Punct de vedere si propuneri
la proiectul Legii pensiilor militare de stat
O nouă lege privind pensiile militare de stat trebuie să repare, în sfârsit, eroarea fundamentală comisă prin includerea pensiilor militare în Legea nr. 119/2010: schimbarea naturii juridice a acestora. Pentru aceasta, cei chemati să elaboreze o lege dreaptă în acest domeniu nu o pot face fără să înteleagă si să-si însusească 2 aspecte fundamentale care caracterizează esenta existentei si functionării organismului militar: 1) Statutul militarilor se diferentiază fundamental de toate celelalte sub aspectul specificului muncii, al modului de recompensare a acesteia si al momentului încetării ”contractului” dintre militar si stat; 2) Pensia, la fel ca si solda, trebuie să reflecte ierarhia militară, respectând principiul nediscriminării între persoane care s-au aflat/se află în aceeasi situatie dar si asigurând tratarea în mod diferentiat a persoanelor care s-au aflat/se află în situatii diferite.
1. În ce priveste primul aspect, este bine cunoscut faptul că activitatea militarilor nu a fost niciodată remunerată cu ”retributie” sau cu ”salariu” ci cu ”soldă”. Diferenta nu este doar una terminologică, formală, ci este una de fond si tine de esenta statutului de militar: munca acestuia nu poate fi evaluată si normată a priori. Spre deosebire de salariatii civili din orice sector public sau privat, care încheie contract de muncă în conditiile prevăzute de Codul muncii (functia si atributiile concrete ale postului, durata normală a muncii exprimată în ore/zi si ore/săptămână, normarea muncii, interzicerea muncii fortate, etc.), ”contractul de muncă” al militarilor de carieră îl constituie jurământul militar si Statutul cadrelor militare, acte care impun sarcini si obligatii specifice, mergând – în caz de nevoie – până la sacrificiul suprem, dar si o multitudine de restrictii si îngrădiri ale drepturilor si libertătilor. Drept consecintă, solda – ca o contraprestatie a unei munci care nu poate fi normată – este o remuneratie stabilită în funcție de gradul militar si de functia îndeplinită în ierarhia militară (remuneratia de bază a militarilor se compune din ”solda de grad” si ”solda de functie”) care, cu cât sunt mai înalte impun si responsabilităti mai mari si sarcini mai complexe.
În mod corespunzător, si pensia acordată la trecerea în rezervă – chiar dacă se calcula pe baza veniturilor din ultima perioadă de activitate – reflecta, în primul rând, răspunderea si complexitatea functiei îndeplinite, elemente care influentează direct gradul de uzură fizică si psihică al militarului.
Pe de altă parte, pensia militară de serviciu a fost acordată si în considerarea faptului că pensionarii militari au o situatie specială faţă de alti pensionari, în sensul în care, în functie de necesităti, pot fi mobilizati sau concentrati, nefiind retrasi complet din activitatea profesională. Pensionarii militari aflati în rezervă fac parte – conform Legii nr. 446/2006 privind pregătirea populatiei pentru apărare si Legii nr. 80/1995 privind Statutului cadrelor militare – din rezerva operatională. Întâmplător sau nu, tocmai ofiteri din această categorie au fost mai afectati de procesul nedrept al recalculării/revizuirii pensiilor militare.
Raportarea pensiei revizuite la veniturile obtinute pe parcursul carierei de militar activ prin intermediul ”principiului” ca si cum s-ar fi contribuit, apare – dincolo de imposibilitatea dovedirii tuturor veniturilor – ca o măsură nefundamentată, ilogică si chiar aberantă. Pensiile militare de stat, în acord cu remuneratiile militarilor activi (soldele), au fost acordate întotdeauna tinându-se cont de specificul activitătii desfăsurate dar si de statutul militarilor în rezervă.
Militarii răspund întotdeauna prompt, la orice oră, atunci când sunt chemati să-si facă datoria, fără să dea prioritate multiplelor probleme personale ori familiale pe care – ca orice cetătean al acestei tări – le au, fără să stea să calculeze cât de mare ori cât de importantă este ”contributivitatea” lor prin ceea ce fac si fără să analizeze cum ar putea-o contabiliza în perspectiva pensiei. Ei știu doar că au depus un jurământ si că, în virtutea acestuia, trebuie să-si facă datoria fără să fie nevoie să semneze contracte sau acte adiționale cu norme de muncă, timp de lucru, etc., etc.
Mai stiu însă că – la fel ca peste tot în lumea civilizată – sarcinilor, obligatiilor si sacrificiilor unice impuse de statutul de militar le corespund drepturi care înseamnă obligatii corelative din partea organelor statului, pe care guvernantii nu si le pot reconsidera în mod arbitrar, umilindu-i pe militari! Pentru că nu poate fi caracterizată altfel fapta de a desfiinta pensiile militare de stat ”în interesul public” si de a diminua cuantumul multora dintre acestea (mărindu-l substantial pe al altora!), urmată de o îndelungată asteptare a unei legi reparatorii, până când o mare parte dintre militarii în rezervă/retragere vor iesi din sistem ”pe cale naturală”.
Apărarea tării depinde si de atentia acordată rezervei armatei iar interesul apărării tării nu poate fi subordonat intereselor politice partizane sau de grup.
Pensiile militare de stat au constituit de-a lungul timpului ”originalul” pensiilor de serviciu, fiind pe deplin justificate întrucât reflectau statutul cu totul aparte al unei bresle chemate să-si apere tara chiar cu pretul sacrificiului suprem. Fără a contesta necesitatea si justetea unora dintre ”copiile” apărute după 1990, nu înteleg ce resorturi au stat la baza distrugerii originalului, în conditiile în care, chiar si (sau mai ales) în urma integrării euro-atlantice a României, consolidarea sistemului propriu de apărare (inclusiv a rezervei armatei) constituie o necesitate stringentă.
2. Cu privire la cel de-al doilea aspect, pentru înlăturarea haosului generat de reglementările în domeniu din ultimii 5 ani si de modul de aplicare a acestora, este nevoie ca o nouă lege a pensiilor militare de stat să fie adoptată cât mai urgent, să fie una cu adevărat reparatorie si să înlăture orice discriminare (pozitivă sau negativă) între beneficiarii ei. Ori, sub acest ultim aspect, este imperios necesar ca proiectului intrat în dezbatere parlamentară să-i fie aduse următoarele trei amendamente:
a) Recalcularea după criteriile noii legi a tuturor pensiilor militare aflate în plată, inclusiv a celor rezultate în baza Legii nr. 119/2010, a O.U.G. nr. 1/2011 si a Legii nr. 241/2013. Recalcularea doar a pensiilor stabilite în baza Legii nr. 263/2010 ar însemna o discriminare negativă a unui mare număr de militari pensionati până în anul 2010, discriminare care nu poate fi justificată prin protejarea intereselor unui grup restrâns de pensionari cărora le-a fost majorată substantial pensia prin recalcularea/revizuirea efectuată în temeiul Legii nr. 119/2010 si O.U.G. nr. 1/2011. Interesele acestora din urmă sunt oricum protejate prin aplicarea principiului dreptului câstigat (art. 113 din proiect).
b) În strânsă legătură cu primul amendament este si necesitatea aplicării acelorasi dispozitii legale privind conditiile de muncă, asa cum au fost modificate prin H.G. nr. S.1019/2010 si Ordinul nr. M.S.132/2010 al M.Ap.N., dispozitii care nu au fost respectate cu ocazia recalculărilor/revizuirilor efectuate până în prezent, desi atât art. 8 din Legea nr. 119/2010 cât si art. 3 al. 3 din Anexa nr. 3 (Metodologia de calcul) la O.U.G. nr.1/2011 stipulează că dispozitiile legale privind conditiile de muncă se aplică ”cu modificările ulterioare”. Este moral, logic si echitabil ca două persoane care – desfăsurând aceeasi activitate – au lucrat în acelasi timp, în acelasi loc si în aceleasi conditii de muncă, să fie tratate în mod egal sub aspectul recunoasterii drepturilor aferente acelor conditii de muncă, indiferent dacă s-au pensionat anterior sau ulterior unei modificări legislative care schimbă nivelul de încadrare în conditii de muncă al activitătii sau locului de muncă respectiv.
c) Departajarea, sub aspectul drepturilor de pensie, între militarii care si-au desfăsurat activitatea în grupa ”conditii speciale” si cei care si-au desfăsurat activitatea în grupa ”alte conditii”, cele două grupe implicând grade diferite de responsabilitate, stres si uzură fizică si psihică.
Introducerea celor trei amendamente este necesară pentru respectarea principiului nediscriminării consacrat în art. 16 al. 1 din Constitutie privind egalitatea cetătenilor în fata legii si în art. 14 din Conventia pentru apărarea Drepturilor Omului si a Libertătilor fundamentale.
Col. r. avocat Iepure Viorel