”Despre mize mari și mici în educație
Am aflat de Ziua Mondială a Educației, de ce am ajuns atât de jos cu sistemul de învățământ.
Nu era vreun secret, dar un simplu articol de ziar, o relatare între multe altele, ne-a arătat problema în toată splendoarea ei. Este ultimul exemplu, dintr-o lungă istorie de 35 de ani în care politicieni diverși au pus mereu altceva ca prioritate înaintea educației...
...începând cu alocarea de bugete pentru orice altceva decât învățământ, trecând prin politizarea școlilor, prin zgârcenia și refuzul de a aloca mai mulți bani pentru mese calde și acum ajungând la afaceri cu uniforme școlare.
Nici n-a răsărit, așadar, soarele peste București de 7 ori de la momentul votării legii, că senatorul Zamfir de la PSD, inițiatorul uniformelor-obligatorii, a început deja să vorbească, fără nicio jenă, despre interesul „firmelor de textile românești” – ca să „câștige” și ele ceva povestea cu uniformele.
Sper că e mai limpede acum!
Absurditatea momentului este că le spunea toate acestea ... tocmai elevilor care l-au tras de mânecă că nu i-a ascultat niciodată, că pe ei nu i-a întrebat sau consultat nimeni, acei elevi care au protestat săptămâna trecută împotriva acestei aberații.
Le mulțumesc cu această ocazie pentru exemplul de civism pe care l-au dat!
La mai multe!
Domnul Zamfir și PSD au uitat rapid de „înaltele principii” cu care justificau acum o săptămână această prostie cu uniformele ... și iată că am ajuns exact unde am arătat că vom ajunge: la afaceri și bani.
La mize mici.
Ce rămâne după atâtea justificări despre așa-zisa stopare a discriminării? Doar o banală legiferare cu gândul la niște afaceri. Marca PSD.
Nu e timpul pierdut să retragem această aberație, să recunoașteți că ați votat o enormitate și să o anulăm.
Le citesc și aici, domnului Zamfir și colegilor săi din PSD, o frază dintr-un mesaj pe care mi l-a transmis un elev, de la protestele împotriva uniformelor școlare.
Să le reamintim, în cuvinte simple, că prioritățile lor de politicieni sunt complet rupte de realitate.
Spune, deci, elevul:
„Aș folosi 20 de milioane de lei pentru mese calde deoarece consider că mulți copii învață mai bine atunci când nu le este foame”
La mulți ani educației, profesorilor și elevilor – fie ca în viitor să aveți parte de politicieni care vă pun pe primul loc cu adevărat!