Când justiția își apără privilegiile, cine mai apără dreptatea?
România are nevoie de reformă. Nu de simulacre, nu de amânări, nu de privilegii apărate cu încrâncenare.
Nu putem permite ca lupta pentru menținerea unor beneficii speciale în sistemul judiciar să devină o frână în calea modernizării statului. Reforma administrativă este o obligație față de cetățeni, nu o monedă de schimb în negocieri opace.
Justiția trebuie să fie parte din soluție, nu din blocaj. Apărarea drepturilor nu trebuie confundată cu apărarea privilegiilor. Iar când instituțiile se închid în cercuri de protecție reciprocă, cine mai apără interesul public?
Românii nu mai cred în promisiuni goale. Ei cer o reformă reală, vizibilă, care să le schimbe viața de zi cu zi. Cer administrații locale care funcționează eficient, fără risipă. Cer instituții care răspund, nu se ascund. Cer transparență, meritocrație și respect pentru banul public.
Reforma pe care o așteaptă românii nu este una tehnică, ci una morală. Este despre curajul de a spune adevărul, despre voința de a tăia în carne vie acolo unde sistemul s-a osificat. Este despre eliminarea sinecurilor, despre digitalizare reală, despre reducerea birocrației și despre o cultură a responsabilității.
Mai presus de toate, reforma este despre încredere. Încrederea că statul nu este un mecanism de protejare a privilegiilor, ci un instrument de servire a cetățeanului.
Fac apel la luciditate, la responsabilitate și la curajul de a spune lucrurilor pe nume. Reforma nu se negociază. Se asumă.