Febra aftoasă bate la ușă. Statul român încă stă pe gânduri.
În data de 10 martie 2025, Comisia pentru agricultură, industrie alimentară și dezvoltare rurală din Senatul României a convocat, în regim de urgență, o ședință de lucru pe tema riscurilor iminente generate de apariția unui focar de febră aftoasă în Ungaria – notificare oficială transmisă prin Sistemul Mondial de Informații privind Sănătatea Animalelor (WAHIS).
La acea masă s-au așezat reprezentanți ai Ministerului Agriculturii, ai fermierilor și ai industriei alimentare. Au fost formulate propuneri clare și urgente: suspendarea temporară a importurilor de animale vii și produse agricole din Ungaria, diagnosticarea accelerată a animalelor importate, testări voluntare la nivel național, evaluarea vaccinării preventive, și – mai ales – elaborarea rapidă a unui cadru normativ care să permită intervenții prompte.
Noi, ca legislativ, am făcut ce ținea de noi. Am dat un semnal, am oferit sprijin, am cerut colaborare. Însă, din acel moment, mingea a fost în terenul Guvernului și al Ministerului Agriculturii.
Astăzi, la peste două săptămâni de la acea ședință, nu avem niciun răspuns concret. Niciun document oficial transmis, niciun calendar de acțiuni, nicio măsură cu impact real luată la nivel național. Avem un plan de contingență, dar nu avem prevenție. Avem protocoale pe hârtie, dar lipsesc acțiunile.
În acest timp, țările vecine acționează:
• Slovacia a decretat stare de urgență sanitară și a început sacrificarea efectivelor;
• Ungaria a mobilizat armata pentru dezinfectare și control epidemiologic;
• Austria a închis puncte de frontieră.
România? România așteaptă să vadă „ce se mai întâmplă”.
Această lipsă de reacție este o amenințare directă la adresa:
• Fermierilor, care riscă pierderi de milioane dacă boala pătrunde în țară;
• Procesatorilor, care pot vedea întrerupte lanțurile de aprovizionare;
• Lanțurilor de magazine, care se vor confrunta cu deficit de produse locale;
• Consumatorilor, care vor plăti mai mult pentru alimente din import.
Guvernul are datoria de a acționa înainte, nu după ce o criză lovește. Nu e suficient să spunem că avem planuri „în caz de...”. Avem nevoie de transparență, de măsuri ferme și de dialog real cu actorii din teren.
Cerem din nou Guvernului:
• Să prezinte public măsurile luate până în prezent;
• Să aplice propunerile formulate în ședința din 10 martie;
• Să pregătească rapid legislația necesară pentru intervenție și sprijin.
Nu putem să ne permitem încă o criză gestionată prin improvizație.
E momentul ca acest Guvern să înțeleagă că prevenția nu este opțională. Este o obligație față de fermierii noștri, față de economia națională și față de toți românii.