Site-ul Senatului României folosește cookie. Navigând în continuare, vă exprimați acordul asupra folosiri cookie-urilor conform OUG 13/24.04.2012 și REGULAMENTUL (UE) 2016/679. OK

Silvia Dinică: ”Prezentul ne cere să învățăm continuu. Ultima zi de școală nu înseamnă, de fapt, ultima zi de învățare”

 Senatoarea USR PLUS Silvia Dinică susține învățarea continuă, ca modalitate de a ne adapta permanent, ca invidizi și societate, prezentului.

Într-o declarație politică, Silvia Dinică atrage atenția că însăși învățarea pe tot parcursul vieții trebuie să evolueze, deoarece dacă limităm acest proces de învățare la formarea profesională și la integrarea pe piața muncii, atunci nu răspundem decât unei părți din nevoile de adaptare la dinamica socială.
 
Silvia Dinică: ” Odată cu anul 2020, termenul ultimei strategii naționale de învățare pe tot parcursul vieții, avem un spațiu de inovare pe care nu îl putem rata. Avem șansa de a proiecta, dar mai ales de a implementa, o strategie care să privească persoana adultă dintr-o perspectivă complexă și care să răspundă și nevoilor sale personale, nu doar celor profesionale - și ele din ce în ce mai acute.” 
 
Senatoarea USR PLUS Silvia Dinică atrage atenția că a continua să credem că doar copiii au nevoie să învețe, nu vom reuși să înțelegem și să ținem piept unor schimbări sociale accelerate.
 
Iată, în continuare, textul integral al declarației politice:
 
 Cum ne potrivim cu prezentul? Învățarea pe tot parcursul vieții.


”Multe persoane adulte trăiesc cu sentimentul că viața lor ”cea adevărată” s-a petrecut în trecut, unde lucrurile erau certe, direcția de urmat era clară, iar relațiile cu ceilalți oameni se desfășurau după o dinamică simplă și intuitivă. Parcursul vieții era unul ascendent, până la atingerea punctului culminant, iar apoi totul devenea liniar. 
Tocmai din această cauză, pe noi, generațiile recente, trecerea în viața de adult ne-a luat pe nepregătite și ne-a sustras dintr-un mediu familiar. Pentru că nu am fost învățați cum să ne adaptăm, mulți dintre noi am ajuns să ne idealizăm trecutul, de multe ori chiar împotriva viitorului și intereselor noastre.  
 
Drept răspuns la aceste probleme, în România a fost introdusă învățarea pe tot parcursul vieții. Este o sintagmă cu sonoritate aparte: presupune că suntem într-o continuă evoluție, că trăim într-un mediu deschis și, mai ales, că reușim să ținem pasul cu istoria. Dar vedem, an de an, că nu reușim. Vedem că, dimpotrivă, pe măsură ce se îndepărtează ultima zi de școală, devenim mai deconectați și mai afectați de faptul că nu ne potrivim cu prezentul socio-economic și cultural. 
 
Învățarea pe tot parcursul vieții trebuie să evolueze. Iar dacă limităm acest proces de învățare la formarea profesională și la integrarea pe piața muncii, nu răspundem decât unei părți din nevoile fundamentale pe care le-am căpătat în ultimii ani. Să ne gândim la situații concrete. Deși o mare parte dintre românii adulți petrec zeci de minute zilnic pe Facebook, mult mai puțini folosesc platforme digitale pentru a se informa și pentru a interpreta informațiile pe care le întâlnesc. Cum reușim să căpătăm aptitudini critice în astfel de contexte noi? Mii de cărți sunt publicate în fiecare an iar filmele românești sunt premiate internațional. Cum ne cultivăm legătura cu mediul cultural românesc? Cei mici cresc într-o lume cu totul distinctă de cea în care am copilărit noi. Cum le putem înțelege identitatea și prioritățile? Pe scurt, cum reușim să ne dezvoltăm din punct de vedere personal și intelectual, astfel încât să facem față provocărilor zilnice?
 
Răspunsul acestor întrebări ar trebui să fie învățarea pe tot parcursul vieții. Odată cu anul 2020, termenul ultimei strategii naționale de învățare pe tot parcursul vieții, avem un spațiu de inovare pe care nu îl putem rata. Avem șansa de a proiecta, dar mai ales de a implementa, o strategie care să privească persoana adultă dintr-o perspectivă complexă și care să răspundă și nevoilor sale personale, nu doar celor profesionale - și ele din ce în ce mai acute. 
 
Dacă vom continua să credem că doar copiii noștri au nevoie să învețe, nu vom reuși să înțelegem și să ținem piept unor schimbări sociale accelerate. Și dacă nu le vom înțelege, vom tinde să devenim și mai agresivi ca în prezent. Trebuie să ne asigurăm că, pentru mulți dintre noi și pentru generațiile viitoare, ultima zi de școală nu înseamnă, de fapt, ultima zi de învățare.”



Go to top