Din pacate legislația nu este făcută să prevină și doar sa sancționeze un fapt consumat care va avea repercusiuni grave asupra minorului întreaga sa viață deoarece omul în societatea actuală s-a canibalizat am ajuns să trăim mai rău ca în evul mediu cu violuri si acte sexuale nemărginite ale unor minți bolnave care au ca unic scop de existența principiul hedonist din Sodoma și gomora

În calitate de cetățean al României, formulez prezenta opinie în susținerea necesității modificării art. 336 din Codul penal, în sensul reglementării diferențiate a răspunderii juridice pentru conducătorii auto aflați la prima abatere.
Reglementarea actuală instituie automat răspunderea penală pentru depășirea pragului legal de alcoolemie, fără a permite o evaluare suficientă a circumstanțelor personale ale făptuitorului și fără a face o distincție clară între o abatere izolată și un comportament repetitiv cu pericol social ridicat. În practică, această abordare conduce la deschiderea automată a unui dosar penal chiar și în situațiile în care persoana nu are antecedente, nu a mai comis fapte similare și nu a produs victime.
Datele statistice publice arată că instanțele și parchetele din România sunt încărcate cu un volum foarte mare de cauze privind conducerea sub influența alcoolului, durata medie de soluționare depășind frecvent un an și jumătate. Această durată transformă procedura penală într o sancțiune în sine, generând consecințe sociale și profesionale semnificative pentru persoane care nu prezintă un grad ridicat de pericol social.
Menținerea automată a caracterului penal pentru prima abatere produce efecte disproporționate. Persoana este supusă unei proceduri judiciare îndelungate, suportă costuri ridicate, trăiește sub presiune psihologică constantă și este afectată profesional prin restrângerea oportunităților de angajare. În numeroase situații, stigmatul social asociat existenței unui dosar penal afectează grav reputația și stabilitatea familială, chiar înainte de pronunțarea unei hotărâri definitive.
Scopul sancțiunii juridice trebuie să fie prevenția și corectarea comportamentului, nu excluderea socială a persoanei. În cazul unei prime abateri, sancțiunile contravenționale ferme pot produce un efect preventiv mai rapid și mai eficient decât un proces penal îndelungat. Amenzile substanțiale, suspendarea dreptului de a conduce pe perioade semnificative, obligativitatea participării la programe de consiliere și reeducare rutieră și reevaluările medicale și psihologice reprezintă măsuri administrative cu impact direct asupra conduitei viitoare.
Principiul proporționalității pedepsei, consacrat în dreptul penal european și în jurisprudența Curții Constituționale, impune ca sancțiunea să fie adecvată gravității faptei și periculozității persoanei. Tratarea identică a unei greșeli izolate și a unui comportament repetat contravine acestui principiu.
În forma actuală, norma penală limitează posibilitatea judecătorului de a individualiza eficient sancțiunea. Instanța este obligată să aplice mecanismul penal chiar și atunci când circumstanțele indică un risc social scăzut și șanse reale de îndreptare. O reglementare echilibrată trebuie să ofere judecătorului instrumente legale pentru a diferenția între tipologiile de comportament și pentru a aplica sancțiuni proporționale.
De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că existența unui dosar penal nu constituie, în sine, o garanție a prevenirii faptelor grave. Persoanele care manifestă intenții infracționale pot încălca legea indiferent de existența sau inexistența dreptului de a conduce. În schimb, persoanele integrate social, aflate la prima abatere, pot fi corectate eficient prin sancțiuni administrative ferme și rapide.
Este necesar ca legea să protejeze atât siguranța rutieră, cât și dreptul cetățeanului la o sancțiune proporțională. Distrugerea viitorului profesional și social pentru o abatere singulară nu contribuie la creșterea siguranței publice, ci generează costuri sociale suplimentare prin marginalizare și instabilitate familială.
În consecință, susțin modificarea cadrului legislativ astfel încât prima abatere, în lipsa antecedentelor în ultimii 5 ani și în absența victimelor confirmate medico legal sau a deceselor, să fie sancționată contravențional prin măsuri administrative severe, iar răspunderea penală să fie menținută pentru recidivă și pentru faptele care produc consecințe grave.
Această soluție legislativă asigură un echilibru între fermitatea statului și respectarea principiilor proporționalității, individualizării pedepsei și reintegrării sociale, contribuind la eficientizarea actului de justiție și la protejarea demnității cetățeanului.