Decizia pilot pronunțată astăzi, 25 aprilie 2017, de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) împotriva României vine după ce în anul 1997 țara noastră a fost obligată pentru prima dată la plata unor despăgubiri pentru lipsa condițiilor de executare a pedepselor în acord cu standardele internaționale.
În ultimii zece ani, România a plătit aproximativ 5 milioane de euro despăgubiri deținuților încarcerați în condiții necorespunzătoare, iar cuantumul se poate ridica la câteva zeci de milioane de euro raportându-ne la cele aproximativ 3500 de cereri aflate astăzi în proceduri în faţa CEDO.
În anul 2012, ca urmare a înmulțirii cererilor adresate CEDO, Curtea a emis o hotărâre cvasi-pilot în care a reținut că statul român are o problemă structurală în acest domeniu, fără a stabili un termen pentru remedierea deficiențelor constatate.
Un program de îmbunătățire a condițiilor de detenție a început în toamna anului 2012 și a presupus asigurarea resurselor umane și materiale pentru intrarea în vigoare a noii legislații penale, rezultând astfel un număr de aproximativ 3000 de locuri de deţinere în acord cu standardele în materie, reabilitate până în anul 2016.
În septembrie 2015, CEDO a notificat România cu privire la posibilitatea pronunțării unei hotărâri pilot referitoare la condițiile materiale din penitenciare și centrele de reținere și arest preventiv.
Hotărârea pilot intervine când pe rolul Curții se află un număr semnificativ de cauze similare ce își au originea comună în disfuncții majore la nivel național, stabilind astăzi un termen de 6 luni, înlăuntrul căruia Guvernul român trebuie să implementeze măsurile necesare reducerii supraaglomerării, îmbunătăţirii condiţiilor materiale din penitenciare şi asigurarea de remedii compensatorii.
Abordarea situației penitenciarelor românești trebuie să pornească, pe de o parte, de la obligația statului de a-și proteja cetățenii și de a-i sancționa pe cei care, nerespectând contractul social de a fi liberi, încalcă libertatea celorlalți, afectându-le viața sau patrimoniul, iar, pe de altă parte, de la realitatea că Romania, a 7-a țară ca mărime după numărul locuitorilor din Uniunea Europeană, își propune ca primul pas al reintegrării celor care au greșit față de semenii lor să-l facă în 34 de penitenciare, dintre care 13 îndeplinesc în primul rând condițiile pentru a fi monumente istorice, cum ar fi Gherla (care datează din anul 1785), Oradea (1800), Aiud (1882), Craiova (1887) sau Târgu Jiu (1888), și nu locuri de executare a pedepselor în acord cu exigențele europene.
Condiții improprii nu înseamnă numai lipsa unei suprafețe de minim 4 mp pentru fiecare deținut - aşa cum impun exigenţele europene - (200% grad de ocupare în penitenciarele de la Ploiești sau Târgu Mureș, construite în 1870, respectiv 1890), ci și altele cum ar fi: neasigurarea condițiilor de igienă a spațiilor și a persoanelor, hrana, încălzirea, asistența medicală.
Paşii de urmat în remedierea problemelor sistemului penitenciar:
1. Continuarea planului de investiții, demarat în prima parte a anului 2015, pentru fiecare din cele 34 de penitenciare, dar și pentru cele 6 spitale penitenciar și cele 4 centre pentru minori și tineri, cu soluții adaptate fiecărei unități în parte, respectiv modernizare și/sau extindere sau chiar închiderea unor penitenciare.
2. Atragerea de fonduri europene pentru infrastructura penitenciară, în conformitate cu solicitarea celor 12 miniștrii de justiție de a proteja real și nu doar formal drepturile fundamentale, transmisă Comisiei Europene in martie 2015, la inițiativa României și Italiei.
3. Demararea construcției a 2-4 noi penitenciare în conformitate cu Strategia de dezvoltare a sistemului judiciar 2015-2020; există deja finalizate studiile de prefezabilitate pentru primele 2 noi unități la Berceni și Caracal – pentru care au fost alocate fonduri de la Guvern.
4. Îmbunătăţirea capacităţii instituţionale a Administrației Naționale a Penitenciarelor, ca instituţie coordonată de către Ministerul Justiţiei, pentru a evita situaţii de tip 2016 când ANP, deşi a avut cel mai mare buget din ultimii 15 ani, respectiv 1,2 miliarde RON, nu a reuşit să utilizeze întreaga sumă alocată.
5. Continuarea aplicării noii legislații penale, intrată în vigoare la 1 februarie 2014, care accentuează caracterul excepțional al privării de libertate, atât în faza preventivă, cât și de executare, introducând instituții noi cum ar fi arestul la domiciliu.
Prin efectul unor sancțiuni mai puțin aspre prevăzute în Codul Penal, dar și al aplicării legislației subsecvente, în intervalul 2014-2016 a avut loc o reducere a numărului de deținuți de la aproximativ 32.000 la 28.000 și o stabilizare în jurul acestei cifre.
6. Elaborarea unor instrumente de tip socio-educativ care sa poată veni în sprijinul magistraților în procesul de individualizare a pedepselor în acord cu scopul executării pedepselor prevăzut de legislația în vigoare, respectiv formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept, față de regulile de conviețuire socială, în vederea reintegrării în societate a deținuților sau persoanelor internate.
7. Introducerea pentru magistrații stagiari a unui stagiu obligatoriu, în acord cu practica multor state membre UE, de 6 luni într-o unitate penitenciară, pentru ca în situația pronunțării unor pedepse privative de libertate să cunoască în mod concret posibilitățile de atingere a scopului pedepsei.
8. Extinderea proiectului privind Educația juridică în școli în conformitate cu Memorandumul semnat in anul 2013 între Ministerul Justiției, Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Public și Ministerul Educației.
9. Aplicarea Strategiei de Reintegrare Socială a deținuților, ca pilon important al prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, Strategie în cadrul căreia să fie consolidată instituția probațiunii.
10. Operaționalizarea Institutului Român de Criminologie care să poată elabora elementele de politică penală în acord cu exigențele internaționale în materia respectării drepturilor fundamentale.
11. Adoptarea proiectului de lege privind Recursul compensatoriu, ca formă de degrevare parțială a penitenciarelor și de asigurare a unor compensări pentru executarea pedepselor în condiții necorespunzătoare.
12. Adoptarea proiectului de Lege privind Graţierea unor pedepse, instituție de politică penală, ce nu trebuie privită ca reprezentând un conflict între puterile statului, ci doar ca fiind o formă de manifestare a principiului constituțional al separației puterilor, în care puterea judecătorească își îndeplinește rolul prin pronunțarea unei soluții definitive, iar legislativul și executivul au obligația de a elabora cadrul normativ și de a asigura resursele materiale, astfel încât pedepsele să fie executate cu respectarea drepturilor fundamentale.
Astfel cum rezultă din cele expuse anterior, problematica executării pedepselor în penitenciarele din România în acord cu exigențele unui stat membru al Uniunii Europene, nu își poate găsi rezolvarea doar în urma eforturilor Ministerului Justiției și Administrației Naționale a Penitenciarelor, ci trebuie să fie rezultatul unui proces de coeziune la nivelul societății românești.
Lider Grup Parlamentar PSD, Senator PSD,
Şerban Nicolae Robert Marius Cazanciuc
25 aprilie 2017