Cu ocazia participării la evenimentul ,,Pe firul borangicului”, am reamintit de responsabilitatea pe care o avem cu toții față de moștenirea primită de la părinții și bunicii noștri, pe care trebuie să o protejăm, pentru că generațiile viitoare au dreptul de a-și cunoaște rădăcinile.
În calitate de deputat și președinte al Comisiei parlamentare UNESCO, îmi doresc continuarea unui dialog deschis cu experți, cu autoritățile locale, cu mediul academic, cu cel guvernamental și neguvernamental pentru definirea unui cadru legislativ clar, care să reglementeze reorganizarea meșteșugarilor artizani ca breaslă tradițională.
Statul român susține, în conformitate cu recomandările Convenției UNESCO din 2003, proiectele locale de păstrare a modalităților tradiționale de obținere a textilelor. Aceste inițiative sunt cu atât mai importante astăzi, cu cât aceste procedee tradiționale respectă, în totalitate, obiectivele de dezvoltare sustenabilă și exploatarea ecologică a resurselor, recomandate de ONU și UNESCO.
Această îndeletnicire de tradiție a poporului nostru, este dovada vie că țăranul român era capabil să-și producă singur materia primă, de la vierme la firul de mătase și apoi să o transforme în obiect de purtat. Mă bucur să văd că, în acest moment, tradiția firului de borangic este revitalizată de atelierul familiei Niculescu de la Vâlcea. Sper ca acest exemplu să fie urmat și de alți meșteșugari și România să revină pe harta mătăsii naturale.
Îmi doresc ca la următoarea noastră întâlnire să vin și cu vestea bună că prețioasa noastră cămașa cu altiță a intrat în lista Patrimoniul Mondial  UNESCO.