Actuala forma a art. 27 din OG nr.2/2001 este neconstitutionala si incalca dreptul la un proces echitabil (art. 6 alin. 1 din Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale) si dreptul la aparare (art. 6 alin. 3 lit. A din Conventie), sens in care exista pe rolul Curtii Europene a Drepturilor Omului o plangere formulata de doamna Dobrescu contra Romaniei in luna mai 2025, si desi este necesara reglementarea clara a modalitatii de transmitere a procesului verbal de contraventie.
In forma actuala, comunicarea procesului verbal de contraventie se realizeaza in doua modalitati: • Prin posta, cu aviz de primire, prin intermediul factorilor postali • Prin afisare, de catre personalul din cadrul institutiei care a aplicat contraventia.
Problema de neconstitutionalitate si incalcare a garantiilor prevazute de art. 6 alin. 1 si 3 din Conventie apare in cazul comunicarii procesului verbal de contraventie prin posta, cu aviz de primire, prin intermediul factorilor postali.
Pentru intelegerea completa a complexitatii si importantei acestei proceduri, trebuie in primul rand inteleasa modalitatea in care Posta Romana trateaza scrisorile recomandate cu confirmare de primire, conform OUG nr. 13/2013 privind serviciile poştale.
Conform art. 2 pct. 21 din OUG nr. 13/2013 prin serviciu confirmare de primire se intelege: • serviciul poştal a cărui particularitate constă în predarea către expeditor a dovezii privind predarea trimiterii poştale înregistrate, confirmată în scris de destinatar
Deci o prima concluzie este ca daca dovada privind predarea trimiterii poştale înregistrate NU este confirmată în scris de destinatar, serviciul postal respectiv NU s-a finalizat, ori este incomplet.
Apoi, trebuie avut in vedere care este traseul complet al unei scrisori recomandate cu confirmare de primire (AR) în România, atunci când destinatarul nu este găsit acasă.
Ajunsa la oficiul postal de destinatie, scrisoarea recomandata si formularul tipizat de confirmare de primire pus la dispozitie de Posta Romana, intitulat confirmare de primire completat in mod corespunzator de catre expeditor sunt predate factorului postal responsabil pe zona in care se afla domiciliul/sediul destinatarului.
Prima încercare de livrare (la domiciliu): Factorul poștal sună la ușă / încearcă predarea. Dacă destinatarul nu este găsit, NU poate lăsa recomandata cu confirmare de primire în cutia poștală, in schimb lasă în cutia poștală un aviz (notificare) prin care informează că există o scrisoare recomandată pentru el, numărul recomandatei, oficiul poștal unde se va depune scrisoare, programul de funcționare al oficiului postal si termenul de păstrare de 10 zile.
Depozitarea la oficiul poștal: Scrisoarea recomandată adusa de factorul postal la intoarcerea de pe teren si este depozitată la oficiul poștal de arondare (cel care deservește adresa destinatarului). Termenul standard de păstrare: 10 zile calendaristice (conform procedurilor Poștei Române).
Lipsa ridicării în termenul de 10 zile: Dacă destinatarul nu se prezintă în termenul de 10 zile oficiul postal aplică pe AR mentiunea "Lipsă la domiciliu" sau "Avizat, neprezentat" și returnează recomandata la adresa expeditorului.
După expirarea celor 10 zile, destinatarul NU poate afla cine i-a trimis scrisoarea recomandata (pentru a se putea prezenta sau a solicita transmiterea din nou a scrisorii recomandate) caci si daca ar avea numărul de scrisoare recomandată (care trebuie mentionat de factorul postal pe aviz, insa in foarte multe situatii postatii fie nu il mentioneaza, fie gresesc cifrele care alcatuiesc numarul), prin verificarea online, pe site-ul Poștei Române la sectiunea „Track&Trace” apare statusul „Returnat la expeditor” și se afișează doar oficiul poștal de expediere, nicidecum numele/denumirea expeditorului.
Pe de alta parte, desi initiatorii legii sustin in expunerea de motive ca propun “simplificarea procedurilor de comunicare prin preluarea dispoziţiilor din codul de procedură civila referitoare la citare”, in fapt, textul propunerii de modificare este strain de procedura de comunicare a citarii din Codul de procedură civila si, cel mai important, NU acopera toate situatiile de fapt prevazute de procedura de comunicare a citarii din Codul de procedură civila.
Din pacate, avand in vedere mai sus-descrisul traseu al scrisorii recomandate cu confirmare de primire si imposibilitatea destinatarului de a intra in posesia acesteia dupa expirarea termenului de 10 zile (adica exact situatia de fapt pe care initiatorii propunerii de modificare doresc sa o reglementeze), propunerea legislativa este in egala masura neconstitutionala, incalca dreptul la aparare si la un proces echitabil al contravenientului, precum si considerentele obligatorii cuprinse in: • Hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului din 04.10.2007 in cauza Anghel contra Romaniei; • Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.254 din 22 septembrie 2011, • Deciza Înaltei Curti de Casaţie şi Justiţie - Completul competent sa judece recursul în interesul legii - nr. 10 din 10 iunie 2013
Astfel, propunerea legislativa NU tine cont de faptul ca in cauza Anghel contra Romaniei (2007), referita inclusiv de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie in Deciza nr. 10 din 10 iunie 2013, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca procesul-verbal de contraventie reprezinta o acuzatie in materie penala, ceea ce atrage aplicabilitatea garantiilor prevazute de art. 6 din Conventie oricarui acuzat in materie penala, printre care si garantarea dreptului la aparare si a dreptului la un proces echitabil.
Una dintre componentele dreptului la aparare este prevazuta de art. 6 alin. 3 lit. A din Convenţie potrivit cu care "Orice acuzat are, în special, dreptul: a. să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înţelege şi în mod amănunţit, asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa."
Or, tocmai informarea contravenientului LIPSESTE atunci cand acesta NU se prezinta la oficiul postal pentru a ridica scrisoarea recomandata ce contine procesul verbal de contraventie.
Trebuie avut de asemenea in vedere ca exista nenumarate motive obiective pentru care contravenientul nu se prezinta la oficiul postal, precum institutionalizare in spitale, alte aşezăminte medicale ori de asistenţă socială, retinere/arest preventiv sau alte motive obiective de lipsa de la domiciliu pentru o perioada mai mare de timp.
De asemenea, desi este posibila o sustragere voita a contravenientului de la primirea procesului verbal prin posta, acestea sunt situatii de exceptie si greu de pus in aplicare de vreme ce contravenientul NU stie ce contine scrisoarea recomandata pentru care a fost avizat, caci pe avizul postal NU se trece numele sau denumirea expeditorului.
Prin urmare, comunicarea trebuie să fie „reală, efectivă și să permită exercițiul dreptului la apărare”, astfl incat propunerea de comunicare de forma “avizat-neprezentat” — este incompatibilă cu standardul stabilit de art. 6 alin. 3 lit. A din Conventie.
In acest sens, Curtea Constituţionala a statuat prin considerentele Deciziei nr. 1.254 din 22 septembrie 2011 ca: • “Sunt reglementate astfel două modalităţi tehnice de realizare a comunicării: prin înmânare şi prin poştă, cu aviz de primire.” • “Raţiunea celei din urmă (prin posta) constă în aducerea la cunoştinţa persoanei care a săvârşit o contravenţie a documentelor menţionate, aşa încât aceasta să poată formula plângere împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei în termen de 15 zile de la data comunicării, potrivit art. 31 alin. (1) din acelaşi act normativ, care în acest caz va fi data primirii acesteia prin poştă, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a face plângere.” • “Rezultă că această modalitate de comunicare a procesului-verbal este de natură a asigura încunoştinţarea EFECTIVA a contravenientului în privinţa faptei săvârşite şi a sancţiunii contravenţionale aplicate.”
Mai mult decat atat, prin Deciza nr. 10 din 10 iunie 2013 a Înaltei Curti de Casaţie şi Justiţie privind recursul în interesul legii referitor la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 s-a statuat in mod explicit ca: • “Intreaga procedură de sancţionare şi, ulterior, de contestare a procesului-verbal de contravenţie trebuie să respecte garanţiile art. 6 paragraful 1 sus-menţionat (din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale)” • “Curtea a considerat că, în ciuda naturii pecuniare a sancţiunii aplicate efectiv reclamantului şi a naturii civile a legii care sancţionează contravenţia, procedura în cauză poate fi asimilată unei proceduri penale, deoarece dispoziţia a cărei încălcare a fost imputată reclamantului avea un caracter general şi nu se adresa unui anumit grup de persoane, ci tuturor cetăţenilor.” • “Din acest motiv, interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor analizate urmează să se realizeze printr-o altă metodă, cea mai adecvată fiind interpretarea logică şi sistematică, întrucât permite a se evidenţia natura şi importanţa drepturilor ocrotite.” • “Contravenientului trebuie să i se dea posibilitatea să cunoască EFECTIV actul încheiat, precum şi data comunicării acestuia, pentru a-şi formula apărările (plângerea contravenţională, excepţia prescripţiei aplicării sancţiunii contravenţionale)”
Pe cale de consecinta, apreciem ca pentru a respecta toate exigentele de drept material si procesual expuse mai sus, procesul verbal de contraventie (care reprezinta o acuzatie in materie penala), trebuie comunicat contravenientului similar modului in care se comunica in conditiile Codului de procedura penala actul de acuzatie in materie penala (rechizitoriul) sau orice alt act de procedura penala, adica conform art. 344 alin. 2 C.proc.pen. raportate la cele ale art. 258 si urm. C.proc.pen., insa adaptatat totusi situatiei procesului verbal de contraventie.
Or, cata vreme procedura de comunicare a procesului verbal de contraventie propusa de initiatorii propunerii de modificare a art. 27 din OG nr. 2/2001, NU are ca finalitate posibilitatea contravenientului să cunoască EFECTIV actul încheiat, aceasta procedura incalca atat dispozitiile Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, cat si pe cele ale Constitutiei Romaniei.
Pe de alta parte, trebuie observat ca procedura de comunicare in materie penala, care se aplica deci si procedurii contraventionale acopera intr-un mod comprehensiv toate situatiile care pot aparea cu ocazia comunicarii procesului verbal de contraventie, asigurandu-se in acest fel conformarea cu art. 6 alin. 3 lit. A din Conventie, in special să fie informat, în mod amănunţit, asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa.
Iata de ce, pentru a respecta cerintele art. 6 alin. 3 lit. A si ale art. 6 alin. 3 lit. A din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, propunerea de modificare a art. 27 din OG nr. 2/2001 trebuie sa fie o adaptare a modalitatii de comunicare a actului de acuzare din dreptul penal (rechizitoriul) la comunicarea procesului verbal de contraventie.
Nu in ultimul rand, orice propunere de modificare trebuie sa respecte standardele de tehnica legislativa prevazute de Legea nr. 24/2003.
Fata de cele de mai sus, am prezentat mai jos o propunere de modificare a art. 27 din OG nr. 2/2001 care asigura toate exigentele de drept material si procesual expuse mai sus.

Art. 27 (1) Comunicarea procesului-verbal se face in conditiile art. 257, 258 – 264 din Codul de procedura penala, care se aplica in mod corespunzator. (2) Abrogat