L486/2016
Propunere legislativă pentru completarea Codului Fiscal
|
| Număr de înregistrare: |
407
|
| Data de postare a opiniei: |
20.05.2016 18:56:00
|
| De la: |
Alin Voicu
|
|
|
| Textul opiniei: |
Considera?ii asupra Proiectului de lege B253/2016, "Propunere legislativa pentru completarea Codului Fiscal" cu privire la locuin?ele nou construite
1. Ce e aia *marfa* (commodity)? E o no?iune aplicabila produselor/fructelor/ productelor care nu prezinta diferen?e calitative semificative între ele pe pia?a, i.e., prezinta un grad înalt de *fungibilitate*.[v., de ex., wikipedia, “Commodity”] De?i, de exemplu, Marx începe *Capitalul* cu o defini?ie foarte larga pe liniile Proiectului, orice “obiect extern, un lucru care prin proprieta?ile sale satisface anumite trebuin?e ale omului”, toate exemplele pe care le da sînt de fungibile: hîrtie, grîu, porumb, crema de ghete, matase, fier, aur, etc. Nu orice se vinde ?i cumpara este marfa în sensul economic dorit de proponen?ii Proiectului—oare a?a or fi casele? Ca-s facute la norma—poate; dar asta e o eroare de administrare/ management în industria constructoare de case mai degraba decît “marfizarea”, “marfaluirea” (?) (comoditificarea) locuin?elor. Dimpotriva, pia?a imobiliara prezinta un nivel înalt de sensibilitate la amplasament/ loca?ie prin defini?ie, acesta dînd fiecarei case un grad de unicitate—este imposibil a avea chiar doua case identice dincolo de planul arhitectonic. Amplasamentul este esen?ial unei case (nu accidental, ca în cazul unui scaun dintr-un amfiteatru de la Universitate în care se ?ine un curs de metafizica) ?i definitoriu pre?ului ei deci esen?ial pentru starea pie?ei (agen?ii imobiliari americani chiar pretind ca trei sînt elementele esen?iale în tranzac?ii imobiliare: loca?ia, loca?ia ?i loca?ia). Limba româna e chiar mai subtila dar ?i mai tran?anta: termenul “locuin?a” e edificator în context reziden?ial ?i e în contrast cu un “local”, care poate fi al unei întreprinderi. A?a ca *nu este vorba de o marfa propriu-zisa*, nicidecum de o analogie “practic perfecta”—altfel, din faptul ca apa este apa ar putea cineva deduce ca poate sa-?i potoleasca setea în balta din fa?a blocului; sau, mai discordant, din faptul ca to?i sîntem oameni, ca omul este o marfa, non? Ca atare, tratamentul fiscal diferit este, în prima…instan?a, justificat. Proiectul propune introducerea *în lege* a unei erori din punct de vedere al economiei politice (“cladirile fiind considerate marfa”) cu consecin?e din cele mai nastru?nice.
2. I-mobilele nu sînt auto-mobile—de aceea, chiar în fabricarea automobilelor, producatorul plate?te impozit pe proprietate. Deci nicidecum o asemanare “practic perfecta”! Da, impozitarea se întîmpla dupa ce a procurat localul ?i a început activitatea productiva—exact: sa definim acum timpul petrecut de om acasa ca activitate productiva pentru a o distinge de timpul în care casa nou construita sta pe pia?a? Nu oare trivializam conceptul de produc?ie (sau poate pe cel de copil)? Dar oare auto-mobilele nu stau în parcare, ca produse finite, iar producatorul plate?te impozit pe terenul parcarii atîta timp cît acelea nu sînt vîndute (stau pe pia?a)? Sau, mai la obiect, oare activitatea de construc?ie de case a “dezvoltatorului” nu este impozabila? Doar se petrece, ca ?i cea a producatorului de auto-mobile, pe un loc, o “fabrica în aer liber”, ca sa-l iritam pe Marx? Efectul Proiectului ar fi scutirea de impozit, pe motive ?ubrede din punct de vedere logic, a “dezvoltatorului” pe “fabrica” sa! Deci impozitarea nu este fundamentata în mod esen?ial pe statutul de marfa a unui produs ?i nici în faptul ca este un produs de consum ori un mijloc de produc?ie (chiar ?i Marx ar fi de acord; mai pu?in Georgescu-Roegen sau Schumpeter)—dar înlesnirile, scutirile ?i derogarile de la impozitare pot fi. Mai degraba, ?i par?ial ?uguba?, fundamentul impozitarii este faptul ca “dezvoltatorul” a ocupat teren, spa?iu cu construc?ia lui, eliminînd orice alta posibilitate de folosire a acestuia pe un timp relativ îndelungat (vezi no?iunea economica de *cost de oportunitate*). Al cui este spa?iul de fapt ?i de care este temeiul pentru impozite pe proprietate (dincolo de stipula?ia constitu?ionala, Art. 56, adecvata *de jure* dar oarecum nesatisfacatoare filosofic) e o chestiune mai lunga ?i numai în parte…civila.
3. Nota bene: scutirea va fi acordata “dezvoltatorului” pe baza unui argument deghizat ca fiind în favoarea unui fair-play apropo de alte industrii—dar compara?iile nu ?in iar cumparatorul, în prima instan?a, pierde: scutirea “dezvoltatorului” este o pierdere la buget pe care va trebui sa o suporte în cele din urma cumparatorul. Proponen?ii cred ca sumele acestea vor fi recuperate prin efectul stimulativ al scutirilor—nu dau însa exemple de cum ar avea loc acestea. Mai mult, în general efectul stimulativ este supralicitat (o idee destul de apropos este ca „the notion that governments could raise more money by cutting rates is, indeed, a glorious idea. It would permit a Pareto improvement of the most enjoyable kind. Unfortunately for all of us, the data from the historical record suggest that it is unlikely to be true at anything like today’s marginal tax rates. *It seems that, for now at least, we will have to keep paying for our tax cuts the old fashioned way*”, Austan Goolsbee (fost ?ef Consiliu Economic al Pres. Obama) “Evidence on the high-income Laffer curve from six decades of tax reform”, University of Chicago, Sep., 1999, subl. adaugata). Iar daca, a?a cum se pare, acesta este…mobilul Proiectului, atunci argumentul trebuie revizuit pentru ca bazele economice prezentate nu par a-l sus?ine convingator.
Alin
|
|
|
|
|