Masacrul de la Poarta Albă, din 1941 – spre știința partidelor extremiste românești, care preaslăvesc azi regimul criminal al lui Putin
Există răni în istoria noastră care nu pot fi acoperite de tăcere, oricât de dureros ar fi să dăm ochii cu ele. Printre ele se află și tragedia de la Fântâna Albă, o durere vie care bântuie și astăzi conștiința națională.
După ultimaturile Uniunii Sovietice (parțial, Rusia de azi) din vara anului 1940, nordul Bucovinei, Basarabia și Ținutul Herța au fost smulse cu brutalitate din trupul României. Pentru românii rămași dincolo de noua graniță, ocupația sovietică a însemnat nu doar pierderea libertății și a proprietății, ci și a dreptului fundamental de a-și hotărî destinul. Sub ocupația sovietică, frica și represiunea au devenit un mod de viață.
La Fântâna Albă s-a scris una dintre cele mai negre pagini ale acelei perioade. Mii de oameni au pornit spre graniță cu speranța întoarcerii acasă. Nu aveau arme, ci cruci și steaguri albe. În locul drumului spre casă și al libertății, au dat peste focul armelor sovietice. Nevinovați și lipsiți de apărare, au fost secerați și aruncați în gropi comune, în tăcerea impusă de un regim care a încercat să le șteargă până și amintirea.
Ce s-a întâmplat acolo nu este doar o tragedie, ci și o poveste despre curajul și rezistența identității românești în fața unei ideologii totalitare care își propusese să distrugă tot ce însemna credință, limbă, tradiție și libertate.
Astăzi, când trăim vremuri în care războiul hibrid, propaganda, dezinformarea și tentațiile autoritare reapar sub noi forme, este vital să apărăm adevărul istoric și să refuzăm să uităm. În Parlamentul României, avem obligația morală și politică de a susține toate demersurile prin care memoria acestor victime să fie onorată. Avem datoria să sprijinim, prin legislație, drepturile comunităților românești din nordul Bucovinei și Basarabia istorică. Este un gest de respect, dar și de continuitate națională.
De asemenea, trebuie să transmitem tinerilor adevărul despre acele vremuri. Masacrul nu este un capitol din manualele de istorie, ci un avertisment despre consecințele totalitarismului și despre prețul libertății. Trebuie să le reamintim constant că libertatea se pierde atunci când uităm cât de greu a fost dobândită.
Este datoria noastră să nu lăsăm nicio ideologie, oricât de seducătoare ar părea, să calce în picioare demnitatea umană și libertatea. Să nu uităm niciodată că românii de la Fântâna Albă au murit pentru ceva mai important decât o linie pe hartă. Au murit pentru dreptul de a trăi liberi în țara lor.
În zilele noastre, un regim criminal de la Moscova, care este preaslăvit de partidele extremiste din România și de niște șarlatani trădători de țară, precum Călin Georgescu, reia vechea obișnuință, aceea de a ataca cu brutalitate civili. Pentru astfel de partide extremiste românești, care nu învață nimic din istoria României, le spun atât – vă vindeți voi pe câteva ruble, dar românii vă văd adevărata față! Pașol!