Desființarea Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului (ISACCL) ar reprezenta o pierdere semnificativă atât pentru mediul academic românesc, cât și pentru poziționarea strategică a României în plan internațional. În primul rând, institutul nu este doar o structură de cercetare, ci un instrument de diplomație culturală, care a reușit să conecteze România la rețele academice și politice globale, inclusiv prin colaborări cu organisme precum ONU, UNESCO sau Academia Mondială de Artă și Știință. Într-un context geopolitic marcat de tensiuni belicoase în regiunea est-mediteraneană, existența Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului contribuie la consolidarea rolului României ca actor de dialog și stabilitate pentru regiune. Din aceste motive, și nu numai, este vitală perpetuarea acestui institut care aduce prestigiu și beneficii României.

Desființarea Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului ar reprezenta o decizie regretabilă, cu efecte negative asupra poziției academice și culturale a României. Acest institut nu este doar un spațiu de cercetare, ci un veritabil instrument de dialog internațional, care a reușit să conecteze expertiza românească la rețele globale de reflecție și cooperare. Într-un context geopolitic marcat de tensiuni și incertitudini, rolul său în promovarea diplomației culturale și a înțelegerii interculturale devine cu atât mai important.
Mai mult, institutul valorifică poziția strategică a României la intersecția mai multor spații culturale și geopolitice, oferind o perspectivă unică asupra regiunii levantine. Activitatea sa, concretizată în conferințe internaționale, publicații și proiecte de amploare, demonstrează nu doar relevanța sa științifică, ci și capacitatea de a genera impact real. Desființarea unei astfel de instituții ar însemna pierderea unui capital intelectual și simbolic dificil de recuperat.

Desființarea Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului ridică serioase semne de întrebare privind direcția în care România își proiectează viitorul academic și cultural. În loc să fie privit ca o investiție strategică în cunoaștere și dialog internațional, un astfel de institut riscă să fie redus la o simplă cheltuială dispensabilă. Or, într-o lume marcată de fragmentare și conflicte, tocmai instituțiile capabile să promoveze reflecția critică și cooperarea interculturală sunt cele mai necesare.
ISACCL reprezintă un exemplu rar de inițiativă care încearcă să depășească limitele cercetării tradiționale, propunând o viziune integratoare asupra relațiilor dintre spații culturale diverse. Prin temele abordate și prin rețelele internaționale pe care le mobilizează, institutul contribuie la repoziționarea României ca actor relevant în dezbaterile globale. A renunța la un astfel de proiect înseamnă nu doar pierderea unei instituții, ci și abandonarea unei ambiții intelectuale.
În plus, desființarea sa ar transmite un mesaj descurajator pentru mediul academic, sugerând că inițiativele de anvergură nu beneficiază de susținere pe termen lung. În loc să fie eliminate, astfel de structuri ar trebui evaluate critic, reformate acolo unde este necesar și consolidate, pentru a răspunde mai bine provocărilor actuale. Prin urmare, menținerea ISACCL nu este doar o chestiune instituțională, ci una care ține de responsabilitatea față de dezvoltarea intelectuală și culturală a societății.

Eventuala desființare a Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului ar trebui analizată nu doar ca o decizie administrativă, ci ca un gest cu implicații profunde asupra profilului intelectual al României. Într-un moment în care competiția globală se desfășoară tot mai mult în domeniul ideilor, al cercetării și al influenței culturale, reducerea unor astfel de structuri riscă să slăbească capacitatea țării de a participa activ la marile dezbateri internaționale.
Institutul a funcționat ca un spațiu de articulare a unor teme esențiale, de la dinamica regiunilor de frontieră până la rolul culturii în prevenirea conflictelor. Prin natura sa interdisciplinară, el a permis conectarea unor domenii și perspective care, în mod obișnuit, rămân separate. Această funcție de sinteză este rară și dificil de înlocuit, iar pierderea ei ar crea un gol real în peisajul academic.

Ne exprimăm opinia fermă de respingere a inițiativei legislative privind desființarea Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului. În sprijinul afirmației noastre prezentăm argumente pe care le considerăm foarte solide. Editura Vergiliu a editat în perioada 2020-2025, în cadrul proiectului Natur-Culturalia, dedicat în principal Dobrogei și inițiat de către Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului, o serie de cinci volume în condiții grafice excepționale, rod al unei colaborări de un înalt nivel profesionist. Proiectul este coordonat de către Prof. Emerit Dr. Dan Alexandru Grigorescu (Redactor Coordonator). Volumele au reunit articole de o extrem de înaltă ținută științifică, scrise de cunoscuți și apreciați specialiști din domeniile: geologie, arheologie, geo-arheologie, istorie, biologie, zoologie, etnografie, muzeografie și altele. Materialele editate evidențiază cele două importante domenii de activitate ale ISACCL și ale partenerilor (instituții din domeniile de activitate menționate anterior): Natura (semnificând geo/biodiversitatea) și Cultura (cuprinzând domeniile artă, arheologie, monumente istorice/culturale etc.). Ideea de a concretiza editorial acest proiect se încadrează în preocuparea ISACCL de a aborda integrator, holistic, cercetarea naturii cu valorile culturale din zonele cercetate. Articolele de specialitate, editate în cele 5 volume, au un semnificativ caracter științific, contribuind la educarea și ridicarea nivelului cultural al cititorilor, adresabilitatea fiind destinată răspândirii științei și culturii în societate (specialiști, public larg, elevi și studenți). Așa cum menționa Profesor Emerit Dr. Emil Constantinescu, Președintele Consiliului Științific al Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului, în articolul de fond al volumul I al Natur-Culturalia, proiectul constituie un îndemn la cunoașterea Naturii și Culturii, aplicat la nivelul Dobrogei, considerat ținutul având profunde obârșii Levantine. Proiectul Natur-Culturalia constituie, așadar, un îndemn la cunoașterea naturii și culturii și la protejarea și folosirea lor în spiritul dezvoltării și consolidării spațiului de conviețuire. În această perioadă se află în curs de editare volumul al VI-lea din cadrul acestui Proiect.
Editura Vergiliu Director, Ing. Dan Tudor

Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului are un rol esențial într-un context în care înțelegerea spațiului levantin devine tot mai importantă pentru România. Levantul, aflat la intersecția unor mari tradiții istorice, religioase și politice, influențează direct echilibrele globale, iar apropierea României de această zonă nu este doar geografică, ci și culturală. Prin abordarea sa interdisciplinară, Institutul oferă analize profunde, dincolo de simplificările mediatice. Activitatea sa contribuie la informarea publicului românesc asupra unor teme complexe – de la conflicte regionale la dinamici culturale – consolidând o cultură civică mai nuanțată. În același timp, Institutul are un rol important în diplomația culturală. Prin dialog academic și cooperare internațională, el devine un instrument de soft power, promovând imaginea României ca spațiu al cunoașterii și al deschiderii intelectuale. Astfel, Institutul transformă cercetarea într-o resursă strategică și contribuie la poziționarea României într-un context global complex.

Consider ca Institutul Levant nu trebuie desfiintat deoarece desfasoara multe proiecte interesante. Am participat la 2 conferinte si la o lansare de carte, organizate la sediul institutului, deci angajatii de acolo chiar isi fac treaba. Sunt curioasa cati dintre parlamentarii USR au avut macar minima curiozitate de a accesa site-ul institutului, ca sa vada ce evenimente au fost organizate si ce publicatii au fost editate.

Prin propunerile nr. B160 - B165, parlamentarii Uniunii „Salvați România” solicită desființarea mai multor instituții de stat active în domeniul științific și cultural pentru eficientizarea bugetară a României, motivând neproductivitatea și ineficiența ca factori primi de calcul în evaluarea acestor demersuri legislative. De ar fi așa. Să luăm ca exemplu Institutul Levantului, care semnatarii prezentei legi afirmă că a avut un buget anual de 3.360.000 lei pe anul 2025. Aceasta, în contextul unui deficit anual de 146.030.000.000 lei la sfârșitul aceluiași an. Adică, aleșii noștri propun o economisire adusă bugetului de stat de 0,002% din deficit, sau 0,00017% din bugetul de stat. Să nu mai vorbim că aproape jumătate din cuantumul salarial aferent celor 3.360.000 lei revendicați de proponenții legii revine înapoi statului sub formă de impozite, CAS și CASS. Mai există încă 100.000 de astfel de „sinecuri” în România care să poată fi închise pentru a rezolva problema deficitului național? Dacă nu, reiese că politicienii USR preferă să se angreneze într-un joc de imagine prin prezentele propuneri legislative de desființare, decât să se intereseze cu adevărat de metode de diminuare reală a deficitului. Astfel de inițiative legislative nu fac decât să deturneze atenția publicului de la incapacitatea acelora pe care i-am ales de a acționa ferm acolo unde chiar ar putea descoperi ineficiențe bugetare semnificative ca soluții la problemele reale ale țării, preferând să marșeze demagogic și populist împotriva unor domenii cronic subfinanțate la nivel național în speranța de a câștiga capital politic.

DE CE NU TREBUIE DESFIINȚAT INSTITUTUL DE STUDII AVANSATE PENTRU CULTURA ȘI CIVILIZAȚIA LEVANTULUI ȘI DE CE ATACURILE USR SUNT ABSURDE
Opinia mea este punctuală, eu fiind implicată direct în organizarea activităților Institutului Levant încă de la înființarea sa, în 2017:
• USR disprețuiește relevanța științifică – Levantul este o regiune cheie pentru înțelegerea culturilor, religiilor și istoriei Orientului Mijlociu; ignorarea acestei cercetări înseamnă pierderea unei perspective strategice pentru România.
• USR greșește când spune că Institutul nu produce rezultate - ISACCL a generat publicații, cercetări și parteneriate internaționale, contribuind la prestigiu academic pe plan global. • Argumentul bugetar al USR este eronat – finanțarea Institutului nu este „risipă”, ci investiție în cercetare de elită și formarea specialiștilor, cu beneficii care nu pot fi cuantificate simplist doar în bani.
• USR ignoră impactul pe termen lung – Institutul oferă nu doar studii academice, ci și resurse educaționale și formare de tineri cercetători, asigurând continuitatea și relevanța domeniului pe termen lung.
• Impactul social și cultural este real – Publicațiile și proiectele Institutului aduc beneficii palpabile pentru societatea românească, prin promovarea cunoașterii, educației și diplomației culturale, ceea ce USR ignoră.
• Veniturile proprii nu sunt singurul criteriu de succes – Institutul oferă valoare academică și culturală prin cercetare și formarea specialiștilor, aspecte greu cuantificabile financiar, contrar concluziilor USR.
• Utilizarea responsabilă a resurselor publice – Fondurile alocate pentru Institut nu reprezintă risipă, ci investiție în excelență academică, cercetare de nișă și prestigiu internațional. Impactul social și științific depășește simpla contabilizare a cheltuielilor: fiecare studiu, publicație și colaborare contribuie la consolidarea imaginii României în comunitatea științifică globală.
• Desființarea ar fi o pierdere ireparabilă – Eliminarea Institutului ar însemna dispariția unei platforme unice pentru cercetarea Levantului, afectând prestigiu academic, formarea specialiștilor și poziția României în comunitatea științifică internațională.

Desființarea Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului ar fi încă un pas spre degradarea capitalului cultural al României. Faptul că există chiar între politicieni persoane care pun pe un taler al balanței cultura, iar pe celălalt – banii este o consecință nu doar a slabei pregătiri intelectuale a acelor politicieni, ci a apropierii ideologice a acestora de egalitarismul de sorginte comunistă.
Cultura, cunoașterea academică sau diplomația culturală sunt repere ale unei instituții puternice, instituție care acoperă un „teritoriu” până acum ignorat. Normal ar fi să crească importanța acestui institut, statul să îi sporească finanțarea și să îl fixeze ca instituție-simbol a României, nicidecum să îl închidă.