Principalele probleme abordate:
În perioada 26-27 octombrie 2008, Comisiile pentru Afaceri externe şi apărare ale Senatului şi Adunării Naţionale a Republicii Franţa au organizat, la Paris, Conferinţa Preşedinţilor Comisiilor de Apărare ale statelor membre ale Uniunii Europene, Parlamentului European şi parlamentelor statelor candidate, în cadrul Preşedinţiei franceze a Uniunii Europene.
Parlamentul României a fost reprezentat de domnul senator Ilie STOICA, Vicepreşedintele Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.
Temele discutate la reuniune au fost următoarele:
ü Adaptarea forţelor armate franceze la noile ameninţări în contextul Cărţii Albe;
ü Operaţiunile militare externe ale UE;
ü Operaţiunile militare EUFOR din Ciad şi Republica Centrală Africană;
ü Parteneriatul dintre Uniunea Europeană şi NATO;
ü Politica de securitate şi apărare europeană, prioritate a Preşedinţiei franceze a UE.
Domnul general Jean-Louis GEORGELIN, Şeful Statului Major al armatei franceze, a prezentat măsurile înscrise în „Cartea Albă” privind apărarea şi securitatea naţională, document ce prevede o reducere drastică a efectivelor armatei franceze şi care pune accentul pe serviciile de informaţii, în cadrul revizuirii politicii de apărare.
"Cartea albă" este primul document de acest fel, care asociază apărarea cu securitatea şi prezintă planificarea militară pe perioada 2009-2014, în vederea reducerii cheltuielilor publice. Astfel, circa 54.000 de posturi, din cele 320.000 în prezent din apărare, militari şi civili, sunt preconizate să fie desfiinţate în următorii şase sau şapte ani, fiind vorba de o reducere fără precedent a forţelor armate de la desfiinţarea serviciului militar obligatoriu în 2001. Armata terestră va avea 130.600 de oameni, cu
17 % mai puţin; armata aerului - 50.000 de oameni, cu 24 % mai puţin şi marina - 44.100 de oameni, cu 11 % mai puţin.
Revizuirea survine ca urmare a unei noi evaluări a ameninţărilor potenţiale, care, pentru prima dată, exclude un conflict major în Europa, dar include cyber-atacurile, terorismul, pandemiile, crizele sanitare sau catastrofele climatice.
În acest context, se va acorda prioritate Serviciilor Secrete, prioritate ce se va traduce printr-o dublare până în 2020 a fondurilor consacrate sistemelor spaţiale militare, în raport cu cele actuale de 380 milioane de euro, şi prin crearea unui comandament interarme al spaţiului. Din 2015, Franţa va demara instalarea unui sistem de detectare a rachetelor balistice cu utilizarea de senzori infraroşu pe sateliţi şi a unui radar cu rază lungă de acţiune ce va fi total operaţional până în 2020.
Cheltuielile pentru apărare în Franţa, care în 2008 sunt de 30 miliarde de euro (2,3 % din PIB), vor fi "îngheţate" în termeni reali şi vor creşte apoi cu 1 %, peste inflaţie, până în 2014.
Revizuirea politicii de apărare şi de securitate naţională atrage şi o transformare a relaţiilor militare ale Franţei cu fostele sale colonii şi centrul de gravitate al prezenţei militare franceze în străinătate urmează să se deplaseze din Africa către un arc de criză mergând de la Atlantic la Mediterana, până în Golf şi în Oceanul Indian. Această mişcare se va traduce prin închiderea unor baze franceze în străinătate.
Domnul Henri BENTÉGEAT, preşedintele Comitetului militar al Uniunii Europene, a afirmat că UE are acum capacitatea de a interveni, inclusiv prin mijloace militare, atunci când interesele şi valorile sale sunt afectate de o criză. Structurile de decizie funcţionează bine, însă pot fi îmbunătăţite, în timp ce procedurile de conducere ale operaţiunilor rămân în continuare complicate. De asemenea, a remarcat că UE are capacitatea de a mobiliza instrumentele sale civile şi militare simultan şi într-un mod coordonat, ceea ce reprezintă o calitate majoră, care i-a oferit un avantaj comparativ indiscutabil în raport cu celelalte organizaţii internaţionale.
UE a participat la şase operaţiuni militare în şase ani, efort pe care numai ONU l-a mai făcut.
Domnul general Patrick NASH, Comandantul operaţiunii EUFOR Tchad/ RCA a apreciat că această operaţiune a fost un pas important pentru dezvoltarea managementului situaţiilor de criză al UE şi a demonstrat capacitatea statelor membre de a lansa operaţiuni chiar şi la 4.300 km distanţă de Europa.
A fost dezvoltată infrastructura, cu acceptul guvernelor din Ciad şi Republica Central Africană. A fost mărită capacitatea celor două aeroporturi din N’Djamena şi Abeche pentru a face faţă traficului. A fost necesară construcţia de baze cu locuinţe pentru contingentele de militari în N’Djamena, Abeche, Forchana, Iriba şi Goz Beida. Pentru această dezvoltare au fost necesare 9 nave cu peste 2.400 de containere şi mai mult de 500 de macarale pentru a construi bazele, care sunt răspândite din Ciad până în Republica Central Africană.
Misiunea EUFOR a contribuit la stabilitatea zonei prin:
ü protecţia civililor aflaţi în pericol;
ü facilitarea acordării ajutorului umanitar şi asigurarea libertăţii de mişcare şi a securităţii pentru personalul care desfăşoară misiuni umanitare în zonă;
ü protecţia personalului ONU;
ü ajutorul pentru întoarcerea refugiaţilor, în special în zona Dar Sila.
În acest moment sunt 25 de ţări care participă la această misiune şi toţi vor să asigure că Misiunea EUFOR va continua să aibă efecte pozitive. Misiunea EUFOR a îmbunătăţit protecţia civililor din estul Ciadului, a contribuit la stabilizarea securităţii generale în estul Ciadului şi nordul Republicii Central Africane. Numeroşi refugiaţi s-au întors datorită faptului că misiunea EUFOR a reuşit să restabilească calmul în regiune.
Doamna Aurélia BOUCHEZ, a subliniat că relaţiile UE-NATO acoperă o gamă largă de probleme de interes comun privind securitatea, apărarea şi managementul crizelor, inclusiv lupta împotriva terorismului, dezvoltarea de capabilităţi militare coerente şi care se susţin reciproc, precum şi planificarea urgenţelor civile. Cooperarea UE-NATO în Balcanii de Vest, inclusiv în operaţiunea UE Althea prin aranjamentele Berlin plus, a contribuit la pacea şi securitatea din regiune. În spiritul aceloraşi valori comune şi interese strategice, NATO şi UE cooperează şi vor continua să conlucreze în operaţiuni-cheie de gestionare a crizelor. Se recunoaşte valoarea pe care o aduce o apărare europeană mai puternică şi mai capabilă, în măsură să furnizeze capabilităţi cu care să răspundă provocărilor cu care atât NATO, cât şi UE se confruntă. Trebuie făcute eforturi pentru susţinerea reciprocă în vederea atingerii acestui scop. Succesul unor astfel de eforturi prezente şi viitoare, necesită un angajament sporit pentru a asigura metode eficiente de conlucrare. Trebuie îmbunătăţit parteneriatul strategic UE-NATO, pentru o cooperare mai strânsă şi o eficienţă sporită, precum şi pentru a evita duplicări inutile, într-un spirit de transparenţă şi cu respectarea autonomiei celor două organizaţii. O Uniune Europeană mai puternică va contribui în continuare la securitatea comună.
UE şi NATO afirmă disponibilitatea, în baza consultărilor şi cu acordul Naţiunilor Unite şi al Uniunii Africane (UA), de a sprijini eforturile acestora de menţinere a păcii în regiune. La cererea Uniunii Africane, NATO a fost de acord să ofere sprijin Misiunii UA în Somalia.
Obiectivele de urmat sunt:
ü depunerea de eforturi pentru a fi în măsură să poată fi dislocate şi să fie susţinute mai multe forţe în teatrele de operaţiuni;
ü dezvoltarea, în continuare, a capabilităţilor necesare atât pentru susţinerea întregii game de misiuni, cât şi pentru remedierea neajunsurilor specifice;
ü depunerea de eforturi pentru îmbunătăţirea transportului strategic şi a transportului aerian intra-teatru, în special în ceea ce priveşte îmbunătăţirea disponibilităţii elicopterelor care să satisfacă cerinţele misiunilor;
ü întărirea, în continuare, a superiorităţii informaţionale prin capabilităţi de reţea, inclusiv prin: un sistem integrat de comandă şi control aerian, o monitorizare intensificată a situaţiei generale maritime şi prin asigurarea la timp a capabilităţii de supraveghere terestră;
ü îmbunătăţirea capabilităţii şi interoperabilităţii forţelor pentru operaţiuni speciale;
ü dezvoltarea de politici şi capabilităţi care să răspundă noilor provocări şi ameninţări. Aceasta include dezvoltarea unei politici cuprinzătoare pentru prevenirea proliferării armelor de distrugere în masă şi apărarea împotriva ameninţărilor chimice, biologice, radiologice şi nucleare.