În căutarea dreptății pierdute

Stimați colegi și colege,

E limpede că am ajuns la un monopol nefiresc în justiție, mergând până la injustiție, la nedreptate cu acte în regulă.

Ancheta Recorder a atins un punct invizibil, dar dureros, cel al rupturii dintre dreptate și sistemul de justiție, punct în care încrederea oamenilor în stat și democrație se frânge.

Totul s-a întâmplat în urma unor legi proaste, date cu dedicație, de care au beneficiat - în final - marii corupți. Ele au permis controlul puterii, asupra unui sistem critic în stat, de către un număr mic de decidenți.

Trebuie să spunem apăsat: tot niște politicieni au făcut asta și au permis acest derapaj.

Unde? Chiar aici, în acest Parlament.

Dacă lucrurile ar funcționa normal, probabil că magistrații arătați cu degetul azi chiar de către colegii lor ar fi făcut deja un pas în spate. Ar fi fost un gest de bun simț. Să ieșim din logica – „dai în mine, dai în întreg sistemul de justiție”. Din păcate, nu suntem acolo și e clar că firul bunului simț este rupt.

Simplul fapt că vorbim de niște oameni care cred că au ajuns să întrupeze tot sistemul de justiție, ca și cum ar fi chiar un fel de SRL, așa cum bine spunea cineva  – este nefiresc, este dramatic și este nociv.

De aceea, noi, de aici, din Parlament, nu putem lăsa un grup de oameni să transforme justiția într-un teritoriu personal, controlat de nedreptate.

USR a avertizat de fiecare dată despre deteriorarea sistemului de justiție, dar avertismentele noastre au fost ignorate și proiecte de lege menite să corecteze problemele au fost ținute la sertar.

USR a spus că acele modificări ale legilor justiției, făcute pe repede înainte, pentru a închide MCV, în urmă cu câțiva ani, au adus consecințe nocive pentru justiție. Au fost un cal troian veritabil. Astăzi, le vedem rezultatul în toată oroarea lor.

USR a prezentat deja propriile măsuri și direcții pentru ca această situație să fie corectată, pentru a asigura independența reală a magistraților și mecanisme de control reciproc în justiție – prin reforma unor instituții precum CSM, inspecția judiciară și altele.

E nevoie de acțiune legislativă urgentă, fără compromisuri de data asta. Și mai e nevoie de ceva important – ca anumite partide să nu mai bage capul în pământ, să nu mai negocieze pe sub masă interesul public și să-și asume voința de a se rupe ele însele de un trecut în care au încurajat capturarea justiției. Și au făcut-o fie din slăbiciune, fie din interes.