În cadrul unei conferinţe de presă susţinute vineri, 5 februarie 2016, la sediul Senatului României, domnul senator Călin Popescu-Tăriceanu, co-preşedinte ALDE, a făcut următoarele declaraţii:
Subiectul pe care vreau să-l prezint se referă la recentul raport MCV, elaborat de Comisia Europeană şi care conţine o serie de referiri la evoluţia reformelor din domeniul Justiţiei din România.
De la bun început doresc să vă spun că resping acest raport şi cer Guvernului să-l returneze Comisiei pentru a fi refăcut, cu toate criticile care au fost deja formulate şi altele pe care Guvernul ar avea obligaţia să le formuleze, ţinând cont de observaţiile pe care nu numai eu le-am făcut până în prezent, dar şi alte persoane sau instituţii şi, aşa cum ar fi firesc, ar necesita un punct de vedere extrem de avizat şi articulat al Guvernului care să analizeze în amănunţime şi extrem de critic toate observaţiile incluse în raport.
În al doilea rând, propun şi solicit Guvernului să înceapă procedurile diplomatice pe lângă Comisia Europeană pentru încetarea monitorizării în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare aplicat României, pentru că acest mecanism nu are, în primul rând, nici un fel de bază juridică în Tratatul de Aderare. Văd că începe să fie folosit mai degrabă ca un instrument politic și nu tehnic, aşa cum a fost discuţia la început. Mai multe ţări din Europa fac o legătură permanentă şi absolut ilogică între aderarea la Spaţiul Schengen şi MCV. Nici aderarea la Schengen nu este o opţiune sau o favoare pentru România. Aderarea la Schengen este o obligaţie a ţărilor membre, înscrisă în Tratatul de Aderare, şi calitatea de membru Schengen se obţine nu pe baza unor considerente politice, cum sunt cele incluse mai mereu în MCV, ci pe baza unor realizări tehnice, care să exprime capacitatea unei ţări de a se înscrie în regulamentele şi cerinţele funcţionării în Spaţiul Schengen. Aşadar, acum am să trec la câteva critici punctuale asupra textului raportului.
Primul lucru la care vreau să mă refer este tonul paternalist pe care îl adoptă acest raport, care pe lângă limbaj, mai are un atribut: induce concluzia că autorităţile române nu sunt capabile să-şi rezolve problemele fără recomandările făcute în raport. Şi vă citez din textul Raportului: „MCV continuă să joace un rol important în România, fiind un factor determinant pentru reformă”.  Deci este ceea ce vă spuneam: România nu este capabilă fără MCV să îşi înfăptuiască reforma.
La o analiză retrospectivă, ultimele rapoarte au marcat un permanent progres. Dar progresele nu sunt niciodată suficiente. Există undeva o perfecţiune birocratică la Bruxelles, neatinsă de nicio altă ţară europeană, dar se încearcă un experiment foarte interesant cu România, pe care eu îl resping. Şi cred că şi leadership-ul politic din România ar trebui s-o facă. Guvernul care are obligaţii în acest sens.Ar trebui să se trezească şi să sesizeze această realitate care transformă România într-o ţară de rangul doi în Europa prin aplicarea acestui tratament prin MCV.
În plus, vreau să vă spun că rapoartele MCV sunt întocmite de funcţionari care n-au nici un fel de legitimitate politică să facă aprecieri politice asupra României, așa cum sunt cele incluse în acest raport. După cum am văzut şi declaraţiile ministrului român al Justiţiei, care cunoaşte, probabil, destul de bine procedurile utilizate pentru aprobarea rapoartelor, aceste rapoarte nu au nici măcar girul comisarilor Uniunii Europene. Sunt nişte rapoarte întocmite de nişte funcţionari de rangul doi ai Comisiei Europene, care fac un exerciţiu anual şi îşi justifică şi ei existenţa în acest fel foarte interesant.
Al doilea lucru foarte important la care vreau să mă refer este existenţa în raport a unor concluzii şi recomandări care contrazic dispoziţii din Constituţia României. Vă voi da câteva citate din Raport care susţin această afirmaţie.
Primul: „Rămân frecvente criticile la adresa magistraţilor exprimate de către politicieni şi în mass-media. Ar trebui luate măsuri pentru a remedia tendinţa continuă ca magistraţii să facă obiectul unor critici personale în exercitarea funcţiilor lor. Autorităţile parlamentare pot avea un rol în ceea ce priveşte monitorizarea comentariilor exprimate de aleşi în forul legislativ”. Deci „autorităţile parlamentare”. Nu ştiu ce înseamnă „autorităţile parlamentare”. Eu ştiu că libertatea de expresie este garantată prin Constituţie şi nu numai în România. Şi cu atât mai mult pentru declaraţii politice făcute de parlamentari. În general, declaraţiile pe care le fac parlamentarii exprimă punctul de vedere al cetăţenilor, ei vorbesc în numele cetăţenilor, nu vorbesc în nume propriu şi nu i se poate cere unui parlamentar să ignore opiniile cetăţenilor, ci să le exprime în Parlament. Cred că am face o democraţie super originală după recomandările MCV.
În Raport mai apare o chestiune foarte gravă şi, pentru a o analiza, am verificat şi versiunea în limba engleză a documentului pentru a vedea dacă este bine tradus; am aici ambele versiuni: şi cea în româneşte, şi cea în limba engleză şi vi le pot pune la dispoziţie. Aşa cum a fost recomandat anul trecut, „faza actuală a reformei Codurilor juridice ale României ar trebui încheiată rapid”, atenţie!, „printr-un acord în Parlament privind modificare Codurilor, adoptându-se numai modificările care respectă opiniile instituţiilor judiciare aşa cum au fost prezentate de Guvern”. Cu alte cuvinte, Parlamentului i se rezervă un rol decorativ. Parlamentul le pune pe bandă rulantă, nu le mai discută şi le trece. Aşa vede Comisia sau aşa văd rolul Parlamentului cei care au întocmit Raportul. Un mod foarte original de a considera rolul Parlamentului ca instituţie suverană a democraţiei. Deci modul acesta imperativ prin care să le execute şi rapid, dar numai pe cele care vin de la instituţiile judiciare şi avizate de Guvern… îmi pare rău, n-am mai pomenit aşa ceva! Dacă Guvernul României consideră că această modalitate este în regulă şi că nu trebuie să facă observaţii, atunci să ne spună şi probabil că va trebui să procedăm noi altfel.
O altă referire din raport: „pentru luarea şi motivarea deciziilor cu privire la ridicarea imunităţii parlamentare şi să se asigure faptul că imunitatea nu este folosită pentru a se evita cercetarea şi urmărirea penală a infracţiunilor de corupţie”. Greşit! Fundamental greşit! În primul rând, evaluarea parlamentară a cererii de încuviinţare a arestării unui senator sau deputat este o evaluare politică, nu este o evaluare juridică! Parlamentul nu se substituie Justiţiei. Şi noi nu facem acest lucru în nicio fază, cu excepţia cazului în care DNA a călcat pe bec. Adică, a cerut această procedură împotriva unor persoane care luaseră anumite decizii politice. Foşti miniştri. Există o linie de demarcaţie clară: separaţia puterilor în stat, care este consfinţită de Constituţie. Deciziile politice nu pot fi anchetate de DNA. Şi ar trebui să ştie şi cei de la Comisia Europeană acest lucru: în nicio democraţie din lume acest lucru nu se întâmplă.Deciziile politice ale miniştrilor sunt sancţionate numai de vot. De cetăţeni. Ele nu sunt anchetate de DNA. Nu vorbim despre celelalte fapte. Pentru celelalte nu au existat refuzuri.
Cât despre cerinţa din Raport pentru motivarea de către Parlament a deciziilor sale, vă daţi seama că, în primul rând, nu cunoaştem modul în care a votat fiecare parlamentar, deoarece votul este secret. Presupunând că am şti cum a votat fiecare dintre parlamentari, ar trebui să facem câte o motivare pentru fiecare. Aşa ceva nu există nicăieri în lume, ca Parlamentul să-şi motiveze deciziile în astfel de cazuri. Fiecare parlamentar, după cum ştiţi, votează după propriile convingeri şi nu dă socoteală DNA pentru vot, ci dă socoteală alegătorilor.
O altă remarcă din raport, se referă la deciziile adoptate de Parlament şi sună astfel, citez: „cu privire la faptul de a permite sau nu organului de urmărire penală să-i trateze pe parlamentari ca pe nişte cetăţeni obişnuiţi sunt, în continuare, lipsite de criterii obiective”. Ce doresc să vă spun: imunitatea parlamentară nu este o invenţie românească, ci funcţionează în toate ţările; dar imunitatea se referă numai la declaraţiile politice, la nimic altceva. Organele de procuratură sunt libere să efectueze cercetarea şi urmărirea penală. Nu le împiedică absolut nimeni! Asta ca să nu mai plimbăm povestea potrivit căreia se opune Parlamentul mersului Justiţiei.
În fine, doresc să menţionez şi câteva omisiuni ale Raportului.
Una dintre chestiunile cele mai importante care frământă atât societatea, cât şi - văd că din ce în ce mai mult - Justiţia şi nu apare în niciun fel în raport se referă la prezenţa ofiţerilor acoperiţi în Justiţie, între magistraţi, prezenţă, care, după cum ştiţi, a fost confirmată de fostul Preşedintele al României, Traian Băsescu. De asemenea, raportul nu face niciun fel de menţiune referitoare la scurgerea premeditată de la Procuratură către presă a unor informaţii din dosare aflate în faza de anchetă, şi, evident, nu face nicio referire la nici la încălcarea prezumţiei de nevinovăţie şi a dreptului la propria imagine a cetăţenilor, care este afectată de aceeaşi procurori.
Am să mai fac o precizare - nu aş fi vrut, dar sunt obligat, deoarece văd că acest Raport este complet dezechilibrat: documentul nu face nicio referire la atitudinea inacceptabilă a procurorului şef al DNA din raportul de activitate al DNA prezentat în 2015 în care există critici la adresa instanţelor de judecare, inclusiv la adresa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru achitarea definitivă şi irevocabilă, dar „nelegală şi netemeinică”, consideră DNA, a 128 de inculpaţi trimişi în judecată de DNA. Prin urmare, atât CSM, cât şi Raportul acordă foarte mare atenţie declaraţiilor celor care au funcţii politice în România, dar care au dreptul să facă declaraţii politice, dar aceste lucruri le trec sub o totală tăcere. Nici afirmaţia Preşedintelui României potrivit căreia judecătorii din Braşov, citez, „nu îndeplinesc condiţia de independenţă şi imparţialitate”, nu apare în raportul Comisiei Europene, după ce aceştia au dat o decizie care era neconvenabilă domniei sale.
În concluzie, sper ca opiniile exprimate de mine şi pe care le-am inclus într-un document pe care vi-l voi înainta să constituie baza de pornire pentru o discuţie deschisă în societate, o dezbatere publică pe care o consider necesară şi, aşa cum am spus, un punct de plecare pentru un demers oficial din partea Guvernului pentru a pune punct acestui mecanism care văd că ajunge să devină perpetuu şi care, subliniez încă o dată, transformă România într-o ţară de rang inferior între celelalte ţări ale Uniunii Europene. Şi e regretabil că autorităţile nu se sesizează cu această situaţie şi nu întreprind demersurile necesare pentru ca situaţia să fie curmată.
În continuare, domnul senator Călin Popescu-Tăriceanu a răspuns întrebărilor jurnaliştilor:
Reporter: Raportul face referire si la dumneavoastră pentru numeroasele critici la adresa magistraţilor. V-aş întreba dacă dumneavoastră aveţi ceva să vă reproșați?
Călin Popescu-Tăriceanu: Eu când am venit la conferinţă, m-am documentat. Nu vreau să consideraţi că reprim dreptul de a pune întrebări, dar eu vreau să vă întreb: dumneavoastră v-aţi documentat înainte de a mă întreba acest lucru în aşa fel încât întrebarea să fie corectă? Aţi spus că sunt acuzat în numeroase rânduri sau ceva de genul asta. Aţi luat raportul să-l citiţi? Eu, pentru că mă aşteptam la această întrebare, dar nu numai, am dorit să văd înainte despre ce e vorba şi acolo unde este făcută o referire la Preşedintele Senatului, jos, în subsol, este o notă 12, care se referă la raportul tehnic, pagina 5, secţia 2.1. V-aţi uitat în raportul tehnic? Eu m-am uitat şi, în raportul tehnic, ce am văzut la pagina 5? Încerc să traduc din engleză: „În acest an, au fost mai multe cereri de apărare a independenţei Justiţiei ca urmare a atacurilor în media şi de politicieni, incluzând reacţii la declaraţiile făcute de Preşedintele Senatului şi prim-ministru. Mai departe se referă la ce a spus prim-ministrul.
După aceea, aici iar e o notă de subsol, 16, şi la notele de subsol ce am văzut: niște link-uri. M-am dus să văd link-urile şi le am aici. Vi le pun la dispoziţie dacă vreţi, ca să vă lămuriţi. Este un comunicat de presă, făcut de CSM, care se referă la solicitarea pe care i-am adresat-o Preşedintelui României printr-o scrisoare – deoarece, aşa cum ştiţi, în cazul Rarinca s-a produs arestarea preventivă a doamnei Rarinca într-un proces în care domnia sa îşi apăra libertatea ca urmare a procesului declanşat de preşedinta Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Am vorbit acolo despre arestarea preventivă abuzivă şi i-am cerut Preşedintelui să analizeze acest caz şi să dispună măsurile de rigoare, având în vedere abuzurile care s-au făcut împotriva nu a unei persoane politice, ci împotriva unui simplu cetăţean de către justiţia din România. După cum ştiţi, doamna Rarinca a fost achitată, dar, ulterior, procesul s-a redeschis, pentru a se salva onoarea celei mai înalte funcţii din Justiţie. Să ştiţi că astfel de critici am să mai fac atunci când este vorba despre abuzuri în Justiţie, despre derapaje inacceptabile şi atunci când sunt încălcate drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor. Am acest mandat ca parlamentar, am această convingere ca om cu o viziune liberală şi cu o viziune democratică şi dacă mulţi români consideră că cele mai importante câştiguri după căderea comunismului au fost mărfurile pe care le vedeau în Vest, pe care le doreau şi pe care nu le aveau în România, eu cred că cel mai mare câştig este dreptul la liberă exprimare, pe care nu avem, cel puţin noi, dreptul să-l abandonăm, să nu luptăm pentru menţinerea lui.
Datorită acestui lucru şi dumneavoastră, presa, vă bucuraţi de libertatea de a vă exprima şi ar trebui să apreciaţi acest lucru şi să vă sensibilizeze abuzurile care se produc împotriva libertăţii cetăţenilor.
Reporter: Aţi discutat şi cu celelalte autorităţi ale statului, cu reprezentanţi ai Guvernului, ai Preşedinţiei asupra procedurii pe care o cereți dumneavoastră de ridicare a MCV?
Călin Popescu-Tăriceanu: Eu fac această propunere şi urmează ca celelalte instituţii să decidă cum se poziţionează.
Reporter: În Raportul MCV din anul acesta, scrie că în 2015 Parlamentul a refuzat aproximativ o treime din cererile formulate de DNA, şi că refuzurile sunt lipsit de criterii obiective.
Călin Popescu-Tăriceanu: Am observat, zilele trecute, inclusiv o declaraţie a ministrului Justiţiei care recunoaşte că Raportul conţine multe greşeli şi că aceste greşeli sunt cauzate de sutele de pagini care sunt trimise de persoane, instituţii ONG-uri – nu ştiu cine trimite toate aceste documente – la Comisia Europeană în legătură cu situaţia din România, aşa cum o văd ei.
Cei de la Comisie nu au capacitatea de a analiza şi, ca atare, doamna ministru recunoaşte că raportul conţine o serie de erori. Printre care cele la care vă referiţi dumneavoastră. Şi am explicat şi de ce nu se poate face motivare şi nici nu e nevoie de motivare. Cred că ar fi o situaţia absolut inedită, nefirească într-o democraţie, să justificăm votul parlamentarilor.
Aşadar, nu am făcut o analiză exhaustivă a raportului. Nici n-aş putea, pentru că, probabil, ar trebui să dureze o jumătate de zi această discuţie, dar este obligaţia Guvernului, o obligaţie pe care eu ştiu că am îndeplinit-o de multe ori.
Cu raportul MCV se procedează în felul următor: se face un proiect, aşa-zisul „draft” - că în România nu mai ştim să spunem proiect -, se trimite la Guvern, se fac observaţii, se returnează la Comisie, se fac corecturile şi se retrimite.
M-am interesat dacă această procedură a fost folosită la actualul raport. Se pare că da, dar fără eficienţă, din moment ce greşelile persistă în raport şi Guvernul stă, complezent, să asiste ca Raportul, să conţină în continuare greşeli, omisiuni, să fie dezechilibrat din foarte multe puncte de vedere, să fie un raport politic în loc să fie un raport tehnic.
Reporter: Ce vă aşteptaţi din partea Guvernului după această poziţie publică?
Călin Popescu-Tăriceanu: Eu mă aştept la foarte mult, dar nu pot să fac preziceri cu privire la acţiunea Guvernului.
Reporter: Susţinerea Coaliţiei o aveţi?
Călin Popescu-Tăriceanu: Eu fac declaraţia în calitate de senator ALDE şi de co-preşedinte al partidului.
Reporter: Domnule preşedinte, când veţi semna acordul cu PSD în ceea ce priveşte alegerile locale?
Călin Popescu-Tăriceanu: Nu ştiu să va spun încă. O să semnăm. Vă pot spune că o să semnăm. Stăm, şi am pregătit un proiect, discutăm în momentul de faţă pe marginea unui proiect de acord.
Reporter: Cam ce presupune, mai exact, acel acord?
Călin Popescu-Tăriceanu: Acordul, în principiu, trasează cadrul unei posibile colaborări pentru alegerile locale şi pentru mai departe.
Reporter: Şi parlamentare?
Călin Popescu-Tăriceanu: Posibil şi parlamentare. Nu ştim încă. O să vedem. Negociem.
Reporter: Ce înseamnă alegeri locale?
Călin Popescu-Tăriceanu: Ce înseamnă alegeri locale?
Reporter: Dacă veţi solicita o primărie de sector sau vă doriţi…
Călin Popescu-Tăriceanu: Acordul e un acord cadru. În acord nu se discută aceste chestiuni. E un acord politic.
Reporter: Pentru consiliile judeţene veţi face alianţă cu PSD?
Călin Popescu-Tăriceanu: Putem să facem alianţe în consiliile locale, putem să facem alianţe în consiliile judeţene după alegeri. Sigur că da. Avem un evantai larg de posibilităţi. Putem să susţinem candidaţi comuni, putem să mergem pe liste separate.
Reporter: Cum comentaţi acordul semnat între PSD şi UNPR?
Călin Popescu-Tăriceanu: Nu mă interesează.
Reporter: De ce nu aţi semnat şi dumneavoastră, ALDE, în acelaşi timp cu UNPR?
Călin Popescu-Tăriceanu: Pentru că suntem un partid separat. Şi relaţia asta nu am considerat că este util să facem un acord tripartirt. Considerăm că este nevoie de un acord bipartit.
Reporter: Având în vedere că sunteţi deja aliaţi cu PSD, de ce mai este nevoie de un nou acord acum, înainte de alegeri?
Călin Popescu-Tăriceanu: Să ştiţi că un document de alianţă cu PSD nu există. Dar acest document va trasa cadrul unei colaborări în perioada următoare, în perspectiva alegerilor locale şi după alegerile locale.
Reporter: Ne-aţi tot vorbit, la un moment dat, de acel USL 2.0. De ce mai e nevoie de un nou acord?
Călin Popescu-Tăriceanu: Pentru că suntem în faţa unei situaţii în care noi trebuie să dăm o direcţie organizaţiilor noastre, noi ALDE, şi PSD la fel. Şi aşa considerăm noi. Că trebuie în acest moment un astfel de document de acord politic.
Reporter: În acel document se va regăsi o prevedere legată şi de susţinerea modificării legislaţiei…
Călin Popescu-Tăriceanu: Nu are nicio legătură una cu alta. Ce legătură are sistemul de vot cu acordul privind colaborarea în alegeri? Sunt două lucruri diferite, cum sunt Casa Poporului şi Hotelul Intercontinental.
Reporter: Păi atunci, de ce UNPR şi PSD de ce au ales să-şi…
Călin Popescu-Tăriceanu:Dacă vreţi să ştiţi de ce au pus ei treaba asta întrebaţi autorii, nu mă întrebaţi pe mine.
Reporter: Referitor la modificarea legislaţiei electorale. Liberalii spun că vor încerca săptămâna viitoare să introducă pe ordinea de zi acea iniţiativă legislativă cu trecerea la două tururi de scrutin. Vor reuşi?  Sunt anumite surse care spun că acest proiect de lege va fi trimis la Comisia de cod electoral.
Călin Popescu-Tăriceanu: După unii da, după unii nu, cum le-o fi norocul. Există, după cum ştiţi, un organism care stabileşte ordinea de zi, care este Biroul Permanent. Ei pot să vină să propună şi Biroul Permanent decide.
Reporter: Asta s-a întâmplat şi săptămâna trecută când liberalii au propus, nu s-a ajuns atunci la vot. Să înţelegem că veţi supune la vot această propunere?
Călin Popescu-Tăriceanu: Dacă vin cu propunerea, Biroul Permanent discută şi decide.
Reporter: Dar de principiu, pe procedură, legea poate intra la plen fără acordul Comisiei de cod electoral? Are, în momentul de faţă, raportul negativ de la Comisiile reunite, administraţie şi juridic.
Călin Popescu-Tăriceanu: O să vedem. Nu ştiu să vă spun acum. Nu eu decid, dar am discutat cu colegii mei despre oportunitatea acestei modificări. Şi am vorbit foarte clar. Dacă vreţi, mai reiau odată argumentaţia. Am spus următorul lucru: că pentru noi, ALDE, un sistem electoral în două tururi este considerat convenabil. De ce ? Pentru că sistemul electoral într-un tur, aşa consideră unii, cu toate că nu e o regulă, favorizează partidele mari.
Ei bine, anul trecut, când s-a discutat şi s-a găsit un consens între partidele mari reprezentate în Parlament, PNL a fost foarte încântat de această formulă, cu vot într-un singur tur. De ce? Pentru că la vremea respectivă, vă aduc aminte, PNL figura pe primul loc în sondaje şi atunci au considerat că varianta asta îi favorizează.
Astăzi, când nu mai sunt pe primul loc în sondaje, consideră că îi defavorizează şi vor să schimbăm legislaţia. Nu se poate aşa. Nu merge aşa. Schimbăm legislaţia când îi convine unui partid. Acesta e şi motivul pentru care premierul Cioloş s-a desistat din această problemă şi nu a vrut să facă o propunere de modificare a legislaţiei electorale pentru că era evident că această cerere este din partea unui partid care doreşte să modifice legislaţia în aşa fel încât să fie favorizat. Legislaţia nu trebuie să favorizeze un partid sau un altul. Şi nu se poate modifica după bunul plac al unui partid sau altul, când are el chef. Când îi convine o modifică într-un fel, când nu are chef nu o modifică. Deci punctul nostru de vedere este să nu modificăm, mai ales acum, înainte de alegeri.
În al doilea rând: dacă vorbim despre modificarea legii privind desfăşurarea alegerilor locale într-un tur sau în două tururi, trebuie să discutăm mai multe lucruri, mult mai importante.
Or, când Parlamentul e pe final de mandat, cu credibilitatea scăzută foarte mult, cu erodarea politică normală care are loc oriunde în lume şi în orice ciclu electoral, nu se mai angajează proiectele mari de reformă politică. Ele revin viitorului Parlament, care are o legitimitate reîmprospătată de alegeri. Deci, după alegerile următoare, putem să discutăm dacă este nevoie să modificăm sau nu legislaţia de cod electoral.
Aşa cum din 1992, de la adoptarea actualei Constituţii, până în 2008 legislaţia a rămas neschimbată, adică am avut o stabilitate politică, eu cred că în România trebuie să discutăm şi despre acest aspect. Nu facem modificarea legislaţiei electorale la fiecare ciclu electoral.
Reporter: Nu este vorba despre o problemă de imagine. Este vorba despre un proiect de lege care este în Parament.
Călin Popescu-Tăriceanu: Este o problemă de imagine pentru Parlament că încercăm să modificăm legislaţia când vrea un partid ca să îi fie legislaţia convenabilă. Asta-i problema de imagine, dacă vreţi să v-o spun clar. Parlamentul, până la urmă, ce face? Joacă tontoroiul după cum vrea un partid?
Reporter: Acest proiect de lege a intrat deja în circuitul parlamentar.
Călin Popescu-Tăriceanu: Să ştiţi că sunt multe trăsnăi în circuitul parlamentar. Sunt multe proiecte care primesc avize nefavorabile de la Comisii. Deci n-ar fi nici primul, nici ultimul şi nici nu o să fie ultimul. Vă garantez.
Reporter: N-am înţeles…
Călin Popescu-Tăriceanu: Ce n-aţi înţeles?
Reporter: Păi, dacă acest proiect de lege este blocat…
Călin Popescu-Tăriceanu: Dar nu e blocat. Dar eu vă explic un lucru. Nu vreţi să înţelegeţi că un astfel de proiect de lege nu e firesc să fie dezbătut pe final de mandat şi cu trei luni sau patru luni înainte de alegeri? Acesta nu e un argument?
Reporter: Liberalii nu consideră acest lucru.
Călin Popescu-Tăriceanu: Aia e altceva. E treaba lor. Dar puteau să vrea cu o lună înainte de alegeri. S-ar putea să vrea şi la toamnă, să descopere că există o altă metodă mai bună de vot care să-i favorizeze să câştige alegerile. S-ar putea să ceară mereu schimbarea sistemului până ajung ei să câştige alegerile. Şi noi ce facem? Ne încolonăm toţi că aşa vrea PNL? Îmi pare foarte rău.
Reporter: Poate fi pus pe ordinea de zi şi respins.
Călin Popescu-Tăriceanu: Nu ştiu. Se poate şi asta. Se poate să fie pusă, se poate să nu fie pusă, o să vedem. Nu ştiu. O să vedem. Nu hotărăsc eu în numele Senatului. Am şi eu un singur vot.