România nu-și mai permite să fie doar spectator la relansarea competitivității europene.
Agenda „One Europe, One Market” arată limpede direcția: mai puțină birocrație, o piață unică funcțională, energie mai accesibilă, digitalizare reală și susținerea industriilor strategice. Pentru România, miza nu este doar să „se alinieze” la un nou document european, ci să decidă dacă vrea să rămână la periferia economică a Uniunii sau să devină un stat care profită inteligent de această nouă etapă.
Ani la rând, România a pierdut investiții, oportunități și timp din cauza unui stat greoi, fragmentat și sufocat de proceduri inutile. Exact aici trebuie să înceapă schimbarea. Dacă Europa vorbește astăzi despre simplificare, „once-only”, interoperabilitate, portofele digitale pentru firme și eliminarea barierelor din piața unică, atunci România trebuie să aibă ambiția de a fi printre primele state care transformă aceste principii în realitate administrativă.
Poziția mea este clară: România trebuie să susțină fără rezerve această agendă europeană, dar nu pasiv, birocratic și întârziat, ci activ, cu un plan național propriu pentru competitivitate.
Avem nevoie de un stat care nu mai cere de zece ori același document, care nu mai blochează investițiile în avize fără sfârșit, care nu mai inventează poveri administrative peste cele europene și care înțelege că timpul pierdut de antreprenori în relația cu administrația este, de fapt, un cost economic suportat de întreaga societate.
România ar trebui să intre în această nouă etapă europeană cu câteva obiective foarte clare:
În primul rând, debirocratizarea masivă a relației dintre stat și mediul de afaceri.
Firmele trebuie să poată interacționa digital, simplu și predictibil cu instituțiile statului. Datele pe care statul le are deja nu trebuie cerute din nou. Asta înseamnă interoperabilitate reală, identitate digitală pentru reprezentanții legali, reutilizarea documentelor și un portofel digital pentru companii.
În al doilea rând, oprirea practicii prin care România complică inutil legislația europeană atunci când o transpune.
Nu avem nevoie de „hărțuire administrativă” cu steag european. Avem nevoie de reguli clare, puține și aplicabile. Fiecare directivă europeană transpusă în România trebuie să treacă printr-un filtru de competitivitate: adăugăm valoare sau adăugăm doar birocrație?
În al treilea rând, România trebuie să-și joace inteligent șansa în domeniile strategice.
Noua agendă europeană vorbește despre energie, industrie, tehnologie, infrastructuri și reziliență economică. Aici România poate conta. Avem resurse, avem poziție geografică, avem competențe tehnice și avem încă avantajul unei economii care poate crește mai rapid decât media europeană, dacă statul încetează să fie frână.
În al patrulea rând, competitivitatea nu poate exista fără digitalizare reală.
Nu digitalizare de fațadă, nu site-uri noi peste hârtii vechi, nu formulare PDF puse online. Ci servicii publice digitale adevărate, interoperabile, construite în jurul cetățeanului și al firmei. Europa ne arată direcția; România trebuie să aibă curajul să construiască.
Din punct de vedere politic, cred că mesajul trebuie spus simplu: Viitorul economic al României nu depinde doar de cât bani aducem din Europa, ci și de cât de repede reușim să devenim un stat normal, eficient și predictibil. Noua agendă europeană este o oportunitate majoră. Dar ea va produce efecte doar pentru țările care se mișcă repede, coerent și curajos.
De aceea, susțin ca România să își asume un plan național pentru competitivitate europeană, cu termene clare, responsabilități precise și obiective măsurabile: reducerea poverii administrative, digitalizarea completă a relației stat–firmă, accelerarea investițiilor în energie și infrastructură, sprijin pentru industriile strategice și eliminarea obstacolelor interne care ne țin pe loc.
România nu mai are voie să administreze mediocru această etapă. Ori folosim această resetare europeană ca să modernizăm în sfârșit statul român, ori vom rămâne, încă o dată, o țară care adoptă târziu, aplică greu și pierde avantajele primilor care se mișcă.
Iar eu cred că România trebuie să fie printre cei care se mișcă primii.