I-am transmis zilele trecute Președintelui Iohannis câteva argumente în baza cărora poate retrimite înapoi în Parlament sau sesiza Curtea Constituțională cu privire la legea care interzice educația despre „identitatea de gen”.
Este inacceptabil ca toate progresele făcute de România în ultimii ani în lupta cu discriminarea și violența de gen să fie șterse cu buretele pentru că politicienii români vor să își asigure voturi printr-o politică a fricii. Sunt aceiași politicieni care le spun românilor să se teamă de parteneriatul civil sau de educația sexuală. Mai nou, le spun românilor să se teamă de educația pentru respect față de celălalt. În loc să ne educăm copiii în spiritul libertății și respectului individualității fiecăruia dintre noi, acești politicieni vor să ne educăm copiii în spiritul fricii și al intoleranței.
Dacă vrem ca fiecare dintre noi să aibă o șansă la fericire, este imperativ ca educația care dezvăluie ce sunt rolurile sau stereotipurile de gen și felul în care acestea ne afectează să se realizeze pe scară mai largă, nu să o interzicem cu totul.
Implicațiile legii adoptate de Senat pe 16 iunie sunt mult mai ample, dincolo de absurdul faptului că Parlamentul legiferează ce teorii pot fi dezbătute și studiate în spațiul academic. La nivel tehnic, legea încalcă mai multe articole din Convenția Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenței împotriva femeilor şi a violenței domestice cunoscută drept Convenția de la Istanbul. Însă dincolo de încălcarea angajamentelor pe care și le-a luat România ratificând această Convenție, vorbim despre efecte ce vor fi vizibile în societate, în instituții, în felul în care sunt aplicate legi și proceduri.
Legea adoptată de Senat nu interzice educația privind „genul” doar în școli, ci și în orice alte unități de formare profesională. Acest lucru înseamnă, de exemplu, că polițiștii, magistrații sau asistenții sociali care au de instrumentat cazuri de violență îndreptată împotriva femeilor, o formă a violenței de gen, nu vor mai putea beneficia de pregătirea sau formarea profesională care să le deschidă ochii cu privire la felul în care sunt alimentate, cultural, aceste tipuri de agresiuni, sau la felul în care trebuie instrumentate astfel de cazuri. Este un tip de formare profesională cu atât mai necesar cu cât aflăm frecvent despre modul deficitar în care sunt tratate cazurile de violență împotriva femeilor: polițiști care descurajează victimele să depună plângere sau care la rândul lor, contribuie la victimizare secundară. Sunt cercetări și mărturii ale sutelor de femei care povestesc ce li se întâmplă în interacțiunea cu sistemul și care trebuie să îndure „sigur i-ai făcut tu ceva” sau „așa e în viață, îți mai iei și tu bătaie”, „ți-ai căutat-o”, „mai rabdă și tu”, „fii și tu mai cuminte”, „mă faci să-mi pierd vremea” din partea polițiștilor, procurorilor sau asistenților sociali.
Dacă ne revoltă toate aceste lucruri, educația cu privire la stereotipurile de gen e una dintre soluțiile pe care trebuie să le practicăm pe scară mai largă. Asta ca să nu ne mai mirăm apoi că 3 din 4 cazuri de acte sexuale cu victime copii sunt judecate în instanțele românești ca fapte consimțite, că judecătorii dispun pedepse cu suspendare pentru fapte de viol sau că fapte de trafic cu minori și femei se prescriu așteptând cu anii să fie judecate de instanțe, că victimele care sună la 112 nu sunt luate în serios, sau că doar un procent infim de încălcări ale ordinului de protecție ajunge în instanță sau rezultă în condamnări.
România stă foarte prost la capitolul egalitate de gen. Indexul european care o măsoară ne plasează, în 2019, pe locul 25 în Uniunea Europeană! Am coborât un loc față de 2005! Așa că le sunt recunoscătoare tuturor celor care au luat poziție împotriva adoptării unei legi a fricii, a inegalității și a violenței.
Mobilizarea din ultimele zile mă face încrezătoare că vom reuși. Pe lângă cererea adresată Președintelui României, mă voi adresa și Grupului de Experți Independenți desemnați de Consiliul Europei pentru monitorizarea felului în care România își respectă angajamentele luate ratificând Convenția de la Istanbul (GREVIO). În cadrul procedurilor de evaluare, România va primi vizita acestor experți în septembrie/octombrie în acest an, conform calendarului asumat de către aceștia.
Iubește România cu ochii deschiși!