Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) constituie o șansă pentru finanțarea accesului romilor la educație și la pregătire profesională adecvată pentru piața forței de muncă este de părere Senatorul USR PLUS Cristian Ghica. Într- declarație politică, senatorul USR PLUS consider că este nevoie și de o educare continuă a societății pentru a înțelege că nu romii sunt o problemă, ci atitudinea noastră față de ei.
           
Cristian Ghica: ”Orice discuție despre ameliorarea situației acestei comunități trebuie să înceapă de la lucrurile de bază, adică de la asigurarea drepturilor pe care romii le au în calitate de cetățeni ai României. De asemenea, discriminarea și rasismul trebuie combătute sistematic prin toate mijloacele pe care le avem la dispoziție.
Printre aceste mijloace este normal să se numere și fondurile asigurate prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Una dintre măsurile care trebuie finanțate prin acest instrument este cea legată de asigurarea accesului romilor la educație și la pregătire profesională adecvată pentru piața forței de muncă. ”
De asemenea, Cristian Ghica consideră că infracționalitatea nu este determinată de culoarea pielii, ci de realități sociale pe care le ignorăm de zeci de ani. Sărăcia, lipsa de educație și lipsa de perspective sunt cele care determină infracționalitatea și nu apartenența la o comunitate sau alta.
 
Iată, în continuare, textul integral al declarației politice a Senatorului USR PLUS Cristian Ghica:
 
Ziua Dezrobirii Romilor
 
Ziua de 20 februarie are o semnificație cu totul aparte în istoria societății românești. Acum 165 de ani a fost promulgată ”Legiuirea pentru emancipaţia tuturor ţiganilor din Principatul Românesc”, în urma căreia au fost eliberați din sclavie ultimii robi ce aparţineau proprietarilor particulari. Acest fapt a reprezentat pentru mijlocul veacului al XIX-lea un progres târziu, dar absolut necesar pentru racordarea Principatelor Române la realitățile sociale occidentale.

Din păcate, legea din 1856 a pus punct robiei, dar nu și suferințelor pe care comunitatea romă le-a avut de îndurat. Multe dintre aceste suferințe continuă și astăzi. Mulți romi încă nu au acte de identitate și, în consecință, nu au acces la educație și la servicii medicale de bază. Comunități întregi rămân astfel prizoniere într-o spirală a sărăciei din care mult prea puțini reușesc să iasă. În plus, romii sunt discriminați în mod frecvent și se confruntă adesea cu manifestări rasiste din partea unei mari părți a societății românești.

Prin urmare, orice discuție despre ameliorarea situației acestei comunități trebuie să înceapă de la lucrurile de bază, adică de la asigurarea drepturilor pe care romii le au în calitate de cetățeni ai României. De asemenea, discriminarea și rasismul trebuie combătute sistematic prin toate mijloacele pe care le avem la dispoziție.
Printre aceste mijloace este normal să se numere și fondurile asigurate prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Una dintre măsurile care trebuie finanțate prin acest instrument este cea legată de asigurarea accesului romilor la educație și la pregătire profesională adecvată pentru piața forței de muncă.

Evident, este nevoie și de o educare continuă a societății pentru a lega punți între comunități. Infracționalitatea este un fenomen social care ține de lipsa educație -inclusiv educație civică – și de aspecte sociale majore pe care le ignorăm de zeci de ani. Sărăcia, lipsa de educație și lipsa de perspective sunt cele care determină infracționalitatea și nu apartenența la o comunitate sau alta. Acestea sunt problemele pe care le rezolvăm. Dar, ca să le rezolvăm, trebuie mai întâi să le conștientizăm.
           
Prin urmare, consider că avem cu toții o responsabilitate comună față de romi. Iar această responsabilitate înseamnă în primul rând să vorbim cu putere în spațiul public despre discriminarea căreia romii îi cad victimă, despre nedreptățile pe care le suportă și despre faptul că, de prea multe ori, sunt tratați ca cetățeni de mâna a doua. Iar asta este inacceptabil. Romii sunt cetățeni români și ar trebui să se bucure de aceleași drepturi ca noi toți. Este așadar de datoria noastră să recunoaștem public acest lucru și să căutăm împreună soluții realiste și eficiente. Ieșirea definitivă a romilor din robie se va produce atunci când fiecare copil rom va pleca în viață cu aceleași șanse ca orice alt copil din România.”