- dezarmare - UIP se numără printre primele organizaţii care a cerut, în 1976, reglementarea internaţională a comerţului cu arme clasice. Problemele dezarmării au făcut obiectul unor reuniuni specializate şi figurează în mod regulat de agenda sesiunilor ordinare (teme: stabilirea unui registru mondial privind transferurile de arme, neproliferarea armelor nucleare, interzicerea testelor cu arme nucleare, combaterea terorismului). UIP a contribuit activ la promovarea interzicerii totale a minelor anti-personal, lansând, între altele, o anchetă mondială pentru cunoaşterea poziţiei şi măsurilor luate de parlamentele naţionale în vederea ratificării Convenţiei de la Ottawa;

- prevenirea şi reglementarea conflictelor prin negocieri politice – ca organizaţie politică al cărei obiectiv primordial îl constituie pacea, UIP acordă prioritate eliminării focarelor de tensiune prin intermediul negocierilor politice. UIP reacţionează la crizele care pot afecta securitatea la nivel global şi regional şi monitorizează, pe baze permanente, anumite situaţii conflictuale. În funcţie de datele actualităţii politice, UIP se pronunţă, prin rezoluţii, asupra focarelor de tensiune şi a riscurilor de securitate care apar în diverse zone ale lumii (ex. Orientul Mijlociu, Kosovo). În cadrul Uniunii funcţionează, din 1987, un Comitet pentru Orientul Mijlociu  (care are mandatul de a promova contacte directe între delegaţiile ţărilor arabe şi cea israeliană şi de a încuraja acţiunea parlamentară în favoarea procesului de pace) şi, din 1991, un Grup de facilitatori pentru Cipru   ;

 

- securitatea şi cooperarea în Mediterana – UIP a desfăşurat un program amplu de activităţi axat pe zona Mediteranei. În 1992, odată cu prima Conferinţă interparlamentară privind Securitatea şi Cooperarea în Mediterana (CSCM), a fost stabilit un mecanism de dialog permanent şi de negociere la nivelul ţărilor mediteraneene, prin intermediul unor reuniuni semestriale, cu ocazia sesiunilor UIP. Alte trei conferinţe interparlamentare pe tema CSCM au avut loc în 1995, 2000 şi 2005. Procesul CSCM s-a dezvoltat pe trei dimensiuni: cooperare politică şi în materie de securitate-stabilitate regională; cooperare economică-dezvoltare comună şi parteneriat; dialogul civilizaţiilor şi drepturile omului. La cea de-a IV-a CSCM (2005) s-a luat decizia transformării procesului într-o formulă nouă de cooperare - Adunarea Parlamentară a Mediteranei, care reuneşte, pe picior de egalitate, toate statele riverane şi state ne-riverane având legături strategice directe cu Mediterana.

 

 

Pagina UIP | Domenii de activitate