Discursul Preşedintelui Senatului României, dl. Călin Popescu Tăriceanu, cu ocazia deschiderii Reuniunii Diplomaţiei Române
Bucureşti, 29 august 2016
Domnule Președinte Ion Iliescu
Domnule Președinte Emil Constantinescu,
Domnule Președinte al Camerei Deputaților
Domnule Ministru de externe,
Domnilor foști miniști de externe
Doamnelor şi domnilor Ambasadori, Consuli Generali,
Distinși Diplomaţi,
Încep prin a vă felicita cu ocazia zilelor diplomaţiei şi prin a recunoaşte importanţa activităţii dumneavoastră pentru ţară, pentru atingerea obiectivelor strategice, politice şi economice ale României şi pentru imaginea ţării noastre, cât și pentru sprijinirea cetăţenilor români aflaţi peste hotare.
Diplomaţia românească a avut întotdeauna un rol important şi a constituit un avantaj deosebit prin care am putut compensa, în istorie, resursele unei ţări de dimensiune medie, relativ bogate şi niciodată suficient de puternică militar, plasată la confluenţa între imperii.
Diplomaţii români au avut posibilitatea de a contribui prin activitatea lor la sporirea securităţii țării, la valorificarea avantajelor geopolitice, de poziţie şi deschidere ale statului român în istorie, de a evita războaiele inutile şi de a valorifica, cât mai bine, participările noastre în diferite conflicte, atunci când a fost cazul să luăm parte alături de aliaţi la războaie sau în teatrele de operaţii de astăzi. Aceste obiective sunt astăzi tot mai importante și trebuie să constituie o prioritate pentru diplomații români.
Doresc să vă transmit un mesaj de respect și aprecierea pentru activitatea dumneavoastră la Bucureşti, în centrală, precum şi în capitalele în care reprezentaţi România, dar doresc, totodată, să transmit un mesaj de responsabilitate pentru activitatea de reprezentare a intereselor României, pledând pentru nevoia de legitimitate a mesajelor pe care dumneavoastră le transmiteţi în numele statului român peste hotare.
Ca beneficiar al informărilor și analizelor dumneavoastră nu mă feresc să vă spun că este nevoie de o abordare proactivă în formularea și prezentarea pozițiilor țării noastre, a unor soluții proprii și nu doar de formulări generale care țin seama mai degrabă de interesele partenerilor noștri decât de cele ale României.
România a realizat, cu larga contribuţie a decidenților politici din toate partidele şi cu sprijinul diplomaţiei româneşti, obiecivele de aderare în Uniunea Europeană şi în NATO. Am plecat pe un drum cu entuziasm şi cu un sprijin popular extrem de consistent, în care poate nu ştiam suficient, nu aveam experienţă îndeajuns şi vedem astăzi efectele unei lipse de cunoaştere profundă, în fiecare nuanţă, a consecinţelor unora dintre angajamentele asumate atunci, sau a unora dintre garanţiile şi termenele pentru care ar fi trebuit să insistăm a fi asumate de către partenerii europeni în acest proces.
Nu întâmplător, relativizarea şi interpretarea unora din elementele prezente în acordurile de aderare la Uniunea Europeană au făcut ca, în ciuda progreselor tehnice şi a recunoaşterii de către Comisia Europeană a îndeplinirii criterilor angajate, România aşteaptă, după cum știți, de mai bine de cinci ani să devină membru al spaţiului Schengen, sau nu a reuşit să aibă o reprezentare proporţională cu populaţia sa în diferitele organisme ale Uniunii Europene, cu precădere mă refer aici la Serviciul de Acţiune Externă al UE.
Nu întâmplător avem în continuare o monitorizare pe MCV care nu se mai sfârşeşte şi pe care, din păcare, unii din partenerii europeni o folosesc pentru a limita accesul egal al ţării noastre la deciziile Uniunii.
Responsabilitatea reprezentării României vine din nevoia de a atinge un set de obiective de politică externe stabilite de instituţiile responsabile ale statului în formularea politicii externe.
Dar în această sumă de instituţii, vreau să subliniez rolul care revine Parlamentului României, sarcina de a dezbate şi aproba liniile directoare ale viitorului proiect de ţară a României, liniile mari directoare care să călăuzească politicile externe pe care componenta executivă le aplică ulterior în mandatele şi direcţiile pe care le transmite diplomaţiei noastre. Doar o dezbatere inclusivă şi aprobarea în cadrul organismului ales reprezentativ, forul suprem democratic al ţării, poate da consistenţă, susţinere și proiecte transpartinice pe termen mediu şi lung, în domeniul politicii externe, proiecte aplicabile ulterior de către diplomaţia românească.
Este un element major de legitimitate al oricărui proiect, a viziunii şi obiectivelor strategice care întăresc atât acţiunea executivă, cât şi activitatea diplomatică în atingerea acestor obiective. Este modalitatea cea mai concretă de manifestare a suveranității noastre și nu de transferare în alte locuri a deciziilor care privesc interesele României.
Evoluţiile actuale din Europa şi din lume arată nevoia de idei şi de reenergizare a proiectului european. România trebuie să-şi aducă propria contribuţie la dezbaterea privind reaşezarea Europei în perspectivă şi, mai cu seamă, după Brexit. Mai mult, ameninţările teroriste, presiunea migranţilor, problemele interne de credibilitate ale instituţiilor europene şi căutarea continuă a unui lidership european convingător pentru cetăţenii europeni este o oportunitate pentru ţara noastră care trebuie să se implice curajos în această dezbatere.
E momentul în care trebuie să realizăm că nu suntem chemaţi doar să aprobăm propunerile Comisiei sau ale marilor puteri europene, că după Brexit devenim cel de-al şaselea stat ca mărime din UE, şi nu mai putem fi doar euroconformi şi în trena celor care formulează poziţiile europene, la limită, eventual, reactivi la propunerile statelor fondatoare ale UE. Din punctul meu de vedere, trebuie să fim pro-activi, trebuie să propunem propriile soluţii susţinute de către cetăţenii României.
Politicile Uniunii Europene nu sunt elaborate într-un cabinet la Paris, Berlin, sau Bruxelles, prezentate şi negociate între trei lideri şi ulterior comunicate celorlalţi lideri pentru a le transmite cetăţenilor acestora.
Maturizarea noastră europeană trebuia să se fi produs, şi revine din nou Parlamentului României ca reprezentant al cetăţenilor, alegători şi contribuabili români, inclusiv la bugetul european, să participe la elaborarea politicilor europene şi potrivit intereselor românilor. De aceea e necesară elaborarea mesanismelor potrivite pentru a valida în cadrul Parlamentului României poziţiile ţării noastre la nivel internaţional şi liniile strategice mari ale României, dar şi să controleze Executivul în materie de politică externă pentru ca politicile concrete să fie unele în sensul obiectivelor mari dezbătute şi stabilite, pe baza opţiunilor cetăţenilor români.
Aceste deziderate capătă o conotație deosebită în perspectiva exercitării de către România a primului său mandat la Președinția Consiliului UE, în semestrul I din 2019, care se prefigurează ca fiind unul din cele mai importante prin consistența dosarelor prioritare de pe agenda UE.
Vă mulţumesc.