Propunerea are nevoie de puțin mai multă detaliere si de câteva norme de aplicare pentru efectivitatea de aplicare

Considerând principalul obiectiv al acestui proiect, și anume acela de a oferi flexibilitate autorităților locale care nu dispun de resurse financiare sau administrative pentru înființarea propriului serviciu și amenajarea adăpostului aferent, este important de menționat că un număr foarte mare de unități administrativ-teritoriale aplică deja în practică soluțiile pe care această modificare dorește să le introducă, însă o fac în afara cadrului legal existent. Iar rezultatele în aceste cazuri demonstrează că practicile propuse de proiect sunt contraproductive.
1. Cheltuielile cresc, în loc să scadă —-- Deși proiectul susține că va ajuta la reducerea costurilor, realitatea arată contrariul: multe UAT-uri plătesc deja sume foarte mari operatorilor privați din alte județe. Mulți dintre acești operatori folosesc exclusiv metode ineficiente și inumane, precum capturarea și eutanasierea, cu rate de eutanasiere medii de peste 80%, pentru că aceste metode sunt profitabile și asigură noi contracte pe viitor.
Exemple de UAT-uri care au folosit exclusiv operatori privați din afara județului pentru gestionarea câinilor fără stăpân:
→ Drăgoești (Ialomița): 1.069 locuitori, 450.000 lei în 3 ani (424 lei/locuitor) → Corbu (Constanța): peste 1.850.000 lei (324 lei/locuitor)
Legalizarea acestor practici nu ar face decât să crească și mai mult risipa banilor publici.

2. Posibilitatea de a externaliza către operatori din afara județului încalcă drepturile cetățenilor și reduce șansele de adopție —-- Transportul câinilor la distanțe mari îngreunează recuperarea animalelor și scade drastic șansele de adopție. Cazuri care acum sunt excepții (precum Negrești-Oaș, unde câinii sunt trimiși la peste 600 km distanță, într-un adapost cu o rata de mortalitate de peste 85%), vor avea potential de a deveni regula. O dovadă în acest sens sunt și ratele foarte scăzute de adopție din adăposturile operatorilor privați care capturează câini din afara județului:
→ Vetmedan SRL, contracte în peste 100 de UAT-uri din toata tara, cu o rată de adopție in 2023 si 2024 de sub 6% (https://cainifarastapan.ro/persoane-juridice-care-gestioneaza-caini-fara-stapan/vetmedan) → Heremy Vet-Clinic, contracte in peste 160 de UAT-uri din toata tara cu o rată de adoptie în 2023 si 2024 de sub 10% (https://cainifarastapan.ro/persoane-juridice-care-gestioneaza-caini-fara-stapan/heremy-vet-clinic)
Legislația actuală interzice mutarea câinilor în alte județe în cadrul acțiunilor ce țin de gestionarea câinilor fără stăpân, pentru a respecta drepturile cetățenilor la revendicare și adopție, pentru a proteja bunăstarea animalelor, dar și pentru a limita costurile

3. Eliminarea obligației UAT-urilor de a avea serviciu propriu agravează pierderea trasabilității, dar și lipsa unui interes real pentru o gestionare eficientă pe termen lung —-- Deși încă din 2014 există obligația ca fiecare UAT să înființeze un serviciu public de gestionare a câinilor fără stăpân și să dețină Registrul câinilor fără stăpân capturați, majoritatea UAT-urilor nu dispun nici în prezent de acest registru - inclusiv dintre cele care și-au înființat formal serviciul.
Iar în ciuda faptului că scopul principal al OUG 155/2001 (art. 1, alin. (2) din HG 1059/2013) este reducerea pe termen lung a numărului de câini fără stăpân (în principal prin stoparea înmulțirii necontrolate, prevenirea abandonului și promovarea deținerii responsabile), majoritatea UAT-urilor au ales să concesioneze acest serviciu către operatori cu adăposturi private, fără niciun fel de implicare directă în soluțiile reale impuse de lege. La rândul lor, cei mai mulți operatori privați, din motive economice evidente, nu investesc în aceste soluții preventive, ci doar în activitățile profitabile pe termen scurt (capturare și eutanasiere).
Consecințe: —-- → Trasabilitate inexistentă: DSVSA județeană nu știe câți câini sunt capturați în fiecare UAT, ci doar câți ajung în adăposturile operatorilor. Iar atunci când operatorul este din alt județ (cum se întâmplă de cele mai multe ori), devine aproape imposibilă realizarea unor statistici credibile privind situația gestionării la nivel județean.
→ Raportări incomplete și necorelate cu realitatea: Deși HG 1059/2013 obligă la raportări trimestriale (capturați, revendicați, adoptați, eutanasiați), acestea nu se mai fac la nivelul serviciului local, ci la nivel de adăpost, pierzându-se informații esențiale despre localitățile de capturare.
→ Imposibilitatea planificării reale: Legislația impune planuri semestriale de acțiuni pentru reducerea fenomenului pe termen lung. Acestea necesită cunoașterea teritoriului și prezență constantă la fața locului - lucru imposibil pentru un operator privat aflat la sute de kilometri distanță.
→ Irosirea banului public: Sume importante sunt cheltuite pe servicii ineficiente și orientate spre profitul operatorului privat, nu spre rezolvarea problemei. În plus, externalizarea completă a serviciului elimină orice beneficiu pentru economia locală: un adăpost public ar crea locuri de muncă și infrastructură utilă comunității.
→ Lipsa de implicare reală a autorităților se traduce în tragedii: Un exemplu recent este orașul Mărășești, Vrancea, unde, anul acesta, un copil de 3 ani a fost ucis de o haită de câini fără stăpân. În cele 12 luni anterioare tragediei, autoritățile locale, prin operatori privați, capturaseră 336 de câini, dintre care majoritatea au fost eutanasiați, fără ca pericolul real (haitele din teren) să fie diminuat. Aceeași primărie a capturat aproximativ 800 de câini între 2019 și începutul acestui an, însă nu a investit aproape deloc în măsurile obligatorii care ar fi prevenit astfel de tragedii: sterilizarea și microciparea câinilor din comunitate și responsabilizarea proprietarilor prin campanii de informare.

4. Propunerea legislative nu armonizează cadrul legal —-- Proiectul ignoră prevederi conexe (limite teritoriale, regimul eutanasierii exclusiv pentru câinii din adăposturi publice, etc), generând contradicții și un act normativ lipsit de claritate și coerență.

ca român care își dorește liniște, ordine și siguranță în comunitatea sa, vă adresez această rugăminte în legătură cu inițiativa legislativă B616/2025 privind modificarea OUG 155/2001. Vă rog să priviți cu toată seriozitatea acest proiect – nu doar ca pe o schimbare tehnică, ci ca pe o decizie care influențează direct viața oamenilor și demnitatea unei comunități care se bazează pe dvs. pentru a apăra ceea ce este drept și cu măsură. 1. Problemele actuale nu provin din lege, ci din nerespectarea ei De 11 ani, legea obligă UAT-urile să înființeze servicii publice și adăposturi proprii. În realitate, doar puțin peste o sută de localități au făcut acest lucru. Restul au improvizat, externalizând complet responsabilitatea, în timp ce instituțiile care ar trebui să vegheze la respectarea legii au închis ochii. Legalizarea unei situații deja abuzive nu aduce ordine, ci transmite mesajul că regulile sunt opționale, ceea ce lovește în însăși ideea de autoritate și responsabilitate publică. 2. Argumentul lipsei de resurse nu stă în picioare Realitatea arată că numeroase UAT-uri plătesc sume mari operatorilor privați, fără rezultate reale și fără să reducă fenomenul abandonului. Banii publici se scurg, problema rămâne. Unii operatori au rate de eutanasiere de peste 80%, practici care revolta orice om cu frică de Dumnezeu și cu un minim respect pentru viață. A continua pe acest drum înseamnă să plătim la nesfârșit pentru aceeași problemă – o risipă pe care oamenii simpli o simt în buzunar. 3. Transportul câinilor la mari distanțe lovește în drepturile oamenilor și slăbește legătura comunității cu propriile hotărâri Oamenii trebuie să-și poată recupera animalele pierdute și să poată adopta din zona lor. Legea actuală protejează aceste drepturi prin limite teritoriale clare. Eliminarea acestor limite înseamnă să ducem animalele la sute de kilometri depărtare, unde nimeni nu le mai caută, iar șansele de adopție dispar. Asta nu este o soluție: este o rupere a legăturii dintre administrație și comunitatea care o susține. 4. Pierderea trasabilității înseamnă haos administrativ și bani irosiți Fără servicii proprii, UAT-urile nu mai știu ce se întâmplă în teritoriu. Se pierd date, nu se pot face planuri, iar operatorii privați acționează fără o strategie reală pentru reducerea fenomenului. De aici rezultă tragedii — precum cazul de la Mărășești, unde, în ciuda sutelor de eutanasieri, hăitașii tot au rămas în stradă, iar un copil și-a pierdut viața. Aceasta este cea mai dureroasă dovadă că sistemul actual nu funcționează. 5. Propunerea creează contradicții legislative și mai mari Proiectul nu armonizează normele deja existente. Dacă va fi adoptat în această formă, administrațiile locale nu vor ști ce să aplice mai întâi. În loc de claritate, am avea și mai multă dezordine — iar oamenii vor simți, din nou, că legea nu este făcută pentru ei.
Stimate parlamentar, Românii au trecut prin multe și au învățat că ordinea, legea, adevărul și grija pentru comunitate sunt valori care ne țin împreună. De aceea vă rog cu tot respectul să apărați aceste valori și să nu permiteți ca un sistem care deja a eșuat să fie „legalizat”. O legislație bună nu este cea care acoperă abaterile, ci cea care îndreaptă lucrurile pentru oameni și pentru binele comunității. Vă mulțumesc pentru atenția acordată și pentru responsabilitatea cu care veți cântări această decizie.

Această inițiativă legislativă nu ar trebui sustinuta din următoarele motive: 1) Amplifică exponențial irosirea banului public pe servicii ineficiente. În loc să se meargă către diminuarea cheltuielilor și adoptarea unor metode eficiente de prevenție (sterilizare și microcipare), propunerea se axează pe extinderea unui sistem cu practici ineficiente (capturare și omorâre). Dovadă stă faptul că de 30 de ani se capturează și omoară câinii pe bani publici, dar problema câinilor comunitari nu este rezolvată nici azi, iar acestă practică nu face decât să umple buzunarele operatorilor care se ocupă de aceste servicii. 2) Încurajează crearea unui monopol a operatorilor ce au ca obiect de actvitate capturarea și transportul câinilor fără stăpân, prin extinderea serviciilor acestora la nivel național. 3) Încalcă drepturile cetățenilor de a putea adopta câinii din zona lor sau de a-și putea recupera câinii pierduți și ridicați de operatori, prin transportarea câinilor la distanțe mari, în afara județului, unde are operatorul adăpost. 4) Se dorește legalizarea unei practici care în momentul de față se desfășoară în mod ilegal. 5) Pierderea trasabilității câinilor. Haideti sa luam exemplu Olanda, unde, datorita programelor de sterilizare masiva, de educare a populatiei si de promovare adoptii, au reusit sa rezolve definitiv problema cainilor fara stapan. Haideti sa nu repetam greselile pe care le facem de zeci de ani fara niciun rezultat Vă mulțumesc pentru atenția acordată și sper ca aceste aspecte să fie luate în considerare.

Această propunere legislativă este o gravă încălcare a tot ce înseamnă principiile și principala calitatea umană, adică empatia față de orice ființă vie și fără apărare. De asemenea este clar că este o risipă de bani si resurse, pe lângă faptul că eutanasierea unor ființe care nu sunt agresive, nu sunt bolnave grav sau muribunde. Cel mai bine este să fie promovată si aplicată sterilizarea in masă apoi eliberarea acestor animale deoarece nu reprezintă niciun pericol în momentul în care sunt hrăniți, sterilizați, vaccinati antirabic. De asemenea trebuie îmbunătățită educarea oameilor și în special a copiilor de a nu mai privi animalele domestice ca pe niște obiecte sau potentiale pericole ci ca niște ființe vii care simt la rândul lor durere, foame, sete, frică. Câinii nu trebuie duși la sute de km, și pentru că înseamnă un stres in plus pentru animal și risipă de bani. Nu este soluția ideală capturarea câinilor pentru a fi duși in adăposturi care sunt defapt niște adevărate lagăre ale morții si ororilor, există multe materiale video care atestă ceea ce afirm. Singura soluție este sterilizarea obligatorie a tuturor câinilor fără si cu stăpân, hranirea lor pentru a nu mai trebui să atace, vaccinați antirabic și nu in ultimul rand, educarea oameilor de a nu mai fi agresivi la rândul lor cu animalele. Vă mulțumesc pentru atenția acordată și nădăjduiesc că v-am atins coarda sensibila a sufletului.

Vă rog sa retrageți acest proiect de lege care va afecta animalele si cetățenii de buna credința. Câinii adunați de pe domeniul public trebuie sa fie cazați până la revendicare sau adopție în localitatea din care au fost capturați, sau din proximitate. Transportul lor pe sute de km este interzis de legislația actuala. Câinii vor avea de suferit din cauza distantei, la fel proprietarii lor, care poate nu dispun de resurse pentru a se deplasa. De asemenea acest proiect de lege prejudiciază bugetul de stat, acești bani pot fi folosiți pentru sterilizări sau construirea unui adăpost. Acest proiect va încuraja afacerile dubioase ale unor ONG-uri și firme care se prezintă a fi pentru protecția animalelor, dar obiectul lor real de activitate este exterminarea câinilor prin înfometare și boli pe bani publici. Exemple la Suraia, Uzunu, Bălteni. Autoritățile au cheltuit milioane de euro pe astfel de contracte și nu au rezolvat problema, din contra, ea s-a agravat. Vă rog să reconsiderați acest proiect de lege care nu are nici o latura pozitivă, din contră. Mulțumesc

Stimați membri ai Parlamentului consider acest proiect în această formă nefuncțional și chiar contrar intereselor cetățenilor proprietari de câini și a cetățenilor în general din următoarele motive: 1. ❌ Recuperarea și adopția vor fi blocate Cetățenii nu își vor mai putea recupera câinii pierduți, iar adopțiile câinilor capturați din zonă vor deveni imposibile din cauza distanțelor mari. 2. ❌ Eutanasierile și cheltuielile publice vor crește Scăzând adopțiile, vor crește eutanasierile, și, automat și cheltuielile publice. 3. ❌ Trasabilitatea câinilor va fi pierdută Externalizarea serviciilor către adăposturi private din alte județe va crea monopoluri și situații în care câteva entități vor gestiona trimestrial mii de câini din sute de localități, fără un control real. Astfel de situații există deja și demonstrează cât de nocive pot fi efectele unui asemenea proiect. 4. 🛑 Măsurile preventive vor dispărea Firmele și asociațiile private vor fi motivate să mențină numărul câinilor fără stăpân pentru profit, nu să reducă fenomenul. Măsurile preventive eficiente - sterilizare, microcipare, responsabilizarea proprietarilor - vor fi și mai puțin aplicate. Va rog să nu aprobați această propunere legislativă, consider că va permite numeroase ilegalități și va încălca drepturile proprietarilor de animale.
Cu stimă Ofelia Neagu

Aceasta initiativa reprezintă o irosire masivă și inutilă a banului public. Doar în 2024 s-au cheltuit peste 60 de milioane de euro din bugetele locale pe capturarea și uciderea câinilor comunitari – bani care nu au rezolvat absolut nimic în 30 de ani și care ar putea fi folosiți pentru sterilizări eficiente, care au in realitate costuri infinit mai mici, dar efectele sunt vizibile.
Din pacate, prin externalizarea serviciilor către operatori din întreaga țară, deși aparent se urmărește oferirea unor opțiuni suplimentare UAT-urilor pentru a putea gestiona problema lipsei de fonduri, sub forma unui „cadru legal mai flexibil”, în realitate se ajunge la legitimarea unor practici deja existente, care nu contribuie însă la rezolvarea efectivă a problemei câinilor fără stăpân.
Articolul 1^2, propus prin acest proiect, prevede posibilitatea externalizării serviciilor către entități specializate „de pe teritoriul național”. Această sintagmă ar legaliza explicit contracte în prezent ilegale, încheiate de operatori ( exp. Vetmedan), cu localități aflate la sute de kilometri distanță de adăposturile pe care le administrează. O asemenea abordare contravine intenției inițiatorilor OUG nr. 155/2001, care urmăreau armonizarea necesității gestionării problemei câinilor fără stăpân cu respectarea bunăstării animalelor.
De zeci de ani, se practică în mod nelegal contractarea serviciilor la nivel național, fără ca fenomenul câinilor fără stăpân să fie diminuat, dimpotrivă, acesta s-a amplificat.
UAT-urile au devenit surse sigure de venit pentru firme private, iar eutanasia a fost transformată într-o activitate profitabilă, fără ca populația să beneficieze de un nivel mai ridicat de siguranță. Aceasta și pentru că întreaga strategie de capturare și eliminare este profund eronată, întrucât nu vizează sursa apariției câinilor fără stăpân, ci doar efectele acesteia.
Se legalizează astfel si practicile barbare și ilegale ale unor hingheri: câinii sunt uciși prin metode crude (înec, bataie, electrocutare), iar ketamina destinată eutanasierii umane este furată și ajunge pe piața neagră, punând în pericol sănătatea copiilor noștri.
Nu in ultimul rand, ingradeste si incalca dreptul cetatenilor de a adopta caini, sau a-si recupera proprii caini pierduti, care ar fi capturati de acesti operatori, si care vor fi transportati la distante de sute de kilometri, pierzandu-se totodata trasabilitatea animalelor capturate.
Exista intr-adevar o necesitate pentru modificarea legislației, insa aceasta propunere legislativa, in aceasta forma, nu este una in sens evolutiv pentru situatia gestionarii animalelor fara stapan

Înainte de adoptarea oricărei decizii, vă invit să analizați câteva fapte care, evident, schimbă complet perspectiva asupra acestei inițiative.
Evident, toți ne dorim o gestionare eficientă și umană a câinilor fără stăpân. Întrebarea reală este: oferă această modificare rezultate sau doar justifică practici care deja eșuează?
1. Legea actuală nu este aplicată - flexibilitatea nu rezolvă neaplicarea ---------- De 23 de ani, UAT-urile sunt obligate să aibă servicii și adăposturi proprii. Totuși, din 3.228 UAT-uri, abia ~100 au un adăpost. Este limpede: problema nu este cadrul legal, ci faptul că el nu este respectat. Legalizarea unei stări de fapt nefuncționale nu va genera respectarea ei.

2. “Lipsa resurselor” este un mit - banii există, dar sunt direcționați greșit ---------- UAT-uri mici plătesc și acum sume uriașe operatorilor privați, fără rezultate reale: → Drăgoești (Ialomița): 450.000 lei în 3 ani unui operator privat din alt județ. → Corbu (Constanța): 1.850.000 lei contractați cu un operator privat din alt județ. Astfel de operatori au, în multe cazuri, rate de eutanasiere de peste 80% și zero impact asupra reducerii fenomenului. Este clar că actuala practică produce costuri mari și rezultate minime. În plus, externalizarea completă a serviciului elimină orice beneficiu pentru economia locală.

3. Externalizarea la nivel național afectează cetățenii și reduce dramatic adopțiile ---------- Mutarea câinilor la sute de kilometri: → face imposibilă recuperarea animalelor pierdute, → elimină adopțiile locale, → crește rata de eutanasiere. Exemplu: câinii capturați în Negrești-Oaș sunt transportați la 600 km, într-un adăpost unde, în 3 ani, au fost eutanasiați peste 15.000 de câini.
Statisticile oficiale ale operatorilor care capturează din întreaga țară dovedesc impactul negativ pe care o astfel de măsură o va avea la nivel național: → Vetmedan SRL, contracte în peste 100 de UAT-uri din toata tara, cu o rată de adopție in 2023 si 2024 de sub 6% (https://cainifarastapan.ro/persoane-juridice-care-gestioneaza-caini-fara-stapan/vetmedan) și o rată de mortalitate de 93%. → Heremy Vet-Clinic, contracte in peste 160 de UAT-uri din toata tara cu o rată de adoptie în 2023 si 2024 de sub 10% (https://cainifarastapan.ro/persoane-juridice-care-gestioneaza-caini-fara-stapan/heremy-vet-clinic) ș i o rată de mortalitate de peste 90%.

Este firesc să ne întrebăm: cum poate o astfel de practică să fie considerată “soluție”?

4. Eliminarea serviciilor publice locale distruge trasabilitatea și planificarea ----------- Fără un serviciu local, UAT-urile: → nu dețin registrul câinilor capturați, → nu pot raporta corect situația, → nu pot face planuri de prevenție, așa cum legea îi obligă la acest moment → pierd bani publici în favoarea operatorilor privați, → nu reduc fenomenul, ci doar îl ascund temporar prin servicii ineficiente și orientate spre profitul operatorului privat.
Când informațiile lipsesc, pericolele cresc - exact ce s-a întâmplat în Mărășești, unde tragedia putea fi prevenită prin măsuri simple: sterilizare, microcipare, responsabilizarea proprietarilor.

Problemele ridicate de această inițiativă Multe autorități locale încalcă deja legislația în sensul propus de acest proiect, iar rezultatele demonstrează că aceste practici sunt contraproductive. În loc să reducă cheltuielile publice, aceste practici le cresc. Multe UAT-uri plătesc deja sume foarte mari operatorilor privați din alte județe. Mulți dintre acești operatori folosesc exclusiv metode ineficiente și inumane. Legalizarea acestor practici nu ar face decât să crească și mai mult risipa banilor publici. Posibilitatea de a externaliza către operatori din afara județului încalcă drepturile cetățenilor și reduce șansele de adopție. Transportul câinilor la distanțe mari îngreunează recuperarea animalelor și scade drastic șansele de adopție. Legislația actuală interzice mutarea câinilor în alte județe în cadrul acțiunilor ce țin de gestionarea câinilor fără stăpân, pentru a respecta drepturile cetățenilor la revendicare și adopție, pentru a proteja bunăstarea animalelor, dar și pentru a limita costurile. Eliminarea obligației UAT-urilor de a avea serviciu propriu agravează pierderea trasabilității, dar și lipsa unui interes real pentru o gestionare eficientă pe termen lung. Deși scopul principal al OUG 155/2001 (art. 1, alin. (2) din HG 1059/2013) este reducerea pe termen lung a numărului de câini fără stăpân (prin stoparea înmulțirii necontrolate, prevenirea abandonului, promovarea deținerii responsabile), majoritatea UAT-urilor au ales să concesioneze acest serviciu către operatori cu adăposturi private, fără niciun fel de implicare directă în soluțiile reale impuse de lege. La rândul lor, cei mai mulți operatori privați, din motive economice evidente, nu investesc în aceste soluții preventive, ci doar în activitățile profitabile pe termen scurt (capturare și eutanasiere). Consecințe  Trasabilitate inexistentă: DSVSA județeană nu știe câți câini sunt capturați în fiecare UAT, ci doar câți ajung în adăposturile operatorilor.  Raportări incomplete și necorelate cu realitatea: Deși HG 1059/2013 obligă la raportări trimestriale (capturați, revendicați, adoptați, eutanasiați), acestea nu se mai fac la nivelul serviciului local, ci la nivel de adăpost, pierzându-se informații esențiale despre localitățile de capturare.  Imposibilitatea planificării reale: Legislația impune planuri semestriale de acțiuni pentru reducerea fenomenului pe termen lung. Acestea necesită cunoașterea teritoriului și prezență constantă la fața locului - lucru imposibil pentru un operator privat aflat la sute de kilometri distanță.  Irosirea banului public: Sume importante sunt cheltuite pe servicii ineficiente și orientate spre profitul operatorului privat, nu spre rezolvarea problemei. În plus, externalizarea completă a serviciului elimină orice beneficiu pentru economia locală: un adăpost public ar crea locuri de muncă și infrastructură utilă comunității. Propunerea legislativă nu armonizează cadrul legal Proiectul ignoră prevederi conexe (limite teritoriale, regimul eutanasierii exclusiv pentru câinii din adăposturi publice, etc), generând contradicții și un act normativ lipsit de claritate și coerență.