Dupa cum chiar initiatorul proiectului de lege a scris in Expunerea de motive “Potrivit celor mai recente statistici, Romania ocupa prima pozitie in clasamentui mondial privind numarul modelelor de videochat, o Industrie care s-a extins si a care a ajuns la aproximativ 400.000 de persoane implicate in aceasta activitate. Potrivit Agentiei Nationale pentru Administrare Fiscala, in prezent in tara noastra activeaza peste 5.000 de firme care au acest obiect de activitate si care dezvolta astfel de servicii… aceste activitati economice insumeaza aproximativ 6% din PIB-ul tarii noastre”. In forma actuala, acest proiect va desfiinta in fapt activitatea legala de videochat in Romania si va forta trecerea modelelor si a studiourilor pe piata neagra, deci efectul acestei legi, daca ar fi aprobata, va fi o TRIPLARE a deficitului bugetar maxim de 3%, care ar deveni 9% dupa disparitia brusca a 6% din PIB. Expunerea de motive continua dupa aceste date statistice clare de inceput cu afirmatii care au au nici o sursa, nici o statistica care sa le sustina, precum “agresivitatea cu care sunt promovate campaniile de marketing in randul tinerilor avand ca obiectiv atragerea acestora in Industrie, exercita o influenta extrem de negativa asupra minorilor si asupra tinerilor, conturandu-se ca un nou factor destabilizator in procesul de educatie, existand chiar posibilitatea ca incurajarea acestor activitati sa conduca la abandonul tinerilor in privinta studiilor superioare”. Nu doar ca acestea afirmatii nu au surse, dar ele sunt false. Dimpotriva, veniturile obtinute din videochat sau sansa tinerelor si tinerilor majori fara resurse in familie sa urmeze o facultate, peste 80% dintre modelele de videochat fiind studenti si studente. In acelasi context, initiatorul afirma ca “O practica care alimenteaza aceasta promovare agresiva este reprezentata de parcarea automobilelor de lux inscriptionate cu afise publicitare ale acestor studiouri de videochat in imediata apropiere a campusurilor universitare si chiar a universitatilor. Cum nu exista o legislatie care sa interzica expunerea reclamei la astfel de servicii, fenomenul devine asociat cu normalitatea in subconstientul tinerilor, publicitatea devine acceptata in spatiul public, iar tinerii ajung sa renunte la studii in favoarea acestor activitati”. Din nou, se amesteca un fapt normal, inscriptionarea publicitara a unui autoturism cu plata taxelor de publicitate legale cu “anormalul” si cu speculatia ca tinerii renunta la studii din cauza videochatului, care este FALSA. In final, autorul mai face o afirmatie fara nici o sustinere, ca “Potrivit studiilor realizate de Asociatia Psihologilor din Romania, tinerii care au practicat activitatile de videochat ajung sa sufere de dispozitie depresiva, anxietate, insomnii, simptome psihotice, care pot genera boli grave sau chiar suicid.” - studio pe care nu l-am putut gasi oricat am fi cautat in toate sursele publice, inclusiv pe situl Asociatiei https://romanianpsychology.ro/comunicate/. In analiza textului de lege propus, definitia “activitatii porngrafice de videochat” este redactata in asa fel incat orice videocall pe whatsapp, pe orice mesagerie online, pe orice retea sociala sau site de ating, inclusiv intre partenerii dintr-un cuplu, in care cei 2 isi spun ca ar vrea sa faca sex, cum l-ar face sau chiar incearca o stimulare vizuala, ar intra sub reglementarea acestei legi, ceea ce este absurd. Ar trebui propusa o lege care in interzica nudismul in spatii private si discutii cu tenta sexuala intre adulti … Mergand mai departe, analizand conditiile propuse pentru a desfasura activitatea de videochat: Sunt neclare si inutile, precum “sa aiba o suprafata de minimum 20 mp pentm fiecare model in parte” care nu specfica nici daca fiecare model aflat in sediu, nici daca spatiu exclusiv sau include si spatiile publice sau anexe, etc sau “sa aiba paza asigurata” + “sa devina aviz ISU”, obligatii deja reglementate clar de alte legi in vigoare Sunt ilogice, precum “sa nu foloseasca o reclama stradala si sa nu afiseze materiale cu caracter publicitar cu privire serviciile pornografice de videochat”, ocazie cu care amintim ca televiziune din pachetul de baza a tuturor firmelor de transmisie prin cablu din Romania au emisiuni cu caracter erotic, in cuvinte si imagini, dupa ora 12 noapte, si ca aceste televiziuni nu ar mai avea nici ele voie sa isi faca reclama stradala, ca “gentlemens clubs” nu ar mao avea voie sa puna firma la intrare si nici toate cluburile unde dansatoarele sunt imbrate sumar si erotic, inclusiv sex-shop-urile ar trebui sa fie interzise de la orice reclama stradala. Daca dorim sanalatea tinerilor din Romania, de ce nu interzicem reclama la dulciuri, la bauturi energizante sau sucuri, etc - acestea fiind evident daunatoare, nu masturbarea. Si, cel mai important, DESFIINTEAZA de fapt activitatea de videochat intrucat, cel putin in Bucuresti, dar probabil ca in toate orasele Romaniei nu exista nici un potential sediu care sa fie la peste 1000m fata de scoli, internate si locase de cult - “sa fie amplasate la o distanta mai mare de 1000 m fa^a de §coli, de intemate sau de laca§uri de cult” - revenind astfel la efectul deja mentionat al adoptarii unei asemenea legi si anume disparitia brusca a 6% din PIB si mutarea sa in activitati ilegale, ascunse in apartamente, fara firme si reclame, etc. Propunerea de lega continua sa fie absurda, reglementand activitatea siturilor care pun la dispozitie platforma de videochat, situri care NU sunt nici unul din Romania, sunt fie in EU fie in Statele Unite ale Americii, si care cu siguranta nu ar aplica masuri de “parolare” sau “evidentierea numarului accesarilor” doar pentru Romania. De ce nu propune autorul aceleasi masuri pentru siturile de streaming pornografic precum PornHub, Xvideos, Xhamster si asa mai departe? In plus, se adauga cuvintele “si promoveaza” care obliga pe cineva care, sa dam un exemplu, ajuta un site de videochat sa isi faca optimizare pentru motoarele de cautare (SEO), deci il promoveaza, sa oblige situl sa se faca niste actiuni pe care el nu le poate controla, fiind doar un tert care il promoveaza.
Lucrez in acest domeniu de peste 15 ani, am inceout ca suport tehnic, am fost trainer si in prezent sunt manager; am cunoscut sute de tineri si tinere pe care lucrul in videochat i-a ajutat atat material, sa isi faca un rost in viata, sa isi cumpere o casa, sa isi deschida o afacere; dar si sa devina mai increzatori in ei, sa nu se mai lase dominati sau prinsi in relatii abuzive, sa comunice deschis si liber. Evit sa fac speculatii ca autorul proiectului, dar convingerea mea izvorata din experienta de zi cu zi aste ca efectele pozitive ale videochatului asupra societatii sunt mult mai mari decat cele negative, ca multe tinere au scapat de gandurile negre precum suicidul, ori au ales sa nu plece in Europa de Vest ca prostituate, tocmai pentru ca si-au gasit implinirea in videochat.
Imi exprim convingera ca autorul proiectului de lege nu a analizat corect nici problema pe care doreste sa o rezolve, nici realitatea din domeniu si nici solutiile pe care le propune si sper ca Parlamentul Romaniei va respinge legea propusa.

Salut! Sunt Maria și sunt model de videochat 5 ani, in Craiova. Am început acest job pentru a mă susține financiar în timpul facultății și am descoperit o lume care mi-a schimbat viața în multe feluri pozitive. M-am dezvoltat profesional și personal, am devenit mai încrezătoare și am întâlnit o mulțime de oameni minunați.
Am văzut cum videochatul a ajutat mulți tineri să își îndeplinească visele. Cu banii câștigați, unii și-au cumpărat case, alții și-au deschis afaceri sau au reușit să-și continue studiile. De asemenea, această meserie le-a dat multora curajul de a-și exprima liber sentimentele și de a nu se mai lăsa intimidați.
Când am citit despre noul proiect de lege, am fost dezamăgită să văd cât de departe este de realitatea noastră. Sincer, nu cred că autorii au înțeles cu adevărat ce înseamnă videochatul pentru noi. În România, videochatul este o industrie mare, cu peste sute de mii de oameni implicați. Dacă se aprobă această lege, multe modele și studiouri vor fi nevoite să lucreze ilegal, ceea ce ar avea consecințe economice grave. Seful meu mi-a zis ca ne va trimite sa lucram de acasa dar eu am nevoie de colegi, de interactiune umana, nu vreau sa ma izolez singura in casa, ca o iau razna :( Si colegii din echipa sunt la fel de speriati ca ei vor ramane fara locuri de munca.
Proiectul de lege spune că publicitatea agresivă atrage tinerii în industrie și le afectează educația. Din experiența mea, majoritatea modelelor sunt studenți care folosesc veniturile din videochat pentru a-și plăti studiile. Așadar, videochatul le oferă, de fapt, o șansă la o educație mai bună.
O altă problemă a legii este că impune restricții absurde, cum ar fi interzicerea publicității stradale și cerințe legate de locația studiourilor. Nu este realist să găsim spații care să respecte toate aceste reguli, mai ales în orașele mari.
Dacă această lege intră în vigoare, impactul negativ va fi imens. Mii de oameni își vor pierde locurile de muncă, iar economia va avea de suferit. În plus, nu există dovezi clare că videochatul ar fi dăunător. Din contră, pentru mulți dintre noi, această meserie a fost o adevărată salvare.
În loc să pedepsească videochatul, ar trebui să ne gândim la modul în care putem face această industrie mai sigură și mai bine reglementată. Să interzicem videochatul ar fi o greșeală uriașă, care ar face mai mult rău decât bine.

Bună! Sunt mama unui model de videochat, Olimpia (daca va indoiti o puteti cauta pe numele de model, RaquelleDiva) și vreau să vă povestesc despre experiența noastră. Fiica mea lucrează în acest domeniu de peste 10 ani. A început să facă videochat pentru a se întreține în timpul facultății și, pe parcurs, a descoperit că acest job i-a adus multe beneficii. In acesti 10 ani a fost mereu in aceeasi relatie stabila, a crescut un baiat.
La început, am avut și eu rezervele mele. Însă, am văzut cum această meserie a ajutat-o să se dezvolte pe plan personal și profesional. A devenit mult mai încrezătoare și a învățat să comunice mai bine. Cu banii câștigați, a reușit să-și cumpere un apartement si sa-i ofere copilului ei tot ce eu nu am reusit sa-i ofer ei cand era copil. La zilele ei de nastere i-am cunoscut colegele si colegii si toti sunt oameni normali, poate mai normali decat vecinii mei de cartier daca ma uit cu atentie.
Când am citit despre noul proiect de lege, am fost dezamăgită să văd cât de departe este de realitatea pe care o trăim noi. Voi intelegeti ca lasati oameni fara paine? Ca videochatul e o sansa pentru tineri, nu o pacoste?!
Proiectul sugerează că publicitatea agresivă atrage tinerii în industrie și le afectează educația. Din experiența fiicei mele și a colegilor ei, majoritatea modelelor sunt studenți care folosesc veniturile din videochat pentru a-și plăti studiile. Așadar, videochatul le oferă, de fapt, o șansă la o educație mai bună și o viață stabilă.
Nu stiu de unde ati scos-o că videochatul ar fi dăunător. Din contră, pentru toti tinerii din domeniu pe care i-am cunoscut, această meserie a fost o adevărată salvare. În loc să pedepsească videochatul, ar trebui sa interziceti pariurile online si tigarile, care distrug vietile oamenilor. Sper sa va ganditi mai bine la ce faceti, daca vreti ceva dati-le si lor coduri CAEN si COR si tot ce trebuei sa fie mai clar ce fac, incurajati-i ca tara are nevoie de banii aduci de ei nu ne permitem sa facem pe bogatii. Si unde sunt bogatii, in Stetele Unire sau Marea Britanie, nu au nici o lege care sa interzica publicitatea la videochat sau sa le spuna unde sa isi faca sedii dimpotriva, sunt incurajati de stat ca orice liber profesionist sau antreprenor.

Numele meu este Alexandra și sunt Director de Marketing și Comunicare la un studio de videochat din București. Fac marketing de mai bine de 7 ani și am lucrat cu branduri din diverse domenii, însă aici, deși nu am lucrat ca model, m-am regăsit cel mai tare. Aici am întâlnit oameni cărora videochatul le-a schimbat viața pozitiv. Aici am întâlnit persoane a căror poveste de viață m-a impresionat până la lacrimi. Aici am întâlnit oameni care mi-au demonstrat că într-o lume în care orice mișcare îți poate fi judecată, tu trebuie să te pui pe tine pe primul loc, căci nimeni nu îți va plăti facturile, nimeni nu îți va pune mâncare în frigider, nimeni nu îți va plăti chiria. Toți suntem pe cont propriu și trebuie să găsim o modalitate de a supraviețui într-o lume plină de nedreptăți. Am terminat facultatea de Sociologie și Asistență Socială, specializarea Marketing și Management, ceea ce m-a ajutat să privesc lucrurile într-o manieră obiectivă și, cel mai important, să mă informez înainte de a-mi forma o părere. Există atâtea studii care atestă faptul că industria de videochat poate fi benefică societății, iar daca se face research-ul necesar, oamenii chiar ar putea rămâne cu o experiență pozitivă de pe urma ei. Lucrarea mea de licență a avut ca subiect industria de videochat din România. A fost notată cu 10 de către profesorii mei sociologi. Pentru această lucrare de cercetare am citit sute de studii despre domeniu și am luat interviuri câtorva zeci de oameni care au activat în industrie. Nici măcar unul dintre acești oameni nu mi-au spus că regretă alegerea făcută, ba chiar unii mi-au explicat minute în șir cum le-a schimbat viața în bine. Industria de videochat din România constituie 6% din PIB-ul țării. Este o industrie care, conform ANAF, aduce milioane de euro în țară, deci contribuie enorm la economia statului. Rigidizarea legislației cu privire la videochat nu ar face decât să existe mai multe persoane care să desfășoare această activitate ilegal, fapt de pe urma căruia statul ar avea de suferit. Persoanele care desfășoară acest tip de activitate, fie independent, fie de la studio, sunt obligate, conform legii, sa plătească taxe la stat. Astfel, un model de videochat plătește impozit pe venit, CAS și CASS, la fel cum plătește orice angajat din oricare alt domeniu. Activitatea de videochat se desfășoară în condiții sigure, nu este nimeni pus în pericol. Totul se desfășoară online, iar membrii site-urilor sunt, de regulă, din celelalte colțuri ale lumii. Modelelor le este interzis de către site-uri să își dea datele personale. Totodată, ele nu sunt obligate să facă nimic din ceea ce nu își doresc. Fiind un contract de colaborare, modelul are dreptul să renunțe la activitate în orice moment, fără sa trebuiască sa stea în preaviz, lucru care din nou este gândit în avantajul modelului. Pare ca inițiatorul proiectului nu știe cum funcționează industria, căci minorilor nu li se permite accesul pe site-uri. Înregistrarea pe site-uri necesită un document de identificare al persoanei respective. În cazul în care persoana nu este majoră, îi este respinsă cererea, deci nu poate desfășura această activitate. Totodată, trebuie să se aibă în vedere că studiourile nu dețin propriile site-uri. Site-urile sunt entități independente, majoritatea cu sedii în Europa, respectând legislația în vigoare a Uniunii Europene. În ceea ce privește amplasarea studiourilor, nu cred că inițiatorul proiectului de lege a ieșit de pe ușa unei biserici sau a unei școli și a dat de un studio de chat. Studiourile sunt plasate astfel încât să nu producă deranj. Privind activitatea de marketing nu suntem nici noi de acord cu o reclamă agresivă (aceasta nefiind benefică niciunui domeniu de activitate), însă la fel ca orice tip de business, e absolut normal să existe o formă de promovare, promovare pentru care, bineînțeles, plătim. Dacă statul și-ar dori cu adevărat sa protejeze minorii, ei nu ar mai putea să intre oricând în posesia țigărilor, drogurilor, alcoolului etc. Acestea sunt lucruri care cu adevărat pun minorii în pericol, nu videochatul, unde oricum ei nu au voie să activeze. Orice industrie apare în urma unor nevoi. Unde există cerere, există și ofertă. Industria de videochat nu pune pe nimeni și nimic în pericol, ci din contră, poate salva mulți oameni din situații dificile. În cele mai multe cazuri oamenii care apelează la industria de videochat sunt oameni pe care sistemul adoptat de stat i-a dezamăgit. Sunt oameni care au terminat facultăți, care au mastere, doctorate, diverse cursuri în spate. Sunt oameni care au încercat mai multe joburi, dar au rămas cu un gust amar, întrucât nu erau plătiți pe măsura muncii lor. Avem colegi care ziua sunt studenți și noaptea fac chat, ca să se întrețină în facultate. Avem colegi care au intrat în industrie pentru a strânge bani să-și întrețină familia, pentru a plăti tratamentul medicamentos al unei persoane dragi, pentru a-și permite să-și țină copilul în școală, pentru a-și plăti chiria etc. Lipsa banilor poate afecta enorm psihicul unei persoane, de aceea există și un număr atât de ridicat al sinuciderilor pe motive financiare. Lipsa banilor te poate face să fii atras de activități ilegale. Nu mai bine încurajăm oamenii să opteze pentru joburi sigure, legale? Nu mai bine încetăm sa îi judecăm pentru felul în care își câștigă banii atât timp cât nu fac rău nimănui și respectă legislația în vigoare? Nu mai bine îi susținem, în loc să votăm legi care să le afecteze viața și mai tare?

Numele meu este Miriam, lucrez intr-un studio de videochat din Iasi si doresc a mi se expune situatia mea personala si modul in care jobul de model intr-un studio de videochat m-a ajutat sa trec peste problemele de natura financiara.

Am să îmi exprim și eu opinia, pe cât posibil în mod punctual, atât referitor la expunerea de motive, cât și la propunerea de lege.
Expunerea de motive începe prin a menționa faptul că România ocupă prima poziție în clasamentul mondial privind numărul de modele de videochat. În primul rând, aceasta nu este un lucru rău, dar ce observ eu legat de subiect este că sursa informației nu este menționată - ce clasament? conform cărei instituții? - și nu doar atât, nici măcar nu este menționat clar dacă este vorba de numărul modelelor raportat la populație, sau numărul total. Ce văd eu este o informație ambiguă, fără surse menționate, pusă într-o lumină negativă, deși dacă informația ar fi adevărată ar fi mai degrabă subiect de mândrie - suntem și noi primii într-un domeniu.
Expunerea merge mai departe, menționând că în țara noastră activează aproximativ 400,000 de persoane și peste 5000 de firme care au acest obiect de activitate. Întrebarea mea este: care este ”acest obiect de activitate”? Din câte știu eu, printre codurile CAEN nu există niciunul care să fie specific industriei de videochat, deci ar fi foarte interesant de aflat cum s-a ajuns la această cifră și dacă include firme al căror obiect de activitate nu este cunoscut cu precizie și doar se ”dă cu presupusul”, cum ar fi CAEN 9329: Alte activități recreative și distractive n.c.a. (neclasificate altundeva), un cod care este folosit în multe alte situații. Din nou, ce este important este că dacă informația este adevărată, nu este deloc un lucru rău, ci dimpotrivă, înseamnă că ar fi 5000 de firme care lucrează în perfectă legalitate, își plătesc taxele și contribuie la buget.
Mai departe, este menționată contribuția de aproximativ 6% din PIB, ceea ce mi se pare extraordinar și chiar un aspect care este de lăudat. Din nou, sursa informației este neclară, dar un lucru care este foarte important de înțeles în acest context este fluxul resurselor financiare. Pentru o altă industrie, cum ar fi de exemplu multinaționalele care se ocupă cu jocuri de noroc, contribuția la PIB poate că este semnificativă, însă aceasta ia în calcul doar activitatea firmei, nu și ce se întâmplă la final cu banii respectivi; ce vreau să zic este că în cazul jocurilor de noroc banii părăsesc buzunarul cetățeanului român și ajung într-un final în buzunarul patronului din afara României, deci fluxul este dinspre România spre alte țări; practic este vorba de niște bani care efectiv dispar din economia României. Prin contrast, în industria de videochat, fluxul este complet inversat: cam toate veniturile sunt înregistrate de la clienți externi, deci vorbim despre un aport financiar imens care vine din străinătate și rămâne majoritar în economia țării noastre, pentru că aici este cheltuit, aducând beneficii și în alte industrii. Practic, cei 6% menționați nu sunt doar o componentă din PIB, ci sunt de fapt un aport direct la masa monetară (cu alte cuvinte, crește oferta locală de bani, crește puterea de cumpărare, crește consumul personal, crește nivelul de trai ș.a.m.d.). Mai mult de atât, având în vedere că absolut toate transferurile sunt făcute prin intermediul conturilor bancare, respectarea reglementărilor fiscale în industrie este extrem de ridicată.
Trecând în continuare prin expunerea de motive, încerc să înțeleg inițiativa din punct de vedere al publicității, însă nu pot să fiu de acord cu faptul că ”se conturează ca un factor destabilizator în procesul de educație”. Întâmplarea face că am câteva cunoștințe care activează în acest domeniu (motiv pentru care și trimit această opinie) și pot să menționez că persoanele care nu au deja studii superioare își susțin studenția din această activitate, și nicidecum nu abandonează studiile. Unele persoane aleg să rămână în industrie după absolvire, altele nu. Ce mi se pare mai dramatic este că în țara noastră studiile superioare și-au pierdut foarte mult din valoare în ultimii 30 de ani, dar acesta este un subiect total diferit.
Sunt menționate și ”studii” (atenție: plural, deci nu doar unul) realizate de Asociația Psihologilor din Romania. Din nou, aceasta pare să fie o informație lipsită de orice bază. Am căutat în zadar asemenea studii, nu sunt publicate nici pe site-ul asociației, nici pe alte site-uri. Dacă aceste studii există, aș fi foarte curios să le citesc și să pot să analizez ce anume determină relația de cauzalitate menționată în expunere, unde există implicația că tinerii care practică asemenea activități ajung să sufere de diverse afecțiuni psihologice. Dimpotrivă, din experiența proprie pot să spun că persoanele pe care le cunosc și care activează în domeniu sunt mai pline de încredere în sine față de alte persoane din afara industriei și dau dovadă de optimism și determinare, în special cele care au o carieră de succes.
În primul rând, pentru a fi concludent, un asemenea studiu științific ar trebui: 1. Să folosească un eșantion de dimensiune suficientă; de exemplu, pentru cifra menționată de 400,000 de lucrători în industrie, un eșantion care oferă un nivel de încredere de 95% este de aproximativ 380 de persoane. 2. Să folosească o tehnică standardizată de evaluare a stării mentale (cum ar fi scara Beck sau Hamilton). 3. Să facă această evaluare *înainte ca persoanele să înceapă să lucreze în industrie* iar apoi periodic după ce au început lucrul în industrie. 4. Aceste evaluări ar trebui efectuate și pe un eșantion de referință de o dimensiune similară, eșantion care nu lucrează în industrie și care este sondat la aceleași intervale. 5. Dacă este observată o tendință semnificativă din punct de vedere statistic (p < 0.05) se poate spune că există o influență concludentă a variabilei independente (apartenența la industrie). Această tendință poate fi bineînțeles atât pozitivă cât și negativă.
Dacă un astfel de studiu ar compara doar indicele de depresie pentru persoane din industria de videochat cu indicele de depresie pentru persoane din afara industriei, nu ar fi concludent în privința influenței industriei deoarece cauzalitatea nu poate fi stabilită: nu se știe dacă industria are o influență asupra persoanelor implicate sau pur și simplu persoanele care au un anumit indice de depresie tind să se asocieze cu industria. De exemplu, este posibil ca persoanele care au avut parte de o stare materială mai puțin fericită în copilărie și adolescență să activeze în domeniu pentru a-și asigura independența financiară, însă să aibă simptome de depresie care sunt cauzate de factori care își au originea în perioada premergătoare activității.
De asemenea, aș fi foarte curios să aflu mai multe detalii despre modul în care s-au realizat aceste studii, în special despre forma acceptului dat de participanți.
Trecând mai departe la inițiativa legislativă, observ o mulțime de probleme.
În primul rând, articolul 2 definește activitatea de videochat într-un mod nespecific. Conform primului paragraf, chiar și un schimb de mesaje ”picante” între doi soți prin intermediul unei aplicații cum ar fi WhatsApp constituie videochat. Cel de-al doilea paragraf este și el formulat într-un mod ușor straniu, nefiind clar dacă mențiunea din încheiere referitoare la mediul online se referă la tot paragraful sau doar la ”o activitate sexuală în mediul online”.
Referitor la articolul 3, sunt perfect de acord cu mențiunea de la paragraful 1 care interzice persoanelor sub 18 ani să activeze în industrie. Dar, ca să fie foarte clar, absolut toate site-urile care activează în domeniu au deja această cerință și cer dovezi în acest sens.
Când vine vorba de mențiunile de la paragraful 2 din articolul 3, referitor la localurile în care se desfășoară asemenea activități, apar însă o mulțime de probleme: - punctul a menționează ”o suprafață de minimum 20 mp pentru fiecare model in parte” - în primul rând, nu este clarificat dacă e vorba de spațiul în care lucrează modelul efectiv, sau spațiul util ca și proporție din tot spațiul sediului (i.e. inclusiv spații comune, băi, bucătării etc.). În al doilea rând, 20mp mi se pare enorm. Cred că nici măcar 1% din populație nu posedă o locuință care să aibă o cameră de minim 20mp, iar dezvoltatorii vând inclusiv apartamente cu camere de 10mp, care nu sunt trecute ca și camere în contracte. Mi s-ar părea bună o inițiativă legislativă care să reglementeze acest aspect, mai degrabă. - punctul b menționează necesitatea de ”pază asigurată”. Lăsând la o parte faptul că, din câte știu eu, aceasta este deja o practică comună în industrie, aspectul pazei obligatorii este deja reglementat de legea 333/2003. Nu înțeleg de ce studiourile de videochat ar necesita același nivel de securitate cu obiectivele de importanță națională și strategică sau obiectivele de securitate publică, dar, dacă ar fi cazul, această reglementare și-ar avea locul într-un amendament la legea 333/2003. - punctul c menționează deținerea unui aviz ISU. Din nou, este vorba de un aspect care este reglementat de altă lege, anume 307/2006. Nu văd de ce un sediu în care se practică videochat ar avea riscuri mai mari decât un sediu de dimensiuni similare care este deschis publicului, sau în care se desfășoară alte activități de birou. Dimpotrivă, dat fiind gradul de ocupare pe metru pătrat (care este mai scăzut în cazul studiourilor de videochat față de alte activități), aș zice intuitiv că riscul scade, nu crește. - referitor la punctul d, înțeleg oarecum cerințele și perspectiva prin care acestea au fost enunțate. - când vine vorba de punctul e (care menționează distanța minimă de 1000m față de diverse obiective), văd o mulțime de probleme, de fapt acest punct este cel mai problematic din toată legea. Punctele d și f specifică lipsa completă a materialelor publicitare, respectiv desfășurarea activităților în spații inaccesibile privirilor din exterior; dacă un asemenea local este neinscripționat și nu se vede nimic înăuntru, ce contează unde este amplasat? Oricum nimeni nu știe ce activități se desfășoară acolo în afară de personal.
Presupunând prin reducere la absurd că o asemenea prevedere ar ajunge în lege, că un studio de videochat și-ar muta activitatea undeva la o margine de sat unde condițiile ar fi îndeplinite și ar investi 500,000 - 1,000,000 EUR în construcția și amenajarea unei asemenea locații, ce s-ar întâmpla dacă peste 1-2 ani se construiește un lăcaș de cult în zonă? Intră automat în afara legii? Trebuie să abandoneze toată investiția și să o ia de la zero în altă parte? Nu e ca și cum construcția unui lăcaș de cult prevede cererea unei aprobări de la toate studiourile de videochat care activează pe o rază de 1km în jurul viitoarei construcții.
În practică, cel mai probabil că punctul e scoate în afara legii toate locurile în care se desfășoară videochat la momentul de față. Nu știu dacă există loc în vreun oraș (sau chiar comună sau sat) care să fie amplasat la mai mult de 1000m de oricare dintre obiectivele menționate. Rezultatul punerii în aplicare a acestui punct ar fi închiderea studiourilor care contribuie cei 6% la buget, și cel mai probabil trecerea modelelor la un regim de ”lucru de acasă”, care nu numai că ar rezulta în încasări mai mici pentru modele (cărora le-ar lipsi o echipă care să le ofere sprijin), dar care cel mai probabil că ar duce de asemenea la o scădere cuantificabilă a conformității fiscale.
Referitor la articolul 4, alineatele 1 și 2 dau dovadă de o lipsă de înțelegere a structurilor implicate. În primul rând, majoritatea site-urilor care oferă servicii de videochat nu sunt înregistrate în România. Astfel, impunerea unor obligații de evidențiere a numărului de accesări față de anumite entități nerezidente contravine în primul rând legislației internaționale (spre exemplu 2013/34/UE, secțiunea privind exonerarea de la raportarea în fiecare țară) și în al doilea rând ar fi extrem de dificil (de fapt imposibil) de aplicat. Singurul efect ar fi că oricine ar încerca să facă un astfel de site în România s-ar lovi de piedici semnificative și ar fi nevoit să își înregistreze firma în altă țară. În mod similar, este aproape imposibil de aplicat alineatul 1, mai ales dacă firma respectivă nu este cooperantă și este înregistrată într-o țară cu care nu există colaborare bună pe domeniu. Asta ca să nu menționez că firma care oferă astfel de servicii poate fi înregistrată într-o țară, în timp ce hardware-ul pe care rulează serviciile poate fi în altă țară (sau chiar în mai multe alte țări), iar o astfel de lege locală nu dă drept de jurisdicție internațională asupra unor asemenea resurse.
Nu am să trec prin celelalte articole din lege, deoarece opinia exprimată a devenit deja destul de stufoasă și dificil de urmărit. Mai sunt probleme și în celelalte articole, însă sunt de altă natură (de exemplu, articolul 8, alineatul 2 specifică solicitarea ”furnizorilor de servicii pentru internet blocarea accesului la site-ul in cauză”, însă nu este specificat dacă e vorba de furnizorul de servicii al site-ului, sursa, care poate fi în afara României, sau toți furnizorii de servicii de internet care activează în România).
Ca și încheiere, părerea mea este că forma actuală a legii ”ia pâinea de la gură” celor 400,000 de persoane menționate (număr care, personal, cred că este ușor exagerat) și ar rezulta într-o majorare semnificativă, supraunitară a deficitului bugetar. Cred că o asemenea abordare ar fi dezastruoasă și ar avea un impact negativ nu numai asupra persoanelor implicate în industrie și a persoanelor dependente, ci asupra întregii economii.

Sunt Mădălina, am 25 de ani și astăzi vă voi povesti despre cum am ajuns eu sa lucrez in domeniul videochatului și cât de mult m-a schimbat acest job.
Viața mea s a schimbat radical în momentul în care tatăl copiilor mei a decedat și am rămas singură cu cele 2 fetițe ale mele. Eram la liceu, locuiam cu chirie și singurul venit pe care îl aveam era o indemnizație de 1200 lei și 500 lei pensia de urmaș.
Nu mă descurcam deloc financiar, doar chiria era pe atunci 200€. M-am angajat prima data ca ajutor de bucătar, apoi ca ospătar, apoi ca vânzătoare. Niciunul dintre aceste joburi nu mi oferea in primul rand un program flexibil ca sa mă pot ocupa de o fetiță de 2 ani și una de câteva luni și nici nu mi acoperea nevoile financiare.
Aveam nevoie de mai mult, deja începusem să mă îndatorez, neavând ajutor din alta parte. Am găsit un anunț la Heylux pentru un post de trainer și am vrut sa incerc, mi-au inspirat încredere.
M-am angajat pe postul de trainer, iar in acest moment am 2 ani de colaborare cu acelasi studio.
Mediul este cu totul diferit fata de experiența anterioară: colegele mele sunt calde și prietenoase, mă simt respectată, am timp pentru copii și sunt compensată corespunzător pt munca mea. Acest job m-a făcut să mă iubesc pe mine mai mult, să mă prioritizez, să mă dezvolt pe plan profesional urmând chiar a-mi continua studiile, mi-a oferit timp cu familia, mi-a oferit schimburi de experiență în țări străine și cel mai important pt mine, mi-a oferit siguranța pe care nu am simtit-o niciodata in viata mea pana acum.

Buna! Numele meu este Ramona și sunt model la un renumit studio de videochat de 11 ani. O să fac un scurt rezumat al background-ului meu, astfel: Am venit la unul din liceele de top din în Iași cu o bursa de studii, bursa care se oferea doar elevilor premianți. Locuind la cămin, anii de liceu au fost liniștiți, întrucât bursa îmi acoperea toate cheltuielile. Tot ce aveam de făcut era să învăț și o făceam cu mare simt de răspundere. Am finalizat liceul și imediat m-am înscris și am intrat la RISE (Relații internaționale și studii Europene). Cum sunt o persoana a carei latura creativa este mai prezenta decât cea analitica, mi-am dat seama că alegerea facultății nu a fost cea potrivita, așa că anul următor m-am înscris la Istoria și Teoria artei, unde am absolvit cu diploma de licență apoi am continuant cu doi ani de master. Am lucrat în paralel la o Loterie, iar ulterior la un magazin de încălțăminte, cât să reușesc să mă întrețin anii de studiu. Am fost o studenta eminenta, nu am ratat niciun examen iar la mine nu exista sesiune de restanta, ci de mărire. În anii de facultate l-am cunoscut și pe soțul meu, student și el. Viață era plina de griji și apăsări, atipica fata de ce ar trebui să fie “viață de student”. Astfel că am luat decizia să merg să fac videochat. Îmi aduc aminte atât de clar că și cum ar fi fost ieri. Am mers la intreviu, mi s-a spus că trebuie să am răbdare până să fac sumele alea mari, dar timpul oricum ar fi trecut, așa că de ce nu? Am zis că merita să încerc. Nu stiu daca a fost norocul sau determinarea mea tipica, însă am făcut bani mulți din prima, desi aveam cunoștinte minime de limba engleza. Am învățat la studio atât engleza cât și franceza, cu profesori, iar acum sunt fluenta în ambele. Pot spune că anii de master au fost mai frumoși decât cei de facultate, muncind aveam absolut tot ce îmi doream. Am tratat întotdeauna jobul de model de videochat cu seriozitate maxima, că oricare alt job. Programul a fost program pentru mine, nu am lașat distracțiile sau alte impedimente să mă retina din a îmi face treaba așa cum trebuie. La studioul unde lucrez am urmat o mulțime de cursuri: cum am menționat și mai sus, engleza și franceza, marketing, dezvoltare persoanala, personal branding și lista poate continua. În acest prezent, după 11 ani lucrați în domeniu dețin: 1 mașină, un apartament cu patru camere și un penthouse superb în zona zero a orașului. Dar mai important decât atât, îi întrețin financiar pe părinții mei, de la medicamente la vacante, familia fratelui meu și bieninteles, familia mea. Fiicei mele nu îi lipește absolut nimic, de la jucării la instrumente de pictura, care pot fi foarte costisitoare, la o educație aleasa la o scoală privata, cursuri extra curiculare de balet, dans, skate, pictura. În fiecare an ne permitem să mergem în vacante în locuri superbe, locuri pe care altfel nu aș fi avut cum să i le arat copilului meu. De asemenea, fetiță mea la împlinirea a 18 ani, vă avea deja propriul ei apartament, astfel încât viață să fie mai blândă cu ea decât a fost cu mine în anii adolescentei. Nu vreau să idealizez un job, căci nu exista unul ideal, însă chiar cred că fară acest loc de munca nu puteam evolua atât de mult că om, părinte și fiica.

Am început activitatea ca model imediat ce am împlinit 18 ani dintr-un motiv foarte simplu: nu aveam cum să supraviețuiesc cu 20 de milioane salariu ca vânzătoare la magazin. În plus, voiam mai mult de la viață, așa că foarte rapid am știut ce vreau să fac. 8 ani mai târziu (la 26 de ani) mă consider o persoană realizată: din banii câștigați din videochat am achiziționat o mașină, am construit o frumusețe de casă și am fondat o afacere în domeniul creșterii animalelor de care se ocupă soțul meu, care mă susține mult în privința jobului. În tot acest timp m-am bucurat în continuare de viață mergând în vacanțe, ieșind cu prietenii, bucurându-mă de tot ce are viața de oferit. Îmi plătesc taxele ca orice alt model și vreau să fiu respectată pentru asta.

Bună, eu sunt Mălina și pentru mine videochatul e șansa de a trăi mai bine. Credeam că banii se fac foarte ușor, dar am înțeles că e nevoie, ca la orice alt job, de muncă și seriozitate. Ușor, ușor, cu sprijinul studioului, a trainerului meu, beneficiind de cursuri de limbă engleză și având tot sprijinul iubitului meu, am reușit să câștig tot mai bine și să am viața pe care o doresc, fără să fiu nevoită să plec din țară.