Fără Hârtie: statul nu trebuie să mai ceară ceea ce statul are deja
Vorbim des despre debirocratizare și digitalizare. Dar pentru foarte mulți cetățeni și antreprenori, relația cu statul înseamnă încă drumuri între instituții, certificate, adeverințe, copii, chitanțe, extrase și documente cerute de la un ghișeu pentru a fi depuse la alt ghișeu.
Aceasta este problema pe care vreau să o abordăm prin pachetul legislativ „Fără Hârtie”. Principiul este simplu: nicio instituție publică nu ar trebui să ceară cetățeanului sau firmei un document pe care statul îl deține deja, îl emite deja sau îl poate verifica legal.
Nu cetățeanul trebuie să fie curier între instituții.
Nu firma trebuie să plimbe documente despre propria firmă.
Nu pensionarul, studentul, pacientul sau contribuabilul trebuie să dovedească statului informații pe care statul le are deja.
Acest pachet nu înseamnă eliminarea verificărilor. Dimpotrivă, înseamnă verificări făcute corect, direct, în sistemele statului, cu reguli clare, cu protecția datelor și cu responsabilitate instituțională.
Prima inițiativă din acest pachet privește certificatele de stare civilă cerute la eliberarea actelor de identitate. Inițiativa a trecut de Senat și prevede ca serviciile de evidență a persoanelor să verifice din oficiu datele de stare civilă, în loc să ceară automat cetățeanului certificate de naștere, certificate de căsătorie sau copii ale acestora, atunci când datele pot fi verificate prin sistemele informatice ale statului. Este o regulă de bun-simț: dacă statul are datele de stare civilă, statul trebuie să le verifice. Nu trebuie să trimită omul după hârtie.
A doua inițiativă privește dovada calității de asigurat. Obiectivul este ca, atunci când calitatea de asigurat poate fi verificată electronic prin sistemele CNAS, cetățeanul să nu mai fie pus să aducă adeverință de asigurat. Verificarea trebuie făcută direct, electronic, iar adeverința trebuie să rămână excepția, nu regula.
A treia direcție vizează datele despre firme existente la ONRC. În prea multe proceduri, firmele sunt trimise după certificat constatator, extras, act constitutiv sau copii din dosarul propriu, deși statul are deja Registrul Comerțului. Propunerea pe care o pregătim stabilește că instituțiile publice trebuie să verifice direct datele din ONRC, atunci când au temei legal, în loc să pună antreprenorul să obțină și să depună documente pe care statul le poate consulta.
A patra inițiativă privește certificatul fiscal și dovada plății. Dacă statul poate verifica direct situația fiscală a unei persoane sau a unei firme, nu trebuie să mai ceară certificat de atestare fiscală. Dacă o taxă, o amendă sau o contribuție a fost plătită printr-un canal verificabil, nu trebuie să mai ceară chitanță, ordin de plată, extras de cont sau confirmare de plată.
Și aici regula este clară: nu eliminăm controlul fiscal, nu eliminăm verificarea plăților, ci eliminăm documentele cerute inutil atunci când informația poate fi verificată direct prin sistemele statului.
Următoarea inițiativă pe care o pregătim este legată de adeverința de venit. În multe proceduri administrative, pentru burse, ajutoare, facilități, reduceri, subvenții sau locuințe sociale, oamenii sunt trimiși după adeverințe de venit. Dar statul are deja, prin ANAF și PatrimVen, date privind veniturile declarate fiscal.
Aici trebuie să mergem chiar mai departe decât simpla eliminare a unei hârtii. În multe cazuri, instituția nici nu trebuie să vadă venitul detaliat al persoanei. Are nevoie doar să știe dacă persoana se încadrează sau nu într-un plafon prevăzut de lege.
De aceea, propunerea noastră va merge pe verificare directă, minimizată și auditată: instituția verifică prin sistemele statului strict informația necesară, ideal printr-un răspuns de tip „se încadrează” sau „nu se încadrează”, fără expunerea inutilă a datelor fiscale.
Aceasta este diferența dintre digitalizare reală și birocrație mutată în format electronic. Digitalizarea reală nu înseamnă să obligi cetățeanul să descarce un PDF pe care să-l încarce în altă platformă. Digitalizarea reală înseamnă ca sistemele statului să comunice între ele, legal, sigur și trasabil.
Stimați colegi,
Acest demers nu este împotriva funcționarilor publici. Funcționarul de la ghișeu nu trebuie transformat în vinovat pentru lipsa interoperabilității, lipsa investițiilor sau procedurile neclare aprobate la nivel central.
De aceea, fiecare inițiativă trebuie să prevadă excepții clare. Dacă sistemul nu funcționează, dacă datele lipsesc, sunt incomplete, neactualizate sau există neconcordanțe, documentul poate fi cerut în continuare. Dar cererea trebuie motivată. Nu trebuie să fie reflex birocratic.
Responsabilitatea trebuie așezată corect: la nivelul instituției, al procedurilor, al sistemelor informatice și al conducerii administrative.
Pachetul „Fără Hârtie” are un scop foarte concret: să scoată din viața oamenilor documentele cerute inutil. Certificate, adeverințe, copii, extrase și dovezi pe care statul le poate verifica singur.
Nu construim o lege mare, abstractă, care promite totul și nu schimbă nimic. Construim pas cu pas legi punctuale, aplicate, pe proceduri reale: acte de identitate, calitatea de asigurat, datele firmelor, situația fiscală, plățile către stat, adeverințele de venit.
Acesta este drumul corect pentru debirocratizare: mai puțină hârtie, mai multă verificare directă, mai multă interoperabilitate și mai mult respect pentru timpul cetățenilor.
Într-un stat modern, cetățeanul nu trebuie să fie curier între instituții.
Dacă statul are informația și-o poate verifica legal, statul trebuie să o verifice.