ADUNAREA  PARLAMENTARĂ  A

ORGANIZAŢIEI  PENTRU  COOPERARE  ŞI  SECURITATE  ÎN EUROPA

          In 1990, capitolul referitor la “structuri şi instituţii noi ale procesului Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa” din Carta de la Paris preciza că parlamentarii pot juca un rol mai important în cadrul CSCE şi preconiza o intensificare a participării parlamentare la activitatea Conferinţei. Reprezentanţi parlamentari ai statelor participante la CSCE, reuniţi în aprilie 1991, la Madrid, au hotărât să creeze Adunarea parlamentară a CSCE (OSCE începând de la 1 ianuarie 1995). Declaraţia de la Madrid  stabileşte regulamentul intern, metodele de lucru şi mandatul de bază.

Adunarea este constituită  în prezent din 320 de delegaţi reprezentând Parlamentele din 56 de State participante la procesul OSCE, Parlamentul României fiind membru fondator. Preşedinte în exerciţiu este Joao Soares , parlamentar portughez (ales la cea de-a 17-a Sesiunea anuală, Astana, 29 iunie-3 iulie 2008).

          Principala sarcină a Adunării este favorizarea dialogului parlamentar, aspect din ce în ce mai important al efortului global făcut pentru a răspunde provocărilor cu care se confruntă democraţia în spaţiul OSCE. De asemenea, Adunarea parlamentară:

-         evaluează punerea în practică a obiectivelor OSCE de către statele participante;

-         dezbate subiectele tratate de Consiliul ministerial şi de reuniunile şefilor de stat sau de guvern;

-         dezvoltă şi promovează mecanismele de prevenire şi de soluţionare a conflictelor;

-         sprijină consolidarea instituţiilor democratice în statele participante;

-         sprijină dezvoltarea structurilor instituţionale ale OSCE şi ale instituţiilor OSCE existente.

STRUCTURA AP OSCE

Comisiile generale

         Adunarea are trei Comisii generale corespunzând celor trei “coşuri” din Actul final de la Helsinki :

-         Comisia generală pentru probleme politice şi de securitate,

-         Comisia generală pentru probleme economice, ştiinţă, tehnologie şi mediu

-         Comisia generală pentru democraţie, drepturile omului şi probleme umanitare.

Membrii Comisiilor sunt numiţi de către delegaţiile lor naţionale. Comisiile generale îşi aleg câte un Birou (preşedinte, vicepreşedinte şi raportor) cu ocazia fiecărei sesiuni anuale. Comisiile generale se reunesc cu ocazia sesiunilor anuale şi a sesiunilor de iarnă. Fiecare Comisie pregăteşte pentru sesiunea anuală a Adunării un raport şi un proiect de rezoluţie care, după dezbaterea şi adoptarea în Comisie, sunt prezentate plenului Adunării. Rezoluţiile adoptate în şedinţa plenară a Adunării constituie, împreună, Declaraţia finală a sesiunii respective.

Comisia permanentă

        Comisia permanentă este compusă din cei 56 de preşedinţi ai delegaţiilor naţionale şi din membrii Biroului. Comisia permanentă aprobă bugetul, alege Secretarul General şi conduce activitatea Adunării. Deciziile se iau prin consens-minus-unu. Au drept de vot numai şefii de delegaţii. Membrii Biroului Adunării (cei nouă vicepreşedinţi, trezorierul şi Preşedintele) şi membrii birourilor Comisiilor generale nu pot vota decât dacă acţionează în calitate de şef de delegaţie.

Preşedintele

          Preşedintele AP OSCE este ales în cadrul sesiunii anuale pentru o perioadă de un an (cu posibilitatea realegerii pentru un al doilea mandat). Preşedintele conduce toate reuniunile Adunării. Atunci când prezidează, Preşedintele nu poate participa la dezbateri. El reprezintă Adunarea la reuniunile Consiliului ministerial, ale troicii şi la conferinţele la nivel înalt ale OSCE.

Biroul

          Preşedintele, nouă vicepreşedinţi, membrii Birourilor celor 3 Comisii generale şi trezorierul formează Biroul Adunării. Preşedintele Emeritus (Preşedintele care şi-a încheiat mandatul, pe durata mandatului succesorului său) este ex officio membru al Biroului, fără drept de vot. Biroul asigură executarea deciziilor Comisiei permanente şi veghează la buna desfăşurare a activităţii Adunării în intervalul dintre reuniunile Comisiei permanente. Biroul ia decizii cu majoritate de 2/3 din voturi.

Reprezentanţii speciali

        Preşedintele AP OSCE poate desemna reprezentanţi speciali în domenii de interes deosebit pentru a îl asista sau a acţiona în numele său. Există reprezentanţi speciali:

-         pentru probleme de gen;

-         pentru probleme mediteraneene;

-         pentru Afganistan;

-         pentru combaterea criminalităţii transnaţionale organizate;

-         pentru Asia Centrală;

-         pentru bugetul OSCE;

-         pentru Europa de sud-est;

-         pentru Guantanamo;

-         pentru Nagorno Karabah.

Comisiile ad hoc

          Comisia permanentă poate decide formarea unor Comisii ad hoc pentru a trata probleme precise sau domenii speciale. În prezent, funcţionează următoarele Comisii ad hoc:

-         Comisia ad hoc pentru transparenţă şi responsabilitate în cadrul OSCE;

-         Comisia ad hoc pentru Abhazia;

-         Grupul de lucru ad hoc pentru Belarus;

-         Echipa parlamentară pentru Moldova.

Secretarul general

Secretarul general este numit de Comisia permanentă, la propunerea Biroului. Numirea se face pe o perioadă de cinci ani, cu posibilitatea reînnoirii mandatului, cu majoritatea voturilor exprimate în Comisia permanentă. În prezent, secretar general al AP OSCE este R. Spencer Oliver (SUA).

Secretarul prezintă rapoarte în faţa Preşedintelui, Biroului, Comisiei Permanente şi a sesiunii anuale a Adunării. Îl asistă pe trezorierul Adunării în vederea pregătirii şi prezentării bugetului anual şi este responsabil pentru administrarea finanţelor Adunării (anul bugetar al Adunării începe la 1 octombrie şi se încheie la 30 septembrie anul următor).

Secretarul general numeşte şi supervizează personalul Secretariatului internaţional. Comisia permanentă ratifică numirea de către Secretarul general a celor doi Secretari generali adjuncţi. De asemenea, Secretarul general menţine legătura cu celelalte instituţii ale OSCE şi colaborează strâns cu secretarii generali ai Adunării parlamentare a Consiliului Europei, Parlamentului European şi Adunării parlamentare NATO.

Secretariatul internaţional

          Sub conducerea Secretarului General şi a doi secretari generali adjuncţi, Secretariatul internaţional se ocupă de organizarea şi buna desfăşurare a activităţilor Adunării. Secretariatul are un rol esenţial în menţinerea legăturii între delegaţiile parlamentare ale OSCE şi între celelalte instituţii ale OSCE şi Adunarea parlamentară.

Sediul Secretariatului internaţional al AP OSCE se află la Copenhaga, în Danemarca, funcţionând ca o misiune diplomatică internaţională.

In februarie 2003, a fost înfiinţat Biroul de legătură al AP OSCE din Viena, care funcţionează ca verigă de legătură între structurile guvernamentale ale OSCE din Viena şi Adunarea Parlamentară a OSCE.

ACTIVITĂŢILE AP OSCE

Sesiunea anuală

          AP OSCE se reuneşte o dată pe an, de regulă în prima decadă a lunii iulie, în diferite capitale ale ţărilor participante la procesul OSCE, în sesiune ordinară (sesiune anuală). In timpul sesiunilor anuale, parlamentarii dezbat, în cadrul celor trei Comisii generale precum şi în şedinţe plenare, rapoartele şi rezoluţiile de pe ordinea de zi şi, în finalul reuniunii, adoptă un document final: Declaraţia sesiunii respective, formată din rezoluţiile adoptate în Comisii şi în plen. Declaraţia este transmisă conducerii OSCE, guvernelor statelor membre ale OSCE şi altor organizaţii internaţionale interesate. Preşedintele în exerciţiu al OSCE ia cuvântul în cadrul Sesiunii anuale şi, conform tradiţiei, răspunde la întrebări.

          In anul 2000, Parlamentul României a organizat, la Bucureşti, cea de-a noua sesiunea anuală a AP OSCE.

Sesiunea de iarnă

          Începând din 2002, Adunarea are anual o reuniune de iarnă, în luna februarie, la Viena. Sesiunea de iarnă constă din şedinţe ale Comisiei permanente şi ale celor trei Comisii generale. In cadrul şedinţelor în plen / în Comisii, membrii AP OSCE se întâlnesc cu înalţi funcţionari OSCE şi dezbat asupra ideilor directoare ale rapoartelor ce vor fi prezentate la Sesiunea anuală. 

Reuniunile de toamnă

          Începând din1995, Adunarea Parlamentară organizează în fiecare an reuniunile de toamnă cu scopul aprofundării dialogului pe teme legate de angajamentele, principiile şi valorile promovate de OSCE. Reuniunile includ o Conferinţă pe o temă de actualitate, Forumul Mediteranean al AP OSCE şi şedinţa Comisiei permanente.

Conferinţe şi seminarii

AP OSCE organizează, o dată la doi ani, o Conferinţă Economică, precum şi diferite alte conferinţe şi seminarii pe teme de actualitate (autonomie, federalism, controlul parlamentar al forţelor armate, de poliţie şi securitate, democraţie şi bună guvernare în societăţile multietnice, controlul parlamentar asupra bugetului).

Monitorizarea alegerilor

          Începând din 1993, AP OSCE a dezvoltat un important program de monitorizare a alegerilor, îndeosebi a alegerilor parlamentare, în spaţiul OSCE. Pentru aceasta, AP OSCE colaborează cu Biroul OSCE pentru instituţii democratice şi drepturile omului (ODIHR), precum şi cu Adunarea parlamentară a Consiliului Europei, Parlamentul European şi Adunarea parlamentară a NATO. Fiecare Misiune de monitorizare electorală dă publicităţii un raport cu concluziile preliminare.

Vizite în teren

Adunarea organizează vizite ale unor delegaţii parlamentare la Misiunile în teren ale OSCE.

Cooperarea cu alte instituţii

          Adunarea are periodic contacte formale şi informale cu celelalte instituţii din cadrul OSCE. Este reprezentată la toate reuniunile oficiale ale OSCE şi menţine relaţii strânse de colaborarea cu Preşedintele-în-exerciţiu, Troica ministerială, Secretarul General al OSCE şi toate celelalte structuri şi instituţii ale OSCE de la Viena, Varşovia, Haga, Praga, precum şi cu misiunile de teren.   

Adunarea Parlamentară a OSCE a dezvoltat relaţii de cooperare cu Adunarea parlamentară a Consiliului Europei, Adunarea UEO, Adunarea parlamentară NATO, Uniunea Interparlamentară, Parlamentul European şi Adunarea Interparlamentară a CSI, care au statut de observator la AP OSCE. De asemenea, AP OSCE cooperează cu Consiliul Nordic şi cu Adunarea Parlamentară a Cooperării Economice a Mării Negre.

Limbile oficiale de lucru ale Adunării pentru reuniunile Comisiei permanente, ale Comisiilor generale şi şedinţelor plenare din cadrul sesiunilor sunt engleza, franceza, germana, italiana, rusa şi spaniola. In cazul celorlalte reuniuni şi activităţi, limba de lucru este engleza.

* * *

2. AP OSCE este dimensiunea parlamentară a Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) , creată (sub denumirea de Conferinţa pentru securitate şi cooperare în Europa – CSCE) la 1 august 1975, când, la Helsinki, a fost semnat Actul Final al Conferinţei. Denumirea actuală i-a fost dată la summit-ul de la Budapesta (1994).

OSCE include în prezent toate statele europene, inclusiv cele desprinse din fosta URSS. Algeria, Egiptul, Israelul, Iordania, Marocul şi Tunisia sunt partenerii mediteraneeni de cooperare, iar Japonia, Republica Coreea şi Thailanda, Afganistan şi Mongolia beneficiază, la cererea lor, de statutul de parteneri de cooperare. Statele participante urmăresc adaptarea OSCE la noile realităţi, transformarea organizaţiei într-un instrument util şi eficient în domeniul prevenirii conflictelor, gestionarii crizelor şi reabilitării post-conflict, ca şi asigurării unei abordări atotcuprinzătoare a securităţii prin cooperare.

Structuri şi instituţii

- Preşedinţia-în-exerciţiu a OSCE – exercitată, în prezent, de către Grecia, respectiv, de către Dora Bakoyannis, ministrul grec de externe (până la 31 decembrie 2009). In îndeplinirea atribuţiilor sale, Preşedintele este asistat de către predecesorul şi de către succesorul său, împreună cu care formează troica, aceasta fiind constituită în prezent din Finlanda, Grecia şi Kazahstan (care va exercita preşedinţia în anul 2010). Preşedintele-în-exerciţiu poate numi reprezentanţi personali pentru a-l ajuta în situaţii de criză şi/sau conflict sau poate crea grupuri ad-hoc, pentru diferite probleme, îndeosebi în domeniul prevenirii conflictelor şi gestionării crizelor.

România a deţinut Preşedinţia-în-exerciţiu a OSCE în anul 2001.

Organe decizionale:

- Summit / Consiliul Ministerial Summit-urile sunt reuniuni periodice ale şefilor de Stat şi de guvern din ţările membre ale OSCE, care stabilesc priorităţile şi liniile directoare la cel mai înalt nivel politic. In prezent, nu se mai respectă periodicitatea. Ca urmare, atribuţiile acestora revin Consiliului Ministerial, care se reuneşte o dată pe an, în statul care deţine preşedinţia, la nivelul miniştrilor afacerilor externe; este organul central de decizie şi orientare politică al OSCE; cu această reuniune ministerială, care, de regulă, are loc în luna decembrie, se încheie perioada de preşedinţie.

- Consiliul permanent se reuneşte, de regulă, săptămânal la Viena, la nivelul ambasadorilor reprezentanţi permanenţi; este principalul organ politic de consultare şi de decizie, o instanţă operaţională majoră a Organizaţiei;

          - Forumul de cooperare în domeniul securităţii se reuneşte săptămânal la Viena pentru consultări şi negocierea unor măsuri concrete vizând controlul armamentelor şi măsuri de dezarmare, creşterea încrederii şi a securităţii, cooperare în probleme de securitate, reducerea riscurilor de conflicte armate. Preşedinţia se exercită prin rotaţie, pe o perioadă de 4 luni (în aprilie, august şi decembrie); în 2009, Franţa, Georgia şi Marea Britanie vor deţine preşedinţia Forumului. 

          - Forumul economic şi de mediu se reuneşte anual la Praga, fiind axat pe probleme de natură economică şi de mediu care pot afecta securitatea în spaţiul OSCE. Obiectivul său este să stimuleze dialogul politic în problemele economice şi de mediu legate de securitate. Deşi OSCE nu este o organizaţie economică, ea este preocupată de aspectele economice şi de mediu, ca şi de promovarea prosperităţii economice şi a cooperării în probleme de mediu, în vederea întăririi securităţii şi stabilităţii internaţionale. Coordonatorul pentru activităţile economice şi de mediu ale OSCE este, de la 1 decembrie 2008, pentru un mandat de trei ani, Goran Svilanovic, Serbia;

Reuniunile structurilor menţionate mai sus (în afara summit-ului OSCE) sunt prezidate de reprezentanţii preşedinţiei-în-exerciţiu.

          - Adunarea Parlamentară

- Secretarul general (de la 21 iunie 2005, Ambasadorul Marc Perrin de Brichambaut, Franţa) este numit de Consiliul Ministerial pe o perioadă de trei ani, cu posibilitatea reînnoirii mandatului. El acţionează ca reprezentant al preşedintelui-în-exerciţiu şi îl asistă pe acesta în toate activităţile care au ca scop promovarea şi realizarea obiectivelor organizaţiei. Participă, de asemenea, la organizarea reuniunilor OSCE şi la aplicarea hotărârilor luate. In calitatea sa de administrator-şef, este însărcinat cu gestionarea eficientă a structurilor, resurselor şi a funcţionării OSCE. Secretarul general are în subordinea sa Secretariatul OSCE , cu sediul la Viena şi o unitate la Praga.

- Înaltul Comisar pentru Minorităţi Naţionale - ICMN/HCNM - (mandat pe o perioadă de trei ani), instituţie creată în 1992 (Documentul OSCE de la Helsinki), ca urmare a numărului tot mai mare de conflicte interetnice din Europa; el este însărcinat sa reacţioneze cu imparţialitate faţă de tensiunile etnice apărute în spaţiul OSCE, care ar putea degenera în conflicte şi pune în pericol pacea şi stabilitatea; are rolul de a preveni situaţiile conflictuale şi de criză şi de a identifica soluţii pentru reducerea tensiunilor; mandatul său îi permite sa realizeze misiuni în regiunile sensibile şi să ia măsuri de diplomaţie preventivă; atunci când mijloacele de care dispune devin insuficiente, înaltul comisar poate alerta celelalte organe ale OSCE. Asistat de experţi, Înaltul Comisar elaborează rapoarte şi formulează recomandări (nu au caracter obligatoriu) pentru părţile implicate. In prezent, aceasta funcţie este exercitată, începând cu 4 iulie 2007, de către ambasadorul Knut Vollebaek (Norvegia);

          - Reprezentantul pentru libertatea presei (a mijloacelor de comunicare în masă - mass media) (mandat de trei ani), a cărui activitate este plasată sub responsabilitatea Consiliului permanent, este însărcinat să urmărească evoluţia unor mijloace de comunicare în masă independente şi pluraliste, să sprijine aplicarea principiilor şi angajamentelor OSCE cu privire la libertatea de exprimare şi a mass media, şi să îmbunătăţească eficienţa acţiunii concertate a statelor membre pe baza valorilor lor comune. El trebuie să fie gata să (re)acţioneze rapid în cazul unor încălcări flagrante ale principiilor şi angajamentelor evocate mai sus.  Funcţia este deţinută de către Miklos Haraszti (scriitor ungur şi fost disident).

- Biroul pentru Instituţii Democratice şi Drepturile Omului (ODHIR/BIDDH, fostul Birou pentru alegeri libere) , cu sediul la Varşovia, este principala instituţie însărcinată cu promovarea drepturilor omului, a democraţiei şi a statului de drept în spaţiul OSCE. Biroul organizează reuniuni şi seminarii pentru monitorizarea angajamentelor asumate în cadrul OSCE cu privire la dimensiunea umană; organizează misiuni de monitorizare a alegerilor şi dezvoltare a instituţiilor electorale naţionale, cu accentul pe monitorizarea pe termen lung, îndeosebi pentru urmărirea procesului de desemnare a candidaţilor, pentru desfăşurarea campaniei electorale şi condiţiile de acces la mijloacele de comunicare în masă; oferă, de asemenea, stagii şi expertiză în probleme juridice şi constituţionale şi funcţionează ca punct de contact pentru problemele populaţiilor roma şi sinti. Începând cu 1 iulie 2008, directorul Biroului este ambasadorul Janez Lenarčič (Slovenia).

Activitatea în teren

De la începutul anilor ’90, OSCE a instituit misiunile în teren, ca reacţie la agravarea conflictelor regionale, după sfârşitul războiului rece. Misiunile reprezintă unul din instrumentele OSCE pentru prevenirea conflictelor, gestionarea crizelor şi reconstrucţia post-conflict. Mandatul, componenţa şi modul de funcţionare pot varia în funcţie de situaţie, astfel încât să facă posibilă o reglementare adecvată a conflictelor pe cale paşnică. Misiunile cooperează cu organizaţiile internaţionale care acţionează în regiunile respective, în special cu Consiliul Europei şi ONU.