În data de 8 aprilie a.c., în cadrul celei de-a doua părţi a Sesiunii ordinare a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, care are loc la Strasbourg (7-11 aprilie 2014), senatorul Viorel-Riceard Badea, membru al Delegaţiei române la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE) a luat cuvântul pe marginea raportului cu tema: „Situaţia şi drepturile minorităţilor naţionale în Europa” (raportor Ferenc Kalmar, Ungaria, Grupul Partidului Popular European).
În intervenţia sa, senatorul Badea a subliniat urm[toarele: drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale trebuie să ocupe în continuare un loc privilegiat printre priorităţile Consiliului Europei; necesitatea instaurării unui climat de toleranţă şi de dialog, ca o condiţie sine qua non menită să  permită diversităţii culturale să fie deopotrivă o sursă şi un factor, nu de divizare, ci de îmbogăţire a fiecărei societăţi; promovarea unor politici naţionale care să confere toleranţei şi dialogului intercultural vocaţia de a contribui în mod decisiv la prevenirea unor eventuale conflicte.
Senatorul Badea a relevat faptul că, în calitatea sa de reprezentant în Parlamentul României al cetăţenilor români din diaspora, susţine învăţarea de către aceştia a limbii oficiale a statului în care locuiesc, în vederea facilitării unei cât mai bune integrări în societatea ţării gazdă.
De asemenea, parlamentarul român a pledat pentru găsirea unui just echilibru între nevoia de a fi promovate drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale şi necesitatea ca aceşti cetăţeni să fie parte a societăţii statului în care locuiesc, în vederea evitării unei abordări susceptibile să conducă la  segregare.
În opinia senatorului Badea, necesitatea ameliorării continue a situaţiei şi drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale trebuie să urmărească şi o evaluare obiectivă a nivelului de implementare a prevederilor şi standardelor deja în vigoare, iar în lipsa unei asemenea evaluări, nu se poate ajunge la concluzia că autonomia teritorială pe criterii etnice sau chiar educaţia la toate nivelurile exclusiv în limba minorităţii naţionale, constituie cea mai bună modalitate, dacă nu chiar singura, de a proteja şi promova drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale.
***
Ulterior dezbaterii pe marginea raportului, a avut loc examinarea amendamentelor la proiectul de rezoluţie şi la proiectul de recomandare. Plenul Adunării a hotărât modificarea titlului raportului în „Situaţia şi drepturile minorităţilor naţionale în Europa” prin eliminarea noţiunii de „minorităţi naţionale tradiţionale”.
Membrii Adunării au adoptat în plen o serie de  amendamente depuse de parlamentarii români printre care: acceptarea sintagmei „drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale”, aşa cum este recunoscută în dreptul internaţional; o examinare detaliată, în baza bunelor practici existente în materie, a diferitelor forme de protecţie a persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale; eliminarea recomandării potrivit căreia şcolile de studii politice ale Consiliului Europei ar trebui să trateze definiţia conceptului de stat naţiune şi adoptarea propunerii ca, printre obiectivele acestor instituţii, să se afle promovarea şi protecţia drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, etnice, religioase sau lingvistice, ca premise ale stabilităţii politice şi sociale ale statelor în care acestea locuiesc; respectarea deplină a principiilor generale de drept internaţional în ceea ce priveşte  implementarea, într-un format agreat de toate părţile implicate, a autonomiei teritoriale.
Rezoluţia face apel, printre altele, la promovarea utilizării oficiale a limbilor vorbite de minorităţile naţionale în zonele în care acestea locuiesc, la nivel local şi regional, cu luarea în considerare totodată a prevederilor Cartei Europene a Limbilor Regionale sau Minoritare a Consiliului Europei, potrivit cărora acest drept nu trebuie exercitat în detrimentul utilizării limbilor oficiale şi a obligaţiei de a fi învăţate limbile oficiale şi luarea măsurilor necesare pentru asigurarea participării efective a minorităţilor naţionale la viaţa socială, economică şi culturală, în vederea unei mai eficiente asocieri a acestora la procesul decizional.