b354/2025
Propunere legislativă pentru completarea Legii nr.61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice - Republicată precum şi completarea Legii nr.544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public
|
| Număr de înregistrare: |
769
|
| Vizibil: |
Da
|
| Data de postare a opiniei: |
05.09.2025 00:00:00
|
| De la: |
AHAPADOR CH
|
|
|
| Textul opiniei: |
Vă trimitem, spre a fi avute în vedere la dezbaterile ce vor avea loc, Recomandările APADOR-CH cu privire la Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de convietuire socială, a ordinii şi liniştii publice, republicată, precum şi completarea Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public (proiect înregistrat la Senat cu nr. B354/2025, la data de 1 septembrie 2025) Recomandările se referă la următoarele două prevederi din proiect: 1). Articolul I pct. 1 din propunere se referă la modificarea și completarea Legii nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii şi liniştii publice, prin introducerea unei noi contravenții, prevăzută în art. 2 pct. 13 indice 1 din Legea 61/1991. Potrivit textului propus, noua contravenție constă în următoarele: „13') Manifestarea, în relaţiile cu instituţiile publice şi angajaţii acestora, a unui comportament lipsit de respect, provocator sau intimidant, agresiv sau recalcitrant, inclusiv prin refuzul de a respecta indicațiile personalului din instituţii publice, contrar obligaţiei cetăţenilor de a adopta o conduită civilizată şi respectuoasă, în scopul menţinerii unui climat de ordine şi linişte publică." Se observă, din descrierea legală a noii contravenții, că persoana lezată prin comportamentul interzis poate fi nu doar o persoană fizică (angajatul unei instituții publice), ci și o persoană juridică (însăși instituția publică). Cu alte cuvinte, orice critică, verbală sau în scris (sub forma unei plângeri, petiții, reclamații etc.) adresată unei instituții publice va putea fi calificată ca “manifestare a unui comportament lipsit de respect”. Pentru că a imputa ceva unei instituții sau unui angajat al ei poate fi lesne calificat ca lipsă de respect față de instituție sau angajat. Ca urmare, nu va mai fi posibil ca o persoană să pună sub semnul întrebării 2 comportamentul și/sau profesionalismul unei instituții sau unui angajat, pentru că această atitudine critică va putea fi interpretată ca lipsă de respect. Mai mult, dacă un cetățean nu va folosi, verbal sau în scris, un ton umil, timid, supus, pe deplin respectuos, fără urmă de indignare, de nemulțumire, de supărare ori nervozitate (cine ar avea motive să fie nervos, azi, nu-i așa?) atitudinea sa “neconformă” va putea fi calificată tot ca “manifestare a unui comportament lipsit de respect, provocator, intimidant sau recalcitrant” și sancționat cu amendă de la 5.000 la 20.000 de lei. Trebuie avut în vedere că agentul care va constata această contravenție face parte tot dintr-o instituție publică (polițist, primar, împuternicit al primarului). Iar constatarea contravenției o va face după ce va interpreta, după bunul plac, textul legal, text foarte vag și care, din acest motiv, permite interpretări abuzive. Întrebarea care se pune este de ce s-a simțit nevoia amendării doar a celor care nu sunt respectuoși cu instituțiile publice și cu angajații acestora. Nu ar fi trebui să se bucure de același respect și angajații din sectorul privat? De exemplu, lucrătorii din bănci. Sau croitorii. Sau lucrătorii din supermarketuri. Sau ospătarii. Va fi introdusă o contravenție, separat, pentru fiecare categorie de salariați? Doar, fiecare categorie profesională are dreptul la respect. Nu doar angajații instituțiilor publice. O lege existentă se modifică sau se completează numai dacă există o nevoie socială presantă de a se schimba ceva din regulile deja stabilite prin lege. Care a fost nevoia socială presantă de a introduce o astfel de contravenție în lege? Din expunerea de motive nu rezultă că, la nivelul țării, s-a pornit un val de cetățeni care agresează instituțiile publice și angajații acestora. Este posibil să existe cetățeni nemulțumiți de prestațiile unor instituții publice sau ale unor angajati ai acestora. Iar, un cetățean nemulțumit, în mod repetat, de relația sa cu o instituție publică, poate deveni și “recalcitrant”. Dar, pentru asta, cetățeanul nemulțumit va trebui să plătească o amendă de 20.000 de lei? Potrivit DEX, “recalcitrant” înseamnă “nesupus, încăpățânat, care se opune, care nu se lasă convins”. Iar, pentru vina de a fi “recalcitrant”, adică de a nu se lăsa convins de autorități, de a nu se supune orbește, de a fi încăpățânat pentru respectarea drepturilor sale, cetățeanul urmează să fie amendat, de fiecare dată când cârtește, cu amendă de la 5.000 la 20.000 lei. Probabil că acesta este planul de scoatere a țării din mult discutata “criză economică” sau “bugetară”: fiecare cetățean care nu e respectuos cu autoritățile, care nu se lasă convins de ele, care e încăpățânat, care se opune și nu se supune, va fi amendat, pentru fiecare act de nesupunere, cu cate 20.000 lei. Poate ca așa se vor aduce suficienți bani la bugetul de stat, pentru reducerea deficitului sub 3%. Din punct de vedere tehnic, textul legal propus este redactat ambiguu, vag, imprecis, neclar, neîndeplinind condițiile de claritate și previzibilitate care trebuie să existe în cazul unui text legal. Astfel, referirea din text la “lipsa de respect” introduce o noțiune imprecisă, al cărei conținut depinde de o interpretare subiectivă, a fiecăruia, diferită de la om la om, dacă un anumit comportament este sau nu lipsit de respect, fără posibilitatea unei aprecieri sau evaluări obiective, verificabile. 3 La fel, și termenii “provocator”, “intimidant”, “agresiv”, “recalcitrant” sunt lipsiți de claritate, față de exigențele unei reglementări legale, care presupune claritate și precizie. Redactarea textului propus permite ca sancționarea cetățeanului să depindă exclusiv de o percepție subiectivă, care diferă de la persoană la persoană, cu privire la comportamentul acestuia, nefiind prevăzute în textul legal criterii obiective în urma cărora să se stabilească de la ce grad de interacțiune a cetățeanului cu angajatul apare efectul de “provocare” (provocare la ce?), dacă angajatul a fost “intimidat” (potrivit DEX, intimidat înseamnă “cuprins de timiditate”. Or,asta depinde de gradul de timiditate al fiecăruia), dacă cetățeanul a fost nu nu “agresiv” (orice comportament în afară de supunere poate fi interpretat ca agresiv), dacă cetățeanul a fost sau nu “încăpățânat”, adică “recalcitranat” (dar, pentru încăpățânare nu trebuie aplicată o amendă de 20.000 lei; de fapt, nu trebuie aplicată nicio amendă). Tot sub aspect tehnic, textul legal propus este superfluu, deoarece Legea 61/1991 sancționează deja comportamente vizate de propunerea legislativa, care lezează ordinea și liniștea publică. Spre exemplu, în art. 2 pct. 1 si pct. 24 din Legea 61/1991 sunt prevăzute următoarele contravenții: - “Săvârşirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, ameninţări cu acte de violenţă împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea şi liniştea publică sau să provoace indignarea cetăţenilor ori să lezeze demnitatea şi onoarea acestora”. Este evident că o atitudine a unui cetățean care lezează ordinea sau liniștea publică, inclusiv în relația sa cu un angajat al unei instituții publice, poate fi sancționată în baza acestui text. Nu mai este nevoie de un nou text, similar, dar care mai introduce și termeni neclari. - “Provocarea ori participarea efectivă la scandal, în locuri sau localuri publice”. Este de precizat că “local public” nu înseamnă doar restaurant, ci și orice loc în care își desfășoară activitatea o entitate publică. Iar expresia “în loc public” înseamnă în orice loc accesibil publicului, deci și în locurile din instituțiile publice destinate interacțiunii cu cetățenii. În concluzie, APADOR-CH recomandă eliminarea textului de la Articolul I pct. 1 al propunerii legislative. Asociația reamintește că, potrivit jurisprudenței CEDO, libertatea de exprimare protejează atât formularea de critici, chiar viguroase, la adresa autorităților/instituțiilor publice, cât și folosirea de expresii care ofensează, șochează sau deranjează, mai ales atunci când se pun în discuție chestiuni de interes public, având în vedere că dezbaterea liberă, neinhibată a chestiunilor de interes public ține de esența unei societăți democratice. În subsidiar, dacă această recomandare nu este însușită, este absolut necesar ca textul legal propus să fie reformulat, pentru a oferi reglementării claritate și previzibilitate. O varianta posibilă de text ar fi următoarea: „13') Proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, ameninţări cu acte de violenţă împotriva persoanelor sau bunurilor acestora la adresa personalului din instituţiile publice." 4 Dacă se va introduce o astfel de contravenție, ceea ce nu este deloc recomandabil, după cum am precizat mai sus, ar trebui să fie revizuit și regimul ei sancționator, în sensul prevederii unei amenzi adecvate, iar nu exagerate (în Articolul I pct. 2 din propunerea legislativă se prevede o amendă de la 5.000 la 20.000 lei, care este vădit disproporționată). Cu privire la cuantumul exagerat al amenzii propuse, vom face detalieri, în continuare, la pct. 2 al acestor recomandări. * * * 2). La Articolul I pct. 2 din proiect, se propune sancționarea contravenției nou introduse, la care ne-am referit mai sus (contravenție ce poate fi denumită, pe scurt, ofensarea instituției publice sau a angajaților săi), cu cea mai dură amendă prevăzută în Legea 61/1991 pentru comiterea unei contravenții, respectiv amenda de la 5.000 la 20.000 lei. În comparație cu această sancțiune vădit disproporționată, cel care alungă din locuința comună soția și/sau copiii poate fi amendat doar între 200 și, maximum, 1.000 lei. Desigur, una e să-ți alungi de acasă soția și copiii (faptă minoră, conform legiuitorului) și alta e să ofensezi instituția publică sau angajații săi (faptă considerată de legiuitor ca fiind de gravitate maximă). Procedând după optica actualului legiuitor, pentru a fi amendat cu 20.000 lei (cât e amenda propusă pentru o singură ofensă adusă instituției publice sau angajaților săi), cel care își alungă din domiciliul comun soția și/sau copiii, va trebui sa repete alungarea de 20 de ori (20 x 1.000 lei/alungare = 20.000 lei). De asemenea, actele de huliganism, prin care se tulbură ordinea și liniștea publică, sunt sancționate, în prezent, de Legea 61/1991 cu amendă între 200 și 1.000 lei, în timp ce acte mai puțin violente, cum este foarte interpretabila “lipsă de respect” față de o instituție publică sau angajații săi, vor fi sancționate, de aceeași Lege 61/1991 cu amendă între 5.000 și 20.000 lei. La fel, și contravenția constând în provocarea ori participarea efectivă la scandal, în locuri sau localuri publice, este sancționată cu amendă de la 200 la 1.000 lei, nu de la 5.000 la 20.000 lei. Și exemplele pot continua: organizarea de jocuri de noroc ilegale se sancționează cu amendă maximă de 1.500 lei, nu de 20.000 lei, iar activitățile din sfera “sex work”se sancționează cu amendă maximă de 1.500 lei, nu de 20.000 lei. Până în prezent, sancțiunea contravențională cu amendă maximă (de la 5.000 la 20.000 lei) este prevăzută de legea 61/1991 doar pentru servirea de alcool minorilor sau celor deja aflați în stare de ebrietate și, mai nou, pentru servirea minorilor cu băuturi energizante. Este evidemt că prevederea unei amenzi maxime pentru o fapta de “insuficient respect” arătat la adresa unei instituții publice sau angajaților săi este o măsură vădit disproporționată și are ca scop, ușor vizibil, supunerea cetățeanului în relația cu autoritățile/instituțiile publice, insuflând acestuia temerea că orice gest al său, din care 5 va rezulta o cât de mică nesupunere (“încăpățânare“), va fi drastic sancționat, printr-o amendă exagerat de mare. Dacă se dorește păstrarea noii contravenții, prevăzută în prezenta propunere legislativă, este necesar ca regimul sancționator al acesteia să respecte condiția proporționalității între scopul urmărit și mijlocul folosit. În acest sens, sancțiunea aplicabilă ar trebui să fie similară celei pentru alte contravenții din aceeași categorie (indicate mai sus - art. 2 pct. 1 si pct. 24 din Legea 61/1991), respectiv amenda între 200 și 1.000 lei. Dar, după cum am arătat la punctul precedent al recomandărilor, soluția rezonabilă este de eliminare a acestei noi contravenții, care se dorește a fi introdusă prin propunerea legislativă aflată în discuție. * Vă solicităm să ne comunicați măsurile dispuse de dumneavoastră cu privire la prezentele recomandări. Vă mulţumim. Director executiv,
|
|
|
|
|