Astăzi vreau să aduc în atenția Parlamentului o temă despre care vorbim încă prea puțin, deși ea afectează profund viața copiilor, a familiilor și a școlii românești: sănătatea mintală a tinerilor. De prea multe ori, atunci când discutăm despre educație, vorbim doar despre programe școlare, examene, note, rezultate și performanță. Toate acestea sunt importante. Dar există o realitate mai puțin vizibilă, pe care nu mai avem voie să o ignorăm: un copil care nu se simte în siguranță nu poate învăța bine.
Un tânăr care trece prin anxietate, izolare, depresie, bullying sau suferință emoțională nu are nevoie de judecată, de etichete sau de indiferență. Are nevoie să fie văzut, ascultat, sprijinit și îndrumat.
Sănătatea mintală nu este un subiect secundar al educației. Este una dintre condițiile de bază pentru ca educația să funcționeze.
Școala nu este doar locul în care copiii primesc informații. Este spațiul în care își formează încrederea în sine, relațiile cu ceilalți, capacitatea de a gestiona emoții, conflicte, eșecuri și presiuni. Este locul în care un copil poate învăța nu doar matematică, istorie sau limbi străine, ci și cum să devină un adult echilibrat, empatic și pregătit pentru viață.
La nivel global, 1 din 7 adolescenți cu vârste între 10 și 19 ani se confruntă cu o tulburare de sănătate mintală, iar în România tulburările de conduită, bullying-ul, cyberbullying-ul, hărțuirea și stigmatizarea afectează tot mai mulți copii și adolescenți.
Aproximativ o treime dintre elevii din învățământul primar și liceal declară că au fost victime ale abuzului fizic sau psihologic în școală. Aceste cifre nu sunt doar statistici.
În spatele lor sunt copii care tac. Copii care nu cer ajutor pentru că nu știu cui să-l ceară. Profesori care văd semnele, dar nu au întotdeauna instrumentele necesare. Părinți care se simt depășiți. Școli care încearcă, dar au nevoie de sprijin, resurse și direcție.
De aceea, sănătatea mintală a tinerilor trebuie tratată ca prioritate națională.
Avem nevoie de educație socio-emoțională în școli. Avem nevoie de intervenție timpurie. Avem nevoie de consiliere accesibilă. Avem nevoie de profesori sprijiniți și formați, nu lăsați singuri în fața unor situații tot mai complexe. Avem nevoie de părinți implicați și de specialiști prezenți acolo unde copiii au nevoie de ei. Avem nevoie, mai ales, de școli sigure, fără violență, fără umilire, fără bullying și fără stigmatizare.
Nu putem cere performanță unor copii care trăiesc zilnic cu frică, rușine sau izolare. Nu putem vorbi despre abandon școlar fără să vorbim despre singurătate, lipsa apartenenței și suferința emoțională. Nu putem construi o educație modernă dacă ignorăm starea de bine a elevilor.
Stimați colegi,
Sănătatea mintală a tinerilor nu poate fi susținută prin acțiuni izolate. Este nevoie de o coaliție reală între școli, elevi, părinți, profesori, specialiști, autorități, societate civilă, universități și mediul privat.
Ca Parlament, avem responsabilitatea să susținem politici publice coerente, măsuri legislative clare și programe cu rezultate măsurabile. Nu este suficient să constatăm problema. Trebuie să construim soluții.
Educația nu înseamnă doar cunoștințe. Educația înseamnă și grijă, siguranță, echilibru și încredere.
Un sistem educațional bun nu este doar cel care produce medii mari. Este cel care formează tineri sănătoși emoțional, capabili să învețe, să relaționeze, să se respecte pe ei înșiși și să îi respecte pe ceilalți.
De aceea, fac un apel către toate instituțiile responsabile: să tratăm sănătatea mintală a tinerilor cu seriozitatea pe care o merită. Să nu mai lăsăm copiii singuri în fața suferinței. Să construim școli în care fiecare elev să se simtă în siguranță, ascultat și sprijinit și să construim o societate în care fiecare tânăr să aibă parte de sprijinul de care are nevoie.
Pentru că viitorul României nu depinde doar de ceea ce știu copiii, tinerii noștri, ci și de felul în care se simt, de încrederea cu care cresc și de sprijinul pe care îl primesc atunci când le este greu.