Trebuie modificat Art. 18, M20, pct. (7) La finalul perioadei de monitorizare, reprezentantul serviciului public de asistenţă socială sau, după caz, persoana cu atribuţii de asistenţă socială care a întocmit raportul prevăzut la alin. (6) poate propune prelungirea perioadei de monitorizare cu cel mult 6 luni, recomandă consilierea psihologică sau expertizarea, inclusiv expertiza medico-legală psihiatrică a părinţilor şi/sau a copilului, precum şi o serie de măsuri pentru îmbunătăţirea relaţiei personale dintre copil şi părintele la care nu locuieşte sau, după caz, instituirea unor măsuri de protecţie a copilului.
Motivare: Înlocuirea expertizei medico-legale psihiatrice cu expertiza psihologică este imperioasă, deoarece alienarea parentală nu este recunoscută ca diagnostic psihiatric în DSM-5 (Manualul de Diagnostic și Statistică al Tulburărilor Mentale, ediția a 5-a). Aceasta reprezintă un pattern de comportamente și atitudini care afectează relația copilului cu părintele vizat, fiind o problemă de natură psihologică și relațională, nu o tulburare mentală per se. Expertiza trebuie să fie psihologică, nu psihiatrică, și se realizează de Experți Psihologi autorizați de Ministerul Justiției, ale căror atribuții includ analiza relațiilor parentale, a atașamentului și a impactului psihologic asupra copilului. În practică, după ce psihologul evaluează situația, poate recomanda suplimentar o evaluare psihiatrică, dacă situația o impune. Context practic: În experiența noastră, se constată frecvent că dosarele sunt trimise la expertiza psihiatrica, deși aceasta nu este relevantă și nici utilă cauzei — un părinte care exercită alienarea parentală poate fi complet sănătos psihiatric. Evaluarea corectă trebuie să fie psihologică, pentru a identifica efectele reale asupra copilului și pentru a proteja drepturile și bunăstarea acestuia.