Administrare Opinii

L99/2020
Propunere legislativă privind meșteșugarii tradiționali din România

Număr de înregistrare:	17
Data de postare a opiniei:	06.02.2020 00:00:00
De la:	PENESCU CORNEL (observatiile reflecta si pozitia Uniunii Nationale a Cooperatiei Mestesugaresti - UCECOM)

Textul opiniei:	*(i) Observații generale* 1. În expunerea de motive a proiectului se precizează faptul că „în România nu există o legislație coerentă și eficientă care să reglementeze raporturile sociale care vizează activitatea meșteșugarilor tradiționali”. Pe de altă parte, eventuala adoptare a proiectului în forma actuală pare să amplifice lipsa de coerență a legislației în materie, întrucât domeniul de aplicare al propunerii legislative nu este clar delimitat, precizându-se doar căror categorii de persoane (fizice sau juridice) NU se aplică. Considerăm că legea meșteșugarilor tradiționali ar trebui să cuprindă prevederi clare în legătură cu entitățile juridice care au ca obiect de activitate realizarea de produse meșteșugărești tradiționale sau, cel puţin, să fie explicită în legătură cu neinterferenţa noului cadru legislativ propus asupra activității acestora. 2. În conformitate cu Legea nr. 26/2008 privind protejarea patrimoniului cultural, sunt deja definite noțiuni precum marcă tradițională distinctivă acordată nu unei persoane anume, ci unui „grup de creatori, interpreți ori meșteșugari tradiționali, păstrători sau transmițători ai elementelor patrimoniului cultural imaterial”. În aceeași lege, este definită și noțiunea de tezaure umane vii, reprezentând un titlu onorific acordat persoanelor fizice individuale recunoscute de către comunitate drept creatoare şi transmițătoare de elemente ale unui domeniu al patrimoniului cultural imaterial. Pentru evitarea paralelismelor legislative sau a suprareglementării, este necesară definirea clară a obiectului inițiativei legislative privind meșteșugarii tradiționali din România. Opinăm că inițiatorii ar fi trebuit să solicite un studiu comparativ detaliat al prevederilor aflate în vigoare din Legea nr. 26/2008, cu proiectul de lege menționat. 3. Din cuprinsul proiectului nu rezultă cu claritate faptul că meșteșugarii tradiționali (atestați) pot avea sau nu şi calitatea de angajați sau colaboratori ai unei persoane juridice. Această omisiune ar putea încuraja activitatea pe cont propriu a persoanelor fizice care ar putea obține certificatul de meșteșugar tradițional şi este de natură a avea implicații majore asupra activității entităților juridice în care meșteșugarii tradiționali își desfășoară în prezent activitatea. 4. Separarea activității de realizare a produselor meșteșugărești tradiționale de cea de desfacere poate perturba în mod semnificativ chiar activitatea celor pe care inițiativa legislativă își propune să le protejeze interesele. Potrivit legislației în vigoare, un meșteșugar tradițional atestat nu își poate valorifica produsele meșteșugărești tradiționale ca persoană fizică, ci numai în cadrul unei entități cu personalitate juridică a cărei activitate se desfășoară în baza uneia dintre următoarele reglementări: Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Legea societăților nr. 31/1990 republicată, cu modificările și completările ulterioare sau OUG nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale. *(ii) Observații punctuale* Art. 2 lit b): în definiția produselor meșteșugărești tradiționale, sintagma „...și unicitate” nu este potrivită în foarte multe situații şi ar trebui, mai degrabă, eliminată, întrucât, în realitate, produsele de acest tip nu au, în general, caracter de unicat, ci sunt realizate preponderent manual, în general în serie mică, și cel mai adesea nu sunt personalizate. Totodată, în aplicarea acestui articol, eventual în normele de aplicare, ar fi indicată indicarea unui nomenclator de produse care ar putea fi considerate ca meșteșugărești tradiționale. Nu este lipsită de interes în context, mai vechea propunere a reprezentanților din sectorul cooperatist, reiterată cu numeroase prilejuri, de a exista chiar un cod distinct al produselor meșteșugărești tradiționale (CAEN sau chiar CPSA). Art. 2 lit. e): opinăm pentru eliminare, întrucât definiția mărcii tradiționale distinctive prevăzută la art. 2 lit. d) din Legea nr. 26/2008 menționează în mod distinct elementul specific de autenticitate al expresiei culturale tradiţionale, reprezentativă inclusiv pentru meșteșugari tradiţionali, recunoscuți deja în această lege ca fiind păstrători sau transmiţători ai elementelor patrimoniului cultural imaterial. Art. 3 - Sfera de aplicare: nu rezultă în mod expres cui i se adresează această lege, fiind prezentate doar situațiile în care legea nu se aplică, fapt care poate duce la dificultăți majore în aplicare, lăsând un aspect important la libera interpretare. De asemenea, nu trebuie ignorat faptul că, în legătură cu noțiunea de meșteșug, de practicare a unei activități meșteșugărești, Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației prevede desfășurarea unei astfel de activități, cu caracter meșteșugăresc, în cadrul societăților cooperative meșteșugărești. Ne putem pune întrebarea dacă membrii cooperatori care desfășoară în cadrul cooperativelor meșteșugărești activități ce se circumscriu noțiunii de „meșteșug tradițional”, așa cum este definit la art. 2 lit. a), intră sau nu sub incidența acestei legi, putând să își obțină o certificare a calității de meșteșugar tradițional pentru activitatea desfășurată în cadrul societății cooperative. Astfel, se impune ca inițiatorii proiectului să completeze art. 3, arătând explicit căror subiecți li se aplică prevederile acestui act normativ. Art.4 - Principial, recunoașterea statutului de meșteșugar tradițional ar trebui realizată de un organism cu statut bine definit și o tradiție recunoscută în domeniu, care eventual să funcționeze în cadrul Ministerului Culturii sau a structurilor teritoriale ale acestuia. Pe această cale, ar putea fi administrată corespunzător și procedura on-line prevăzută la alin. (7) al acestui articol. În context, este de precizat că stabilirea de către fiecare comisie specială pentru verificarea și acordarea statutului de meșteșugar tradițional a propriei proceduri de depunere on-line prevăzută la art. 4 alin. (7) va conduce la apariția unor practici neunitare de aplicare a legii. De asemenea, este necesară precizarea dacă un certificat acordat de comisie este viager sau acordat pentru o anumită perioadă. Art. 4 alin. (9) – înserarea unei astfel de prevederi riscă să arunce în derizoriu întregul proces de certificare a statutului de meșteșugar profesional. De asemenea, este necesară precizarea expresă a legii speciale la care se face referire. Pe de altă parte, nu orice produs realizat de persoana fizică recunoscută ca având calitatea de meșteșugar tradițional este neapărat un produs cu adevărat tradițional. În acest sens, ar fi utile unele verificări periodice ale unei comisii de specialitate din Ministerul Culturii, iar eventualele neconformități ale produselor prezentate ca fiind tradiționale să poată conduce la retragerea certificatului de meșteșugar tradițional. Art. 9 lit. (b) – unul dintre cele trei criterii care trebuie îndeplinite cumulativ pentru obținerea statutului de meșteșugar tradițional este: „(b) unicitatea produsului meșteșugăresc obținut în urma procesului tehnologic specific - fiecare produs meșteșugăresc este unic prin raportare la orice alt produs meșteșugăresc similar, realizat de același meșteșugar tradițional sau de alt meșteșugar tradițional, precum și prin raportare la orice alt produs similar, obținut ca urmare a unor procese tehnologice exclusiv mecanizate, de producție în serie;” Opinăm că acest criteriu ar trebui eliminat sau complet revizuit, avându-se în vedere că respectiva comisie se întrunește pentru atribuirea calității de meșteșugar tradițional și nu are cum să stabilească și să ofere certitudinea că fiecare produs realizat are caracter de unicat. Ceea ce trebuie să ateste comisia este faptul că produsele realizate prezintă specificul zonei respective, în scopul conservării tradițiilor locale și al promovării produselor tradiționale autentice. Totodată, acelaşi meșteșugar poate realiza mai multe produse care să aibă acelaşi model, de exemplu o ie, poate fi realizată 100% manual, în mai multe exemplare identice, după același tipar şi cu același model de broderie. Micile diferențe insesizabile aferente oricărui produs realizat manual sunt greu de identificat. Poate că în loc de „produs” ar trebui să scrie „model”, altfel se va înțelege că fiecare exemplar în parte trebuie să fie diferit. Art. 11 – Organizarea Registrului național al meșteșugarilor tradiționali din România ar trebui să se realizeze la nivelul Ministerului Culturii, iar categoriile de meșteșuguri tradiționale să fie aprobate prin norme aprobate prin Hotărâre a Guvernului. În mod similar, potrivit Legii nr. 26/2008, Registrul național al patrimoniului cultural imaterial este organizat şi administrat de către Centrul Național pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiționale, organism aflat în subordinea Ministerului Culturii. Art. 14 alin. (5) reclamă o reformulare, întrucât obligația de a deține și a folosi casă de marcat revine, potrivit art. 1 al OUG nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, operatorilor economici care încasează, integral sau parțial, cu numerar sau prin utilizarea cardurilor de credit/debit sau a substitutelor de numerar. Întrucât proiectul de lege se referă, în varianta actuală, numai la meșteșugari tradiționali, persoane fizice, scutirea de obligația de a deține și folosi casă de marcat s-ar putea aplica, eventual, persoanei juridice în care aceștia își desfășoară activitatea, altfel s-ar genera o discriminare. Propunem reformularea acestui aliniat, după cum urmează: „(5) Prin derogare de la art. 1 al Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, cu modificările și completările ulterioare, republicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 75 din 21 ianuarie 2005, pentru încasările în numerar din comerțul ocazional cu produse meșteșugărești din producție proprie efectuat de către persoanele juridice în care meșteșugarii tradiționali înregistrați în Registrul Meșteșugarilor Tradiționali din România își desfășoară activitatea, pentru produsele vândute în cadrul festivalurilor, târgurilor și a altor evenimente de profil nu este obligatorie utilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale.” Art. 15 alin. (3) presupune o necesară clarificare sau formulare mai clară. Astfel, potrivit prevederilor alin. (3) „Marca tradițională distinctivă emisă conform alin. (2) se aplică produselor meșteșugărești similare, realizate de fiecare meșteșugar tradițional din grupul de meșteșugari tradiționali care au solicitat emiterea respectivei mărci, sub forma unui însemn grafic distinctiv. Modelul însemnului grafic distinctiv se stabilește în Anexă la Metodologia privind solicitarea, evaluarea și emiterea mărcii tradiționale distinctive pentru produsele meșteșugărești, adoptată conform dispozițiilor alin. (6).” Din textul de mai sus se înțelege că va fi un singur model de marcă tradițională, or la alin. (1) al art. 15 se vorbește despre un grup de meșteșugari care pot solicita „emiterea unei mărci tradiționale distinctive pentru a atesta elementul specific de autenticitate al unei expresii culturale tradiționale, utilizată la realizarea unui produs meșteșugăresc tradițional și reprezentativă pentru un grup de meșteșugari tradiționali”, ceea ce conduce la ideea că ar fi mai multe modele de marcă, pentru diferite produse reprezentative. Art. 15 alin. (5) - ar fi binevenită de asemenea o reformulare sau o formulare mai clară, din care să reiasă că respingerea solicitării trebuie motivată. Pe această cale, solicitantul ar avea posibilitatea să ia măsurile de remediere necesare, în condițiile în care ar îndeplini, în fapt, condițiile necesare. Opinăm că este oportună introducerea la art. 15 a unui nou alineat cu următoarea formulare: „(6) Pentru produsele meșteșugărești tradiționale se aplică TVA în cotă de 5%”. Această facilitate ar fi de luat în considerare în măsura în care prevederile legii ar fi aplicabile și persoanelor juridice în care meșteșugarii tradiționali își desfășoară activitatea, ar fi de luat în considerare și inserarea unei prevederi conform căreia, pentru produsele meșteșugărești tradiționale realizate de meșteșugari tradiționale se aplică o cotă redusă de TVA de 5%. Aplicarea cotei reduse de TVA de 5% produselor realizate de meșteșugarii tradiționali ar reprezenta un minim ajutor necesar pentru sprijinirea activității economice a persoanelor juridice în care aceștia își desfășoară activitatea. Art. 16 – în opinia noastră, acordarea rentei viagere nici nu se justifică şi nici nu există resursele necesare pentru aplicarea unei astfel de măsuri, iar, în situația în care s-ar acorda, de aceasta ar trebui să beneficieze toate persoanele prevăzute de Legea nr. 26/2008 și care au calitatea de tezaure umane vii. Considerăm că aceasta nu își găsește justificare deoarece persoana care are recunoscută calitatea de meșteșugar tradițional are posibilitatea să obțină profit din comercializarea produselor sale. Legea prevede și alte beneficii acordate acestuia, după cum urmează: în scopul expunerii și/sau al comercializării produselor meșteșugărești proprii beneficiază de locuri centrale, special amenajate, în cadrul festivalurilor, târgurilor, bâlciurilor și altor evenimente de profil, organizate la nivel național, regional sau local, în vederea expunerii sau a comercializării produselor meșteșugărești proprii; beneficiază de reducerea la jumătate a taxelor de participare la festivaluri, târguri, bâlciuri, târguri stradale la alei principale și alte evenimente de profil, unde își expun și/sau își comercializează produsele meșteșugărești tradiționale proprii; organizatorii festivalurilor, târgurilor și ai altor evenimente de profil pot oferi scutiri integrale de la plata tarifelor de participare; pentru încasările în numerar din comerțul ocazional cu produse meșteșugărești din producție proprie efectuat de către meșteșugarii tradiționali înregistrați în Registrul Meșteșugarilor Tradiționali din România în cadrul festivalurilor, târgurilor și a altor evenimente de profil nu este obligatorie utilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, aceștia fiind obligați doar la emiterea unei chitanțe, în condițiile legii. În plus, prevederile din proiect referitoare la renta viageră sunt generice, nu este prevăzută o procedură detaliată a acordării acesteia și nici nu se face trimitere în textul legii că aceasta va fi detaliată în normele metodologice care vor fi date în vederea punerii în aplicare a acestei legi. De asemenea, acordarea rentei viagere acestei categorii de meșteșugari este discriminatorie față de acei membri cooperatori care desfășoară același tip de activitate cu cea a meșteșugarilor tradiționali, în cadrul societăților cooperative meșteșugărești reglementate de Legea nr.1/2005. Art. 17 alin. (2) – în opinia noastră, controalele efectuate de Comisia specială ar trebui să fie inopinate. Art. 17 alin. (3) – este necesară o clarificare. Conform prevederilor acestuia, meșteșugarii tradiționali înregistrați în Registrul național al meșteșugarilor tradiționali din România au obligația să anunțe modificarea domiciliului sau a sediului unde își desfășoară activitatea specifică de meșteșugar tradițional, în termen de 30 de zile de la data la care s-a produs respectiva modificare. Pe această cale, se recunoaște implicit și posibilitatea ca meșteșugarii tradiționali să își desfășoare activitatea în cadrul unor persoane juridice. Art. 20 și următoarele: apare ca necesar ca întregul capitol să fie regândit și trebuie precizat în mod clar faptul că meșteșugarii tradiționali au posibilitatea (și nu obligația) de a se asocia în asociații/uniuni, iar acestea din urmă, la rândul lor, îşi pot crea structuri cu atribuții de reprezentare la nivel național.