Doresc să salut organizarea acestei dezbateri privind proiectele de interconectare energetică la nivel european și implicațiile asupra sectorului gazelor naturale din România în sens mai larg. Este o temă care aduce pe agenda publică un domeniu de importanță strategică pentru interesele naționale ale României.
Această dezbatere este necesară în contextul în care Uniunea Europeană a adoptat ca obiectiv major crearea Uniunii Energetice, ale cărei obiective au fost amplu prezentate de Vicepreședintele Comisiei Europene, dl Maros Sefcovic, în cadrul vizitei sale la București săptămâna trecută. Din punctul de vedere al României, pilonul ce vizează consolidarea securității energetice europene trebuie să rămână prioritatea principală a Uniunii Europene.
Dezbaterile de astăzi, ce vizează rolul interconectărilor la nivel regional și european, precede publicarea de către Comisia Europeană a primului raport State of the Energy Union, care va cuprinde evaluări asupra fiecărui stat membru privind compatibilitatea cu exigențele unui asemenea proiect amplu.
România are suficiente atuuri în plan regional, european, internațional pe domeniul energetic întrucât are o dependență moderată de surse unice de aprovizionare cu energie din import, dispune de un mix energetic rezonabil și flexibil, și are potențial de țară de tranzit.
Ceea ce nu trebuie să uităm însă este că viitorul energeticii românești nu depinde numai de evoluția pieței gazelor naturale, nu se limitează doar la perspectiva extragerii acestora din Marea Neagră și nu înseamnă doar harta gazoductelor regionale.
România trebuie să fie pregătită nu doar pentru securitatea aprovizionării cu gaze naturale dar și pentru a se integra în piața internă pe baza legislației și reglementărilor europene, trebuie, de asemenea, să facă eforturi pentru a atinge țintele de eficiență energetică, de decarbonizare a producerii energiei și a dezvoltării economice.
Mai mult decât atât, este nevoie să ridicăm nivelul de ambiție națională prin introducerea în sistemul energetic național de noi tehnologii ce țin de securitatea infrastructurii critice, dezvoltarea infrastructurii inteligente și a mijloacelor performante de dispecerizare, inclusiv în sectorul gazelor naturale.
Dacă ținem seama de toate aceste exigențe, consider că este foarte bine că există o presiune din partea mediului de afaceri, din partea societății civile, pentru a avea în cel mai scurt timp o Strategie Energetică actualizată, vizionară care, bineînţeles, se bazează pe potențialul României în plan european.
O asemenea strategie trebuie să reflecte obiectivele și țintele stabilite prin noul cadru de politici europene în domeniu, așa cum sunt formulate în Strategia 20/20/20, în Strategia de securitate energetică a UE, în Cadrul energie-schimbări climatice 2030 sau prin cei cinci piloni ai noii Strategii a Uniuni Energetice.
În același timp consider că răspunsurile viitoarei Strategii energetice naționale trebuie corelate cu planurile naționale de dezvoltare economică, în speță cu planurile de reindustrializare din diferitele sectoare de activitate. Dau perfectă dreptate ministrului Gerea care a formulat această exigență în public.
Nu sunt un entuziast al promovării exporturilor de resurse energetice sau de energie electrică produse în România în defavoarea dezvoltării capacităților productive de utilizare a acestor resurse în economia românească. Cu alte cuvinte, prefer ca această energie să fie consumată în interior decât să devenim exportatori de energie. O astfel de opțiune trebuie să însemne eforturi mai mari pentru atragerea de investiții în capacități de producție, în crearea de locuri de muncă și în creșterea competitivității economiei românești.
Un subiect important al dezbaterii de astăzi ar trebui să fie și cel al finanțării infrastructurii energetice, domnul Mihnea Constantinescu a făcut referire la acest aspect. Am convingerea că evoluțiile macro-economice ale României din ultimul an încurajează interesul investitorilor, al Instituțiilor Financiare Internaționale pentru implicarea în proiecte din România, inclusiv în cele regionale de interconectare.
Sigur că acesta nu trebuie să fie un motiv de suficiență. Investițiile vor veni în măsura în care România este capabilă să ofere un cadru cât mai stimulativ pentru guvernanța sectorului energeticii. O astfel de guvernanță, în sens european, trebuie să se reflecte în predictibilitate, transparență decizională, reguli corporatiste, integritate și profesionalism în fundamentarea deciziilor, consultare onestă cu mediul investițional și de afaceri din domeniu.
Mai mult decât atât, Strategia de dezvoltare a sectorului energetic românesc trebuie să se bazeze şi pe un larg consens politic, astfel încât obiectivele sale să nu fie afectate de ciclurile politice.
Astfel de atribute vor da mai multă încredere investitorilor. Vor putea proteja mai bine acest sector strategic de vulnerabilități în fața provocărilor externe și de contaminarea cu interese obscure, contrare interesului național al României. Vor atrage valorile profesionale românești din țară și din străinătate pentru a se regăsi într-un proiect național strategic de importanță vitală pentru viitorul ţării mele.
În ceea ce privește poziționarea României în arhitectura regională și europeană a infrastructurii gazifere, sunt câteva constatări care merită subliniate, trei în esenţă:
În primul rând, în plan intern:
Este absolut necesară continuarea punerii în valoare a resurselor de gaze on shore, prin încurajarea investițiilor cu tehnologie avansată în exploatările din perimetrele depletate existente, și bineînţeles a celor noi, din viitoarea rundă de concesiuni.
Planurile de investiții pentru dezvoltarea Sistemului național de transport al gazelor naturale trebuie să răspundă atât noilor nivele de capacitate, în special în perspectiva producției off shore din Marea Neagră, cât și exigențelor de fiabilitate și eficiență caracteristice unui sistem modern și compatibil cu sistemele de transport din restul Uniunii Energetice.
Astfel de investiții ale companiilor naționale și cu capital străin trebuie să beneficieze de condiții stimulative, care să țină seama de contextul actual al contracțiilor financiare cauzate de conjunctura prețului la petrol în plan internațional.
Companiile românești din domeniul petrolier și al gazelor naturale trebuie să aibă obiective mai ambițioase decât planurile de dezvoltare externă, prin pătrunderea pe piețele energetice externe, ca investitori în operațiuni de exploatare a resurselor energetice dar și în domeniul producerii energiei electrice.
Un alt domeniu de maxim interes este încurajarea de investiții pentru creșterea capacității strategice de stocare a gazelor naturale pe teritoriul României.
Chiar dacă nivelele actuale de depozitare pot fi considerate suficiente pentru nevoile de siguranță și echilibrate cu gaze a consumatorilor din România, consider că mărirea capacității de stocare pe teritoriul țării noastre ar putea atrage noi investiții pentru proiecte cu impact regional. O astfel de proiecție va consolida argumentele pentru atragerea de finanțări europene necesare întăririi sistemului național de transport și pentru interconectarea acestuia cu cele din vecinătatea noastră.
Nu în ultimul rând consider că este oportună promovarea în continuare a alternativelor de aprovizionare cu gaze din viitoarea piață a gazelor lichefiate – LNG, atât de la nivel global și regional, inclusiv prin promovarea proiectului AGRI.
În al doilea rând, este necesară omologarea unei strategii pe termen lung privind implicarea României în dezvoltarea magistralelor regionale, cu punerea în valoare a potențialului de resurse din Marea Neagră, conectarea la Coridorul Sudic de gaze (aprovizionat din zona Caspică) și la piața Central-Europeană.
În acest moment, la nivel european, se lucrează la definirea celei de-a doua liste de Proiecte de Interes Comun care vor beneficia de finanțare europeană.
Este un fapt îmbucurător că între acestea sunt bine poziționate componentele de pe teritoriul național ale coridorului de transport al gazelor Bulgaria-România-Ungaria-Austria, proiectul de conectare a resurselor de gaze din Marea Neagra la sistemul național de transport, consolidarea capacității de interconectare cu Republica Moldova, realizarea de reverse flow pe conductele de tranzit spre Balcani, precum şi mărirea capacității de stocare a gazelor în România.
Dar dintr-o perspectivă regională avem serioase motive să promovăm cu claritate adevărul că securitatea energetică nu se poate decupa la granița de est a Uniunii Europene.
Măsurile pentru întărirea securității energetice a Europei trebuie să vizeze cu prioritate regiunile vulnerabile ale Europei – între care Centrul şi Sud-estul Europei, statele din Comunitatea Energiei și din zona baltică.
Din acest motiv ne preocupă situația securității energetice a Republicii Moldova, a Ucrainei, a întregii regiuni a Mării Negre.
Susținem cu tărie obținerea de sprijin european pentru proiectele de conectare a Republicii Moldova la sistemul energetic european prin dezvoltarea în continuare a interconectorului Iași-Ungheni, precum și salvgardarea sistemului de tranzit al gazelor prin Ucraina.
În ceea ce privește piața regională și europeană a gazelor, consider că trebuie să avem ambiția de a consolida poziției Bursei interne de energie și să valorificăm șansa de a deveni o Bursă regională de energie.
În al treilea rând, doresc să subliniez importanța corelării tuturor proiectelor gazifere de interes pentru România cu portofoliul posibil de finanțări europene.
Vom putea să avansăm cu integrarea infrastructurii naționale la nivel european în măsura în care vom avea priceperea și abilitățile de a atrage cele mai potrivite instrumente financiare astfel încât această povară financiară asupra companiilor și consumatorilor finali să fie menținută în limite rezonabile.
Aceasta presupune ca atât Guvernul cât și companiile ce activează în România să își consolideze capacitatea de a accesa mijloacele financiare disponibile, atât fondurile de coeziune pentru perioada 2014-2020, fondurile CEF destinate proiectelor de interes comun, Fondul European de Investiţii Strategice precum și surse de finanțare propuse de BEI, BERD sau IFC.
În final, doresc să închei prin a felicita pe inițiatorii acestei dezbateri, organizaţia Natural Gas Europe, doamna Norica Nicolai, Europarlamentar, și Energy Policy Group. Sunt foarte bucuros că o asemenea temă de importanță strategică atât pentru România cât și pentru Uniunea Europeană este adusă astăzi în dezbatere națională.
Această dezbatere îmi dă încrederea că prioritățile naționale pe domeniul energiei pot fi reprezentate eficient și cu responsabilitate în Forurile europene inclusiv în Parlamentul European.
 
Vă mulţumesc.