Propunerea legislativă este departe de orice s-ar putea numi legislație prin faptul că „oferă”:
1. Neclaritate și incoerență tehnico legislativă fiind o lege neclară, având norme cu efect discriminatoriu și afectare a principiului legalității. Să reamintim inițiatorilor că legea trebuie redactată cu respect pentru normele tehnicii legislative (Legea nr.24/2000) - importante cerințe de claritate, delimitare a domeniului (parlamentul nu poate legifera prin formule care determină efecte de drept contradictorii cu alte reglementări) și evitarea normelor cu conținut contradictoriu. Propunerea introduce definiții și prezumții care modifică substanța probatorie fără a se corela cu restul regimului juridic (ex.: norme carte funciară, Cod civil), ceea ce încalcă cerința coerenței normative. (Lege nr.24/2000).
2. „Garantează” eliminarea independenței judiciare și încălcarea libertății de apreciere a probelor de către instanță. Constituția garantează independența puterii judecătorești. Legi care „atributizează” din legislativ o concluzie probatorie (putere doveditoare depline) prejudiciază libertatea de apreciere a probelor (libera convingere/mitul „judecătorului organe de stat”) și separația puterilor. Prin stabilirea că un act unilateral (act normativ sau proces verbal de confiscare din perioada 1945 1989) constituie „proba directă, cu deplină putere doveditoare”, se creează o prezumție juridică aproape absolută care în fapt ordonă soluția procesuală - legea nu poate dicta rezultatul unui litigiu într o măsură care să înlăture rolul instanței (control jurisdicțional). Aceasta încalcă principiile procedurii civile și dreptul la un proces echitabil.
3. „Garantează” ignorarea și subminarea principiilor publicității imobiliare, „asigurând” riscuri grave pentru sistemul de carte funciară și opozabilitate. Cartea funciară și sistemul de publicitate imobiliară au rol de a produce certitudine și opozabilitate. Înscrierile și probele istorice trebuie corelate cu evidențele cadastrale moderne pentru a evita suprapunerile și litigii funciare ulterioare. Propunerea exclude explicit relevanța evidențelor imobiliare moderne, ceea ce contravine principiului publicității și funcției de protecție a terților de bună credință (opozabilitate). Aceasta poate conduce la situații în care înscrieri comuniste extinse decuplează dreptul real în cartea funciară și permit transmiterea unor suprafețe nejustificate. Ca efect practic se va ajunge la - volum mare de cereri de rectificare, suprapuneri, costuri administrative; - risc de blocare a tranzacțiilor imobiliare;
4. „Asigură” transfer nejustificat de suprafețe, „garantând” impact bugetar, fiscal, de protecție a resurselor (păduri, terenuri agricole, zăcăminte). Prezumția celei mai mari întinderi (art.4 (4^1)) poate conduce la retrocedări care afectează fonduri forestiere, zone protejate sau terenuri cu alte destinații publice - impunere de analiză de mediu, evaluare a impactului asupra patrimoniului și a bugetului public. Legislația de mediu/PNM și regimul ariilor protejate implică avize și proceduri care trebuie respectate (Legea evaluării impactului etc.). În acest fel vor exista consecințe bugetare (despăgubiri, reparații financiare) neprevăzute, care generează costuri și cu evaluările și certificările pentru active. Nici măcar nu s-au ostenit să facă o evaluare de impact financiar bugetar și de mediu, mecanisme de protecție pentru bunurile de interes public și proceduri de consultare/avizare ex ante cu ministerele de resort.
5. Din perspectivă socială și de bună guvernare, legea, deși urmărește reparația istorică, sacrifică stabilitatea, transparența și protecția patrimoniului public, prin termenul de 60 zile nerezonabil administrativ. Redepunerea în maxim 60 zile generează un volum administrativ imens (solicitări, verificări), vulnerabilitate la erori, corupție sau favorizarea unor actori cu resurse (capacitate de a redacta dosare rapide) - principiul bunei administrări cere termene rezonabile și mecanisme informatice de filtrare/ponderare. Analiza expunerii de motive și rapoarte publice insistă pe necesitatea digitalizării și debirocratizării proceselor (implementare graduală, soluții IT).
6. Cât privește protecția drepturilor fundamentale, discriminarea și încălcarea dreptului la protecție efectivă a proprietății terților de bună credință pare să fie direcția principală de acțiune. Bineînțeles că tratament inegal între potențiali reclamanți este adus la rang de lege. Respectarea principiului non discriminării și a dreptului la un proces echitabil (CEDO) este absentă - o reglementare care acordă putere probatorie absolută anumitor acte fără garanții procesuale riscă creează tratamente. Trebuie garantate mecanisme de apărare și de acces la instanță pentru persoanele terțe afectate.
7. Vor fi efecte grave ale modificării drepturilor de proprietate asupra pieței imobiliare, exploatărilor forestiere/agricole și investițiilor „Transferări” masive de resurse privat sau instituțional vor afecta concurența.
8. Constituțional vorbind, dispozițiile care acordă efecte probatorii absolute sau prescriu prezumții maximale ar putea fi atacate ca afectând principiul separației puterilor (art.1 alin.4), securitatea raporturilor juridice și independența justiției (art.124 etc.). CCR a reținut în practică că legi trebuie să respecte rolul instanțelor în verificarea drepturilor și nu pot subjuga în mod arbitrar competența jurisdicțională; introducerea de prezumții privitoare la fapte juridice complexe trebuie justificată și proporțională.
9. Pentru autorii propunerii legislative este nerelevantă lipsa protecției terților de bună credință, instabilitate funciară, imposibilitatea de a opera tranzacții sigure; termen scurt de 60 zile favorizează tensiuni și litigii.
Aș face și propuneri concrete de modificare ... dar ar fi o negare a principiilor morale, etice și raționale pe care le îmbrățișez.
Alte detalii în fișierul atașat