Senatorul Diana Iovanovici-Şoşoacă, preşedintele partidului S.O.S. România, a atras atenţia astăzi în plenul Senatului, printr-o declaraţie politică, asupra situaţiei bisericilor româneşti din Ucraina.
”În timp ce toți urlați din toți rărunchii slavă unei țări care ne distruge identitatea națională a românilor ce se încăpățânează cu obstinație să supraviețuiască în teritoriile ocupate în trecut de sovietici și acum de ucraineni, precum  încurajați ridicarea de statui străinilor care au oprimat națiunea română și refuzați ridicarea de statui ale personalităților române în propria noastră țară, românii imploră ajutorul autorităților române și intervenția acestora, inclusiv a reprezentanților Bisericii Ortodoxe Române”, le-a transmis doamna senator parlamentarilor.
”Din teritoriile românești deținute abuziv de Ucraina: Herța, Bugeacul, Nordul Bucovinei și Maramureșul istoric, românii noștri strigă cu disperare ajutor, iar România instituțională îi răspunde cu Slavă Ucraina, adică ”Muriți , mă, ce ne pasă nouă?!”
Limba română este aproape interzisă în Ucraina, în timp ce noi asigurăm păstrarea și dezvoltarea identității naționale tuturor minorităților, inclusiv ucrainene, mai ales refugiaților. Bisericile românești sunt închise una câte una în  teritoriile ocupate de Ucraina, în timp ce reprezentanții BOR se cearta pe unirea zilei de Paște cu alte culte și nu ajută din nici un punct de vedere românii noștri credincioși din Ucraina, care imploră ajutor. Faptul că aceste biserici țin de Moscova, nu are nicio însemnătate, din câte am învățat Dumnezeu nu are granițe, naționalitate și este ubicuu. Așa că mă întreb, și sper că nu retoric, când instituțiile din România, inclusiv BOR or să dea o mână de ajutor românilor din teritoriile ocupate din Ucraina pentru a-și păstra identitatea și credința strămoșească?”, a declarat senatorul Diana Iovanovici-Șoșoacă în declarația sa politică de miercuri.
Președintele partidului S.O.S. România a criticat și reacția purtătorului de cuvânt al Patriarhiei pe această temă: ” ”Preoții comunităților de etnie română din Ucraina nu aparțin de Patriarhia Română, ci în mod majoritar de Biserica Ortodoxă Ucraineană rămasă în comuniune cu Biserica Ortodoxă Rusă”, a transmis Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei. Potrivit acestuia, inclusiv preoții români din Ucraina au datoria „să se adecveze în mod înțelept, onest și realist” la realitatea tragică dintr-o țară „invadată și agresată militar de aproape un an”. Reacția lui Vasile Bănescu vine după ce o parte din clerici, printre care şi vorbitori de limbă română, acuză statul ucrainean de prigoană după ce autoritățile ucrainene au făcut controale drastice la bisericile păstorite și de preoți români, în regiunile locuite preponderent de etnici români.
Interesantă abordare din partea purtătorului de cuvânt al BOR, dar ce să ne mai mire, când acesta a avut insolența să îl apostrofeze pe IPS Teodosie cu privire la unirea Paștelui cu alte culte, de parcă lumina cade la Ierusalim la comandă politică sau bisericească. Cât globalism la nivel de instituție bisericească!”, a mai spus senatorul în declarația sa politică.
”Nu am văzut nicio urmă de implicare a autorităților din România pentru a apăra preoții și credincioșii români din Ucraina. Cum nu vedem vreo implicare pentru vreun român din afara granițelor țării și nici măcar pentru cei din țară, un Guvern care nu știe cum să mai distrugă românii și să strige Slavă călăilor fraților români.
Mi se pare o lipsă totală de iubire de aproape, o lipsă totală de iubire de semeni, o lipsă totală de apreciere și empatie cu suflete disperate și ucise mișelește, pe care inclusiv noi, de aici, le ucidem prin nepăsare și neimplicare”, se mai arată în declarația politică de astăzi.
Senatorul Diana Iovanovici-Șoșoacă amintește de faptul că părintele Mihail Jar, episcop de Bănceni, a vorbit despre abuzurile autorităţilor de la Kiev asupra credincioşilor etnici români din Bucovina de Nord, parte a Ucrainei, folosind des termenul de persecuţii şi considerând că ceea ce se întâmplă este un capitol din prigoana creştinilor în general în lume.
”Întreb și eu BOR-ul și Guvernul României, dacă tot vă îndreptați către globalizare și ecumenism, asta nu ar însemna să nu mai conteze de ce biserică aparții și să intervii? Oare Iisus a făcut diferențe? Oare Iisus a predicat doar pentru unii și pentru alții nu? Nu vi se pare că începeți să îl alegeți pe Barabas?”, s-a adresat senatorul autorităților.
În finalul declarației sale, senatorul Diana Iovanovici-Șoșoacă a adus ca mărturie cele spuse de Dr. Alexandrina Cernov din Cernăuţi, Ucraina, membru de onoare al Academiei Române:
”De la 1775, nouă, bucovinenilor, ni s-au impus patru limbi de stat: germana, româna, rusa şi ucraineana. Şi, totuşi, de 247 de ani mai vorbim româneşte, ne păstrăm tradiţiile, credinţa. Scriem şi citim româneşte, chiar în condiţiile de luptă continuă pentru limba română. Ştim să vorbim ucraineană, dar vom continua să scriem şi să citim în limba română, chiar când ni se închid bibliotecile. Un popor cu o cultură milenară nu moare la vrerea unor politicieni incompetenţi şi agresivi, carierişti de meserie. Avem în memorie exemplul înaintaşilor noştri. Bătrânul boier Doxaki Hurmuzaki de la Cernăuca ne-a îndemnat, de pe patul de moarte, în „Testamentul“ său: „Deci vă jur pe Dumnezeu, pe fericirea noastră, şi pe tot ce aveţi mai preţios şi mai sfânt ca să fiţi urmaşi demni de străbunii şi părinţii voştri. Ca să vă nevoiţi cu toată virtutea să apăraţi drepturile, religiunea şi limba patriei voastre şi să le lăsaţi urmaşilor voştri într-o stare mai înfloritoare decât le-aţi primit. Iar pentru binele şi fericirea naţiunii române să depărteze D-zeu din mijlocul românilor sămânţa intrigii şi a invidiei, spiritul de partid, egoismul şi pofta de a domni cu stricăciunea binelui public şi să le insufle spiritul armoniei, al frăţiei şi al bunei înţelegeri între sine spre înfiinţarea măreţului scop ce le stă înainte“. Limba, credinţa şi istoria au fost dintotdeauna primele obiective asupra cărora s-a îndreptat agresivitatea autorităţilor sovietice instaurate în nordul Bucovinei începând cu anii 1940-1945. Din acea perioadă şi până în prezent se promovează o politică consecventă de ştirbire a drepturilor românilor nord-bucovineni.”