Rolul parlamentelor în contracararea crizei financiare globale şi a impactului său economic asupra ţărilor dezvoltate şi în curs de dezvoltare

 

Rezoluţie adoptată în unanimitate de cea de-a 119-a Adunare

(Geneva, 15 octombrie 2008)

 

 

 

 

Cea de-a 119-a Adunare a Uniunii Interparlamentare,

 

Având în vedere consecinţele crizei financiare internaţionale şi repercusiunile sale negative asupra economiei globale, în special efectele nefavorabile asupra ţărilor în curs de dezvoltare,

 

Luând notă de avertismentul recent al Fondului Monetar Internaţional, conform căruia băncile cu  datorii împing sistemul financiar global spre marginea prăpastiei şi este responsabilitatea naţiunilor bogate să reclădească încrederea investitorilor,

 

Având în vedere rolul important al parlamentelor, în colaborare cu guvernele naţionale, în limitarea efectelor crizei financiare globale care ameninţă stabilitatea, securitatea şi dezvoltarea mondială,

 

Recunoscând responsabilitatea comună şi diferenţiată a tuturor ţărilor în abordarea crizei economice internaţionale, în scopul satisfacerii nevoilor dezvoltării umane, al eradicării sărăciei şi al realizării Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (ODM),

 

Conştientă de faptul că criza economică internaţională constituie o ameninţare la adresa dezvoltării durabile – considerată esenţială pentru progresul uman – în special în contextul Declaraţiei adoptate la Summit-ul Mondial al Dezvoltării Durabile, Johannesburg, septembrie 2002,

 

Ţinând seama de nevoia de a aloca resursele necesare şi de a instaura un sistem economic global stabil, corect şi sigur,

 

Conştientă de interdependenţa economiilor naţionale şi a sistemului economic global, care necesită o abordare holistică şi o puternică cooperare internaţională, pentru a asigura utilizarea optimă a resurselor financiare şi înfiinţarea unor instituţii financiare responsabile şi puternice,

 

Reamintind că Raportul referitor la rezultatele Conferinţei Internaţionale privind Finanţarea Dezvoltării, Monterrey (Mexic), 2002, consideră că în special stabilitatea financiară internaţională este crucială pentru susţinerea creşterii economice internaţionale,

 

Îngrijorată de faptul că această criză financiară internaţională a subminat stabilitatea socială în multe ţări din lume şi ameninţă progresele realizate în domeniul democraţiei şi al drepturilor omului,

 

1. Solicită Consiliului Director să organizeze, în cel mai scurt timp posibil, o conferinţă parlamentară internaţională cu participarea experţilor, pentru a examina cauzele şi efectele crizei financiare internaţionale asupra sistemului economic global şi pentru a identifica modalităţi de abordare a consecinţelor crizei;

 

2. Îndeamnă comisiile parlamentare pentru problematicile financiare, economice şi de comerţ să convoace urgent întâlniri pentru identificarea celor mai bune modalităţi de protejare a instituţiilor financiare şi de atenuare a efectelor crizei financiare internaţionale, până când va fi elaborată o strategie globală de contracarare a crizei;

 

3. Solicită parlamentelor naţionale să asigure un cadru de reglementare pro-activ şi mai eficient pentru organismele nationale regulatoare, în scopul preîntâmpinării oricărei instabilităţi viitoare a principalelor pieţe financiare;

 

4. Încurajează implementarea de legi şi standarde acceptate la nivel internaţional, referitoare la transparenţa pieţelor  financiare, pentru a se asigura claritatea tranzacţiilor financiare, ceea ce ar spori capacitatea naţională şi internaţională de evaluare a riscurilor financiare;

 

5. Solicită guvernelor să includă parlamentari în delegaţiile lor oficiale la conferinţe, forumuri şi întâlniri pe tema crizei financiare internaţionale, astfel încât parlamentarii să-şi poată exprima opiniile şi ideile în calitate de reprezentanţi ai cetăţenilor;

 

6. Cere adoptarea măsurilor naţionale şi internaţionale necesare pentru supravegherea instituţiilor financiare, în aşa fel încât să se atenueze impactul crizei;

 

7. Cere acţiuni de reducere a posibilelor consecinţe sociale ale crizei financiare internaţionale, în materie de posibilităţi de angajare, siguranţa locului de muncă, creşterea preţurilor şi sărăciei, toate aceste elemente fiind cuprinse în Declaraţia Mileniului a Naţiunilor Unite;

 

8. Solicită băncilor centrale şi agenţiilor de control valutar să implementeze politici, proceduri şi măsuri de precauţie, pentru asigurarea stabilităţii sectoarelor financiar şi bancar;

 

9. Solicită o mai bună reglementare a sectorului financiar, acordându-se atenţie specială împrumuturilor inter-bancare şi protecţiei consumatorului, pentru a preveni crize financiare viitoare;

 

10. Solicită tuturor ţărilor să implementeze măsuri mai eficiente de reprimare a delictelor financiare şi să coopereze în acest domeniu;

 

11. Cere guvernelor principalelor state industrializate să-şi asume responsabilitatea faţă de ţările în curs de dezvoltare, prin contracararea efectelor negative ale acestei crize asupra economiilor lor naţionale şi să depună toate eforturile pentru a pregăti participarea deplină a ţărilor în curs de dezvoltare la conturarea economiei globale;

 

12. Îndeamnă insistent guvernele ţărilor dezvoltate să-şi onoreze cu promptitudine angajamentele faţă de ţările în curs de dezvoltare, pentru a le ajuta să-şi rezolve problemele economice interne, să elimine sărăcia, analfabetismul şi bolile şi să obţină rate ale creşterii mai mari, aşa cum este recomandat în instrumente relevante, în special în Declaraţia Mileniului a Naţiunilor Unite; şi, în acest context, îndeamnă organizaţiile internaţionale, în cadrul mandatelor lor respective, să contribuie la realizarea obiectivelor sus menţionate;

 

13. Solicită insistent parlamentelor să depună toate eforturile pentru elaborarea de idei şi iniţiative de promovare a unui nou sistem financiar bazat pe reguli, care să poată contribui la realizarea unei structuri economice mondiale mai corecte şi mai transparente, care, la rândul ei, ar putea contribui la instaurarea păcii şi stabilităţii.