ADUNAREA PARLAMENTARĂ a NATO
I. PREZENTARE GENERALĂ
Ř Istoric, componenţă
Adunarea a fost înfiinţată în 1955, la Paris. Cunoscută iniţial sub numele de „Conferinţa Membrilor Parlamentelor din Ţările NATO”, organizaţia a fost denumită succesiv „Conferinţa Parlamentarilor NATO” şi apoi „Adunarea Nord-Atlantică”, în prezent denumirea oficială fiind „Adunarea Parlamentară a NATO” (AP NATO).
AP NATO are în prezent 274 membri cu drepturi depline din parlamentele celor 31 de ţări membre NATO: SUA (36 membri), Franţa, Germania, Italia, Marea Britanie, Turcia (câte 18 membri), Canada, Polonia, Spania (câte 12 membri), România (10 membri), Belgia, Republica Cehă, Grecia, Ungaria, Olanda, Portugalia (câte 7 membri), Bulgaria (6 membri), Danemarca, Finlanda, Norvegia, Slovacia, Croaţia (câte 5 membri), Lituania şi Albania (4 membri), Estonia, Islanda, Letonia, Luxemburg, Macedonia de Nord, Muntenegru și Slovenia (câte 3 membri). Fiecare membru al Adunării poate avea un supleant.
Delegaţiile naţionale ale ţărilor membre reflectă componenţa politică din parlamentele respective, fiind cât se poate de reprezentative. Adunarea recomandă să se țină cont și de echilibrul de gen, la alcătuirea delegațiilor. Delegaţii sunt numiţi de parlamentele naţionale, potrivit procedurilor interne ale fiecăruia. Aceste principii se aplică și delegațiilor din țări nemembre.
La unele dintre activităţile Adunării participă şi membrii delegaţiilor parlamentare din 10 ţări asociate[1] (Armenia, Austria, Azerbaidjan, Bosnia şi Herţegovina, Republica Moldova, Suedia, Elveţia, Georgia, Serbia, Ucraina), 4 ţări mediteraneene asociate (Algeria, Israel, Iordania, Maroc), 8 ţări/entități cu statut de observator (Australia, Egipt, Japonia, Kazahstan, Republica Coreea, Tunisia, Adunarea din Kosovo şi Consiliul Legislativ Palestinian). Asociaţii nu au drept de vot asupra rapoartelor şi rezoluţiilor Adunării, nu pot fi aleşi în conducerea Adunării şi nu contribuie la bugetul acesteia.
Parlamentul European trimite 10 delegaţi la sesiunile Adunării.
Adunări interparlamentare precum Adunarea Parlamentară a OSCE (APOSCE) şi Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE) pot trimite, de asemenea, delegaţii de maxim 2 membri, în calitate de observatori. Ocazional, la anumite activităţi ale Adunării sunt invitaţi să participe şi reprezentanţi ai altor parlamente sau organizaţii (de exemplu, la seminariile Grupului Special pentru Orientul Mijlociu şi Mediterana sunt invitaţi reprezentanţi ai parlamentelor din ţările Orientului Mijlociu şi Africii de Nord).
Ř Obiective
Distinctă de NATO pe plan instituțional, Adunarea constituie totuși o legătura esențială între Organizație și parlamentele țărilor membre ale Alianței.
Obiectivele de bază ale Adunării Parlamentare NATO sunt legate direct de rolul parlamentelor membre în domeniul apărării şi securităţii:
· promovează dialogul între parlamentari pe probleme majore de securitate;
· facilitează conştientizarea şi înţelegerea, la nivelul parlamentelor, a problemelor cheie de securitate şi politicilor Alianţei;
· oferă NATO şi guvernelor membre o evaluare a opiniei parlamentare colective;
· asigură o mai mare transparenţă politicilor NATO şi, prin aceasta, un grad mai mare de răspundere colectivă;
· contribuie la întărirea relaţiei transatlantice.
Începând cu 1989, obiectivelor de bază ale Adunării li s-au adăugat şi următoarele:
· sprijinirea dezvoltării democraţiei parlamentare în tot spaţiul euroatlantic, prin integrarea parlamentarilor din ţările nemembre la activităţile Adunării;
· sprijinirea directă a parlamentelor ţărilor care şi-au exprimat activ dorinţa de a deveni membre ale Alianţei;
· dezvoltarea cooperării cu ţările care nu doresc să devină membre;
· sprijinirea dezvoltării mecanismelor parlamentare, a practicilor şi „know how-ului”, esenţiale pentru controlul democratic efectiv al forţelor armate.
Ř Structură organizatorică
Biroul Adunării[2] este constituit din: Preşedinte (în prezent: Joelle Garriaud-Maylam, Franța), 5 vicepreşedinţi (Zaida Cantera, Spania; Kevan Jones, Marea Britanie; Linda Sanchez, SUA; Michal Szczerba, Polonia și Nicu Fălcoi, România) și trezorier (Wolfgang Hellmich – Germania).
Organismul de decizie al Adunării este Comisia Permanentă (Standing Committee), alcătuită din câte un reprezentant al fiecărei delegaţii (de regulă, şeful delegaţiei). Președintele Adunării, vicepreședinții, trezorierul, președinții de Comisii și cel al Grupului special pentru Mediterana și Orientul Mijlociu (GSM) sunt membri de drept ai Comisiei Permanente.
Comisia Permanentă examinează chestiuni de ordin politic şi administrativ şi coordonează lucrările Adunării. În cadrul său, fiecare țară membră are dreptul la un singur vot.
Adunarea îşi desfăşoară activitatea în Comisii, Grupuri de lucru (GSM - Grupul Special pentru Orientul Mijlociu şi Mediterana) şi plen.
Comisii şi Subcomisii:
1. Comisia pentru Democrație și Securitate[3] (CDS)
Subcomisia pentru guvernare democratică
2. Comisia pentru Apărare şi Securitate (DSC)
Subcomisia pentru viitorul securității și capabilităților de apărare
Subcomisia pentru cooperare transatlantică în domeniul apărării și securității
3. Comisia pentru Economie și Securitate (ESC)
Subcomisia pentru tranziție și dezvoltare
Subcomisia pentru relaţii economice transatlantice
4. Comisia Politică (PC)
Subcomisia pentru parteneriatele NATO
Subcomisia pentru relaţii transatlantice
5. Comisia pentru Ştiinţă şi Tehnologie (STC)
Subcomisia pentru tendințe în tehnologie și securitate
În cadrul Adunării funcţionează şi două organisme de lucru speciale[4]: Consiliul interparlamentar Ucraina-NATO (UNIC) şi Consiliul interparlamentar Georgia-NATO (GNIC).
Membrii AP NATO sunt afiliaţi la trei Grupuri politice, respectiv: Conservatori, Creştin Democraţi şi Asociaţi; Liberali şi Democraţi; Socialişti.
Ř Activităţile AP NATO
Esenţa lucrărilor Adunării este dusă la îndeplinire de cele 5 Comisii şi 8 Subcomisii ale Adunării, care acoperă majoritatea problemelor politice majore şi de securitate care preocupă Alianţa.
Comisiile elaborează rapoarte şi pregătesc recomandări politice generale, care sunt examinate în cadrul sesiunii de primăvară şi adoptate de către plenul Adunării, la sesiunea de toamnă (numită şi „anuală”). După adoptare, Recomandările politice generale sunt comunicate parlamentelor din ţările membre şi asociate, precum şi conducerii NATO. Secretarul General al NATO răspunde în scris fiecărei Recomandări.
Pentru adoptarea documentelor AP NATO (rapoarte, rezoluţii, recomandări, declaraţii, opinii) este necesară majoritatea simplă a voturilor valabil exprimate.
Între cele două sesiuni plenare (de obicei, sesiunea de primăvară se desfăşoară în a doua parte a lunii mai, iar sesiunea „anuală” în luna octombrie sau noiembrie), Comisiile şi Subcomisiile organizează vizite de lucru în diferite zone de interes pentru problematica Alianţei.
Comisiile şi Subcomisiile se pot reuni şi cu alte ocazii - de exemplu, Comisia pentru Apărare şi Securitate, Comisia Politică și Comisia pentru economie și securitate se reunesc anual în luna februarie, la Bruxelles.
Tot anual, în luna decembrie[5], în SUA, are loc Forumul Parlamentar Transatlantic. Organizat în cooperare cu Consiliul Atlantic al SUA şi Universitatea Naţională de Apărare, Forumul permite parlamentarilor AP NATO să dezbată cu experţi politici americani diverse chestiuni privind Alianţa.
AP NATO organizează seminarii „Rose-Roth”, seminarii ale Grupului Special pentru Orientul Mijlociu şi Mediterana, seminarii de pregătire pentru parlamentari şi staff, precum şi participări la misiuni de monitorizare a alegerilor.
Limbile de lucru ale AP NATO sunt engleza şi franceza.
Secretariatul Internaţional al AP NATO are sediul la Bruxelles. Secretarul general al Adunării este dna Ruxandra Popa (Franța).
II. PARTICIPAREA PARLAMENTARILOR ROMÂNI LA AP NATO
În perioada noiembrie 1990 - aprilie 2004, delegații Parlamentului României au luat parte la activitățile Adunării cu statut de invitat și apoi de asociat (fără drept de vot).
Începând cu aderarea României la NATO, în aprilie 2004, delegației Parlamentului României i-au revenit, conform regulamentului AP NATO, zece locuri de membri titulari, la care se adaugă zece supleanți.
Desemnarea membrilor în delegaţia la AP NATO se face la începutul fiecărei legislaturi, de către Grupurile politice din Parlamentul României, conform algoritmului de reprezentare rezultat în urma alegerilor parlamentare.
Membrii desemnaţi ai Delegaţiei Parlamentului României la AP NATO îşi exprimă opţiunea pentru cele 5 Comisii ale Adunării şi pentru Grupul Special pentru Orientul Mijlociu şi Mediterana (GSM). Conform regulamentului AP NATO, României îi revin 3 locuri în Comisia Politică, 3 locuri în Comisia pentru Apărare şi Securitate, 2 locuri în Comisia pentru Economie şi Securitate, 1 loc în Comisia pentru Democrație și Securitate şi 1 loc în Comisia pentru Știinţă şi Tehnologie. României îi mai revin şi 2 locuri în Grupul Special pentru Orientul Mijlociu şi Mediterana.
Parlamentul României a organizat trei sesiuni de toamnă (numite și ”anuale”) ale AP NATO, la București: a 43-a sesiune anuală, 9-15 octombrie 1997; a 57-a sesiune anuală, 7-10 octombrie 2011 și a 63-a Sesiune anuală, 6-9 octombrie 2017.
În marja Sesiunii anuale din 2017, de la București, Adunarea Parlamentară a NATO a inaugurat Grupul de lucru pentru educație și informare despre NATO. Cu acest prilej, Grupul de lucru a lansat un proiect prin care a analizat și dezbătut modul în care școlile și universitățile i-ar putea învăța pe elevi despre problemele de securitate globală, în general, și despre NATO în special.
În calitate de membri cu drepturi depline, parlamentarii român au deținut funcții de conducere în structurile Adunării (vicepreședinte al AP NATO, președinte de Comisie, raportor, vicepreședinte de Subcomisie). Astfel, membri ai Delegației Parlamentului României au deținut/dețin următoarele funcții în cadrul AP NATO:
Legislatura 2016-2020,
- dl senator Vergil Chițac (șeful Delegației): vicepreședinte al Subcomisiei pentru relații transatlantice a AP NATO (2017-2019);
- dl deputat Angel Tîlvăr (vicepreședinte al Delegației): raportor în cadrul Subcomisiei pentru guvernare democratică; din noiembrie 2019, președinte al Comisiei pentru dimensiunea civilă a securității a AP NATO (redenumită ulterior Comisia pentru democrație și securitate).
- dl senator Nicu Fălcoi - vicepreședinte al Subcomisiei pentru cooperare transatlantică în materie de apărare și securitate; membru al Consiliului interparlamentar Ucraina - NATO; 2020-2022, vicepreședinte al Comisiei pentru apărare și securitate a AP NATO.
Legislatura 2020-2024,
- dl senator Angel Tîlvăr, șeful delegației între iunie-octombrie 2022[6], președinte al Comisiei pentru democrație și securitate între noiembrie 2019-octombrie 2022;
- dl deputat Nicu Fălcoi, vicepreședinte al AP NATO (noiembrie 2022 -);
- dl deputat Ben-Oni Ardelean, vicepreședinte al Subcomisiei pentru viitorul securității și capabilităților de apărare (DSCFC) (noiembrie 2022 -);
- dna deputat Ana Maria Cătăuță, raportor al Subcomisiei pentru relații transatlantice (PCTR) (noiembrie 2022-).
Redactat:
Luminița Cercel
Consilier parlamentar, secretar al Delegației Parlamentului României la AP NATO
Direcția Relații Multilaterale Externe
Direcția Generală Cooperare Parlamentară Externă
SENATUL ROMÂNIEI