Sub patronajul Parlamentului României, al Curții Constituționale a României și al Academiei Române, a avut loc, vineri, 25 noiembrie 2016, la Palatul Patriarhiei, o Adunare solemnă, dedicată împlinirii a 150 de ani de la adoptarea Constituției din 1866 și a 25 de ani de la adoptarea Constituției din 1991.
Instituțiile sub egida cărora s-a desfășurat evenimentul au fost reprezentate de domnul Ioan Chelaru, vicepreședinte al Senatului României, domnul Florin Iordache, președintele Camerei Deputaților, domnul Valer Dorneanu, președintele Curții Constituționale, și de domnul Acad. Ionel Vlad, președintele Academiei Române.
În fosta aulă a Parlamentului României au foste prezente numeroase personalități ale vieții politice, sociale, culturale, științifice din țara noastră și din străinătate. De asemenea, a participat la reuniune Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Românie, gazda evenimentului.
În deschiderea reuniunii, Întâi Stătătorul BOR a binecuvântat adunarea solemnă, subliniind importanța așezării  României pe pilonii solizi ai democrației consfințite prin legea fundamentală,  Constituția.
Adunarea a fost moderată de domnul Valer Dorneanu, Președintele Curții Constituționale, iar pe parcursul lucrărilor au mai luat cuvântul domnul Florin Iordache, Președintele Camerei Deputaților, domnul Dacian Julien Cioloș, Prim Ministrul României, academicianul Ionel Vlad, Președintele Academiei Române, Alexandru Tănase, Președintele Curții Constituționale a Republicii Moldova și Marian Enache, Vicepreședinte al Adunării Constituante pentru elaborarea Constituției din 1991.
Cu toții au menționat importanța excepțională a nașterii și evoluției  Constituției României, ca piatră de temelie a statului român modern.
Domnul Ioan Chelaru, Vicepreședinte al Senatului României, le-a transmis participanților mesajul Senatului la împlinirea unui veac și jumătate de la adoptarea, de către Adunarea Constituantă din 1866, a primei Constituții române, aducând un omagiu  „fondatorilor României moderne, care au cutezat și au știut să confere o haină constituțională pentru procesul de modernizare a societății românești”.
Domnia sa a arătat că “reglementările constituționale dezvoltate prin voința legislativă a partidelor parlamentare au stat la baza afirmării puterii capitalului românesc, investit cu folos pentru țară și profit pentru deținătorii acestuia. În paralel, s-a dezvoltat o practică parlamentară democratică, din care s-au format apoi instituțional partidele politice. Raporturile dintre majoritate și opoziție se desfășurau după modelele exersate în țările din Apusul Europei. Regimul parlamentar s-a impus într-o formă modernă, compromisul, negocierile asupra votului, alianțele în jurul unor proiecte legislative valoroase, drepturile opoziției, respectarea puterii votului majoritar, incisivitatea întrebărilor și interpelărilor, oratoria parlamentară, jocul politic al moțiunilor de cenzură, nefiind cu nimic mai prejos procedurilor parlamentare similare din  alte foruri legislative cu necontestată reputație democratică. S-a format o clasă politică responsabilă față de destinele țării și nevoile acesteia de progres economic și social și, totodată, cu o voință fermă de câștigare a independenței naționale”.
De asemenea, în încheierea Adunări solemne, domnul Ioan Chelaru a rostit o alocuțiune, în calitatea sa Președinte al Comisiei comune a Camerei Deputaților și Senatului pentru elaborarea propunerii legislative de revizuire a Constituției României, menționând faptul că, “printr-un fericit prilej” a putut fi aniversat, „în vechiul local al Adunării Deputaților și alături de Cetatea lui Dumnezeu, împlinirea unui veac și jumătate de la adoptarea primei noastre Constituții care a rezultat din simțirea și voința politică ale națiunii române, ferm călăuzită și condusă de fondatorii statului român modern, aceștia fiind și cei care au transpus într-o rațională rostire constituțională principiile de organizare și funcționare ale puterii politice și  liniile directoare ale ordinii juridice constituționale, au proiectat fizionomia și atribuțiile organismelor de suveranitate națională și raporturile dintre ele și au consacrat  un ansamblu larg de drepturi ale românilor, extrase din esența ideologiei  Marii Revoluții franceze de la 1789” precum și “împlinirea unui sfert de veac de la adoptarea de către Adunarea Constituantă a actualei Constituții, revizuite în 2003”.
De asemenea, Vicepreședintele Senatului României a trecut în revistă procesele istorice și legislative prin care legile fundamentale ale României s-au născut pentru a moderniza și democratiza țara.
Referitor la Legea fundamentală din 1923, domnul Ioan Chelaru a amintit că aceasta “a elaborat  o nouă arhitectură constituțională, cerută de națiunea română întregită în hotarele sale istorice, legitimate plebiscitar de «Hotărârile de unire cu Țara». Noua Constituție a țării a fost salutată, inclusiv  de reprezentanții minorităților naționale în Parlament. Stau mărturie în acest sens cuvintele senatorului Erno Balaș în numele minorității maghiare, pe marginea proiectului de Constituție  dezbătut în ședința Senatului din 14 aprilie 1923, ale senatorului Karl von Möler, reprezentantul șvabilor, ale senatorului Adolf Schuleerus, reprezentantul minorității germane, precum și ale senatorului Iosif Sanielevici în numele minorității evreiești.
Constituția din 1923, a consacrat caracterul național și unitar al statului român. Dacă Pactul fundamental din 1866 menționa doar că Principatele Unite Române constituie «un singur stat indivizibil», noua formulă constituțională a marcat un progres vădit nu numai sub aspectul redactării tehnico-legislative ci, îndeosebi, sub aspectul reflectării fidele a desăvârșirii unității naționale și de stat a României”.
Vicepreședintele Senatului a mai arătat că “o constituție este rezultatul unor condiționări istorice, politice, sociale și economice specifice. Importanța ei pentru funcționarea democratică a instituțiilor statului și a societății este esențială, de vreme ce prin Constituție se reglementează atât drepturile fundamentale ale cetățeanului, cât și principiile de organizare și funcționare a puterilor statului. Tocmai de aceea, dreptul constituțional modern a impus principiul stabilității constituționale, potrivit căruia revizuirea legii fundamentale a unui stat trebuie să intervină la intervale mari de timp, în funcție de transformările ce au loc la nivelul societății, de periodicitatea și intensitatea lor”.
Domnul Ioan Chelaru a făcut referire și la revizuirea Constituției din anul 2003, care “a urmărit nu doar să elimine, pe cât posibil, imperfecțiunile textului observat mai ales în practică ci, în primul rând, să permită integrarea României în structurile euro-atlantice”.
În încheierea discursului său, domnul Ioan Chelaru a arătat că, „în calitate de membru al Comisiei parlamentare comune a Camerei Deputaților și Senatului pentru elaborarea propunerii legislative de revizuire a Constituției, constituită în 2013, și apoi de președinte al acesteia, și-a propus să realizeze un consens al tuturor grupurilor parlamentare în jurul acestor idei forță.
“Din păcate, acest lucru a reușit doar într-o anumită măsură, confirmată, de altfel de avizul favorabil al Curții Constituționale asupra propunerii legislative de revizuire. Lucrările comisiei au fost suspendate de facto, până la găsirea unei soluții de compromis între cerința formală de examinare a observațiilor Curții și orientări politice noi” a spus Președintele Comisiei pentru revizuirea Constituției, exprimându-și speranța că “viitorul Parlament va dovedi mai multă voință politică, iar revizuirea constituțională începută sub bune auspicii în această legislatură va continua”.