Execuțiile politice din vremea legionarismului
Orice regim extremist reprezintă un pericol grav pentru România. Orice regim care subminează valorile democratice, care încurajează ura și violența și riscă să se transforme în dezbinare și crime împotriva propriului popor trebuie identificat și condamnat. Ecourile trecutului nu au dispărut complet. Discursuri precum cel rostit recent de George Simion, în care a declarat public că există oameni ce „ar trebui jupuiți de vii în piața publică” sau de Crin Antonescu, cel care „i-ar împușca pe stadion pe traficanții de droguri”, arată cât de ușor poate reveni în spațiul public limbajul urii și instigarea la violență extremă, exact ca în vremurile întunecate ale legionarismului.
În perioada de după Primul Război Mondial și pănă în 1940 România a fost marcată de instabilitate politică, conflicte ideologice violente și dezvoltarea mișcărilor extremiste. Cea mai cunoscută și în același timp cea mai violentă a fost Garda de Fier, o organizație de extremă dreaptă, care a promovat un discursul radical, antisemit și antidemocratic. În 1940, Garda de Fier a ajuns la guvernare prin intrigi politice, crize și manipulări, transformând România, împreună cu generalul Ion Antonescu, în Stat Național-Legionar pentru o scurtă perioadă (septembrie 1940 – ianuarie 1941) marcată de o atmosferă de teroare politică. Legionarii au avut în plan să se răzbune pe toți cei pe care îi considerau responsabili pentru suferințele poporului român, dar mai cu seamă pe cei care au contribuit reprimarea mișcării lor în trecut. Astfel, au avut loc execuții politice, omorând cu cruzime personalități importante din viața politică, intelectuală și administrativă a țării.
Cea mai cunoscută acțiune a fost masacrul de la Jilava, în noaptea de 26 spre 27 noiembrie 1940, când legionarii au asasinat 64 de persoane, majoritatea foști membri ai administrației carliste sau adversari politici ai mișcării. Imediat după, au fost asasinați și doi dintre cei mai respectați intelectuali ai țării: Nicolae Iorga și Virgil Madgearu. Aceste crime au stârnit un val de indignare în rândul opiniei publice și au arătat cât de periculos poate deveni extremismul atunci când ajunge la putere.
Pe numele său complet Virgil Traian N. Madgearu, politician de stânga, fost ministru de finanțe, a jucat un rol esențial în modernizarea gândirii economice românești. Madgearu s-a remarcat printr-o poziție fermă împotriva extremismului, atât de stânga (comunismul), cât și de dreapta (fascismul și legionarismul). Tocmai această poziție echilibrată și democratică l-a transformat într-o țintă pentru Garda de Fier. La 27 noiembrie 1940, Madgearu a fost răpit din locuința sa din București de un grup de legionari, dus în pădurea Snagov și executat fără proces. Asasinatul a avut un profund impact asupra opiniei publice, fiind văzut ca un act de barbarie împotriva unui om care și-a dedicat viața binelui public, reformei sociale și echilibrului politic.
Moartea lui Virgil Madgearu a fost o pierdere uriașă pentru România. A fost un simbol al luptei pentru democrație și pentru un model economic și social corect. Execuțiile politice din perioada legionară ne reamintesc cât de periculos este fanatismul ideologic și cât de fragile pot deveni drepturile omului și democrația în fața extremismului.
România în scurt timp își va alege președintele. Este un moment crucial pentru viitorul nostru democratic. Privind în urmă la episoadele întunecate ale istoriei noastre, precum regimul legionar și crimele comise împotriva unor personalități de seamă cum a fost Virgil Madgearu, trebuie să înțelegem cât de important este să respingem și să condamnăm cu fermitate orice formă de radicalism și intoleranță. Viitorul nu poate fi clădit pe ură. Viitorul trebuie să fie clădit pe respect, echilibru și responsabilitate. Tocmai de aceea, memoria celor care au luptat pentru democrație trebuie să ne ghideze alegerile din prezent!
Nu uităm istoria, nu repetăm istoria!