Miercuri, 4 noiembrie a.c., la Parlamentul României, a avut loc Congresul Românității Balcanice, eveniment organizat de Comisia pentru românii de pretutindeni a Senatului, Comisia pentru comunitățile de români din afara granițelor țării a Camerei Deputaților, Comisia pentru cultură, arte și mijloace de informare în masă a Camerei Deputaților, Institutul Cultural Român și Societatea de Cultură Macedo-Română, având ca parteneri Centrul Român de Studii și Strategii și Grupul pentru Românii de Pretutindeni „Vasile Stroescu”.
Organizat în premieră și moderat de directorul Centrului Român de Studii și Strategii, Eugen Popescu și de Vlad Cubreacov, secretar general al Societății de Cultură Macedo-Română, Congresul a reunit reprezentanți ai comunităților istorice de origine și expresie românească din Albania, Bulgaria, Croația, Macedonia de Nord și Serbia, reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe Române, ai mediului cultural și academic românesc, precum și studenți și diplomați.
Evenimentul a debutat cu intervenții de salut din partea senatorului Cristina Dumitrescu, președintele Comisiei pentru românii de pretutindeni a Senatului României, a deputatului Mircea Roșca, președintele Comisiei pentru comunitățile de români din afara granițelor țării din Camera Deputaților, Adriana Gae, vicepreședinte al Institutului Cultural Român, a părintelui Ionuț-Gabriel Corduneanu, vicar administrativ patriarhal, reprezentant al Patriarhiei Române, academician Nicolae Saramandu, director al Departamentului de Dialectologie, Geografie Lingvistică, Fonetică și Onomastică al Academiei Române, și a lui Emil Țîrcomnicu, președintele Societății de Cultură Macedo-Română.
Realitățile comunităților românești istorice din Balcani și provocările cu care acestea se confruntă în păstrarea limbii, culturii și identității naționale au reprezentat principalele teme ale dezbaterilor. Participanții au transmis un mesaj clar privind necesitatea recunoașterii drepturilor acestor comunități și a unei implicări mai active a statului român în sprijinirea lor.
Senatorul Cristina Dumitrescu, președintele Comisiei pentru românii de pretutindeni, a subliniat unitatea lingvistică și culturală a românilor din afara granițelor, evidențiind faptul că limba română, prin cele patru dialecte ale sale, reprezintă o legătură între comunitățile românești din întreg spațiul balcanic și până la Nistru.
„Româna se vorbește din Istria până la Nistru. Nu este doar un motto, ci o realitate lingvistică. Limba română are patru dialecte: dacoromân, vorbit de majoritatea românilor, aromân, meglenoromân și istroromân. Este o realitate lingvistică. Limba română este vorbită în toate aceste țări în care trăiesc frați români: aromâni, meglenoromâni, istroromâni, caravlahi, morlaci, rudari și băieși. Este emoționant să vă văd aici, pentru mine personal”, a declarat senatorul Cristina Dumitrescu.
La rândul său deputatul Mircea Roșca, președintele Comisiei pentru comunitățile de români din afara granițelor țării din Camera Deputaților a declarat: „Istoria românilor nu poate fi înțeleasă fără Balcani, Dunărea fiind o punte, și nu o linie de despărțire. Peste ea au circulat oameni, meșteșuguri, școli, cărți și idei. Românii, meglenoromânii, istroromânii și toți cei cunoscuți sub denumirile locale, inclusiv cea de vlahi, au contribuit la viața economică, culturală și intelectuală a întregii regiuni. Sunt comunități istorice autohtone, cu istorii, limbi și opțiuni identitare specifice, ceea ce este cu adevărat impresionant”.
„Drepturile fundamentale ale acestor comunități trebuie să fie respectate: educația în limba maternă, în condițiile legislației statului de reședință, libertatea de asociere și cea religioasă, protejarea patrimoniului, nediscriminarea și dreptul de a păstra legături culturale cu România.
Toate acestea reprezintă aplicarea directă și fără echivoc a standardelor europene consacrate de Convenția-cadru a Consiliului Europei pentru protecția minorităților naționale și de Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare. Afirmăm toate aceste lucruri în spiritul bunei vecinătăți și al respectului pentru suveranitatea statelor în care trăiesc comunitățile românești.
Pentru statul român și toate instituțiile sale, sprijinirea și protejarea legăturilor cu românii din afara frontierelor și păstrarea identităților lor etnice, culturale, lingvistice și religioase reprezintă o responsabilitate constituțională, exprimată de articolul 7 din Constituția României și completată de Legea nr. 299/2007, care include persoanele ce își asumă liber identitatea culturală română, indiferent de etnonimul folosit”, a mai spus deputatul Mircea Roșca.
Părintele IIonuț-Gabriel Corduneanu, vicar administrativ patriarhal, reprezentant al Patriarhiei Române, a adresat Congresului următorul mesaj: „În numele Preafericitului Părinte Patriarh Daniel și al Bisericii Ortodoxe Române, vă transmit binecuvântarea și aprecierea pentru organizarea acestui important eveniment, precum și pentru activitatea pe care fiecare dintre dumneavoastră o desfășoară acolo unde l-a așezat Dumnezeu, pentru ca identitatea și limba română să nu dispară în Balcani. Despre acest lucru discutăm, de fapt, în cadrul evenimentului de astăzi”.
Vicepreședintele Institutului Cultural Român, Adriana Gae, a transmis Congresului: „Când vorbim despre românitatea balcanică, vorbim despre comunități care au păstrat, de-a lungul secolelor și în condiții istorice adesea dificile, limba, tradițiile, credința, memoria și legăturile culturale cu spațiul românesc.  Vorbim despre românii / aromânii din Albania, Grecia, Bulgaria și Republica Macedonia de Nord, despre meglenoromâni, , despre românii timoceni din Serbia și Bulgaria și despre istroromânii din Croația, comunități diferite prin experiența lor istorică și prin specificul local, dar care reprezintă expresii ale patrimoniului românesc sud-dunărean”.
„În acord cu poziția științifică a Academiei Române, subliniem și noi că cele patru dialecte ale limbii române: dialectal daco-român, aromân, meglenoromân și istroromân sunt dialecte istorice ale limbii române, iar recunoașterea specificului cultural al fiecărei comunități nu contrazice unitatea istorică și lingvistică a românității, ci îi evidențiază bogăția. Aș dori să insist asupra unui principiu important: unitatea românității balcanice nu înseamnă uniformitate culturală. Ea înseamnă respectarea particularităților fiecărei comunități și recunoașterea unei moșteniri istorice comune”, a mai transmis vicepreședintele Institutului Cultural Român.
Reprezentantul comunității aromâne din Macedonia de Nord, Spiro Naumoski, a vorbit despre importanța localității Crușova pentru păstrarea identității aromânești, subliniind existența unei comunități numeroase, a tradițiilor și a bisericilor în care se poate sluji în limba română și în dialectul aromân.
„Este un loc în care se vorbește dialectul aromân, unde trăiesc mulți aromâni. Este un loc foarte frumos, iar oamenii sunt foarte calzi și te primesc cu multă ospitalitate. Crușova a avut școală românească și are trei biserici românești, în care se poate sluji în limba română și în dialectul aromân. Biserica este, în prezent, doar circuit turistic”, a precizat Spiro Naumoski.
Reprezentantul românilor din Serbia, dr. Predrag Balașevici, Președintele Partidului Neamului Românesc din Serbia a atras atenția asupra lipsei de sprijin din partea instituțiilor românești și asupra dificultăților întâmpinate de comunitatea din Timoc în păstrarea limbii, culturii și tradițiilor. Acesta a subliniat necesitatea implicării Bucureștiului în dialogul cu autoritățile de la Belgrad.
„Noi, românii din Serbia, din păcate, tot ceea ce facem, facem prin propriile forțe. Singura instituție prezentă în Timoc este Biserica Ortodoxă Română. În ceea ce privește statul român și instituțiile românești, nu avem niciun sprijin”, a transmis Predrag Balașevici.
Acesta a vorbit și despre lipsa posibilității de a studia limba română, în condițiile în care în Timoc nu există școli românești, precum și despre dificultatea transmiterii culturii și tradițiilor comunității către generațiile tinere.
„Este foarte greu să menții limba, cultura și tradiția în Timoc, având în vedere că nu am beneficiat niciodată de posibilitatea de a vorbi și de a învăța limba română la școală.
Noi ne-am păstrat identitatea și suntem mândri că suntem români, dar suntem triști că statul român și instituțiile românești de aici au uitat de noi, cei din Valea Timocului”, a mai spus acesta.
Referindu-se la necesitatea unei implicări diplomatice a României, Predrag Balașevici a subliniat: „Apelul nostru a fost întotdeauna către București să ne sprijine. Fără un lobby de la București, nu putem face singuri lucruri mai mari decât cele pe care le-am realizat până acum. Pentru proiecte mai importante avem nevoie de sprijinul Bucureștiului.
Cred că Belgradul s-ar deschide dacă ar veni semnale pozitive de la București. Aceste semnale nu vin. Noi suntem o minoritate care are nevoie să-și păstreze limba, cultura și tradiția, iar acest lucru nu îl putem face fără sprijinul și ajutorul țării-mamă”.
Reprezentantul Comunității Românilor din din Bulgaria, Trifon Markov, a atras atenția asupra lipsei accesului la educație în limba maternă și a sprijinului insuficient pentru dezvoltarea vieții culturale. Acesta a avertizat asupra procesului de asimilare lingvistică și identitară cu care se confruntă românii din această țară.
Trifon Markov a transmis că românii din Bulgaria nu solicită privilegii, ci respectarea drepturilor fundamentale: „Nu cerem privilegii și nu revendicăm drepturi care să diminueze drepturile altora. Cerem respectarea unor drepturi fundamentale privind protecția minorităților naționale și a diversității culturale”.
Reprezentantul românilor rudari din Bulgaria, Dumitru Marinov, a denunțat încadrarea comunității sale în categoria romilor, deși limba maternă a acesteia este româna. Acesta a reclamat discriminarea, lipsa recunoașterii oficiale și dificultățile în transmiterea limbii către generațiile tinere, solicitând recunoașterea oficială a comunității ca parte a națiunii române.
„Rudarii români trăiesc în aproape toate țările balcanice. Între noi ne numim rudari, iar limba noastră maternă este limba română”, a afirmat Dumitru Marinov.
Acesta a reclamat și lipsa de implicare a autorităților bulgare în sprijinirea comunității: „În Bulgaria, noi, românii rudari, suntem peste 500.000 de persoane, dar, din păcate, până în prezent, autoritățile bulgare s-au comportat ca și cum noi nu am exista. În propria noastră țară, Bulgaria, am fost lăsați complet în voia sorții”.
Referindu-se la discriminarea lingvistică, Dumitru Marinov a explicat: „Nouă, românilor rudari, ne-a fost interzis să vorbim în limba noastră maternă, româna, în afara locuințelor. Am fost numiți romi, deși nu vorbim limba romilor. Am început treptat să ne uităm limba, amestecând-o cu cuvinte bulgărești”.
În final, acesta a cerut recunoașterea oficială a comunității:
„Solicităm ca și în Bulgaria să fie adoptată o lege sau un decret prin care românii rudari să fie recunoscuți oficial ca minoritate românească, fără a fi confundați cu romii, și să beneficieze de toate drepturile care decurg din această recunoaștere”.
Părintele Boian Aleksandrovic, vicar ortodox român al Timocului, a vorbit despre dificultățile întâmpinate de comunitatea românească în păstrarea limbii și identității naționale, denunțând încercările de separare a românilor din Serbia de identitatea românească. Acesta a subliniat rolul esențial al Bisericii Ortodoxe Române în menținerea comunității.
„La noi nu există școală românească, iar eu nu am petrecut nici măcar o secundă într-o școală românească. Cuvintele literare le-am învățat singur, așa cum am putut”, a mărturisit Boian Aleksandrovic.
Acesta a atras atenția asupra încercărilor de diferențiere a românilor din Serbia de cei din România:
„Se încearcă însă crearea unei alte limbi și a unui alt neam, pentru că acolo, în Serbia, ni se spune că suntem vlahi. Problema este că aceste țări și aceste popoare susțin că noi suntem diferiți de români.
La noi se spune «rumân». Românul din Serbia și românul din România sunt același lucru”, a subliniat acesta.
Referindu-se la rolul Bisericii Ortodoxe Române, Boian Aleksandrovic a afirmat: „Criza de identitate este cel mai periculos lucru pentru noi, românii din afara granițelor României. Iar singurul garant al păstrării identității noastre este Biserica Ortodoxă Română”.
Acesta a transmis și un apel către autoritățile române pentru o implicare mai activă: „Nu putem spune că autoritățile statului român nu ne susțin. Ne susțin, dar cred că trebuie să fie mult mai atente, mult mai prezente și mult mai puțin temătoare”.
Președintele Fundației „Nicolae Iorga” din Albania, Pano Bakalli, a ridicat problema recunoașterii și a statutului comunităților istorice, atrăgând atenția asupra modului în care acestea sunt definite și tratate în raport cu minoritățile naționale.
„Problema noastră este că aromânii nu au fost recunoscuți ca minoritate decât în 2017. În cadrul acestui Congres s-a spus că se duce un război cultural. Da, se duce un război cultural, în contextul unui proces de globalizare”, a atras atenția Pano Bakalli.
Acesta a cerut clarificarea diferenței dintre statutul de minoritate națională și cel de comunitate istorică:
„Eu vreau să știu care este diferența dintre minorități și comunitățile istorice. În această situație, lucrurile par să fie tratate ca un fel de acrobație: ești minoritate, atunci ești minoritate; ești comunitate istorică, atunci ești comunitate istorică”.
Dr. Dorin Lozovanu, etnograf și etnolog, a atras atenția asupra riscului dispariției dialectului istroromân, vorbit în prezent de mai puțin de o sută de persoane, și a subliniat importanța susținerii inițiativelor de păstrare și promovare a limbii și identității istroromâne în localitățile din Croația.
„Există șapte localități în care se mai vorbește dialectul istroromân. Prognozele sunt destul de triste. Avem, probabil, mai puțin de o sută de vorbitori activi în localitățile lor. Se mai adaugă câteva sute de persoane care au emigrat în alte părți ale Croației sau în Statele Unite, Australia și Canada.
Jeiăni nu are în prezent nici măcar școală în limba croată, dar există activități de revitalizare a dialectului. În premieră, față de anul 2000, când am fost acolo și existau mult mai mulți vorbitori, dialectul este acum mai vizibil.
În 2025, numărul vorbitorilor este mai mic, dar dialectul a devenit vizibil prin inscripții și panouri informative. Chiar și unul dintre semnele de intrare în localitate este în istroromână, ceea ce este foarte îmbucurător. Cred că aceasta este o tendință pe care trebuie să o susținem, pentru a oferi identitate acestor localități.
Legislația Croației permite acest lucru și ar fi păcat să nu contribuim, măcar cu ceea ce este posibil. Dialectul este încă viu. În Jeiăni, el este încă limba satului. Numărul vorbitorilor activi este mai redus, dar există mulți oameni care îl cunosc și care, dacă sunt încurajați, își pot aminti limba”, a declarat Dorin Lozovanu.
De asemenea, Dorin Lozovanu a atras atenția asupra situației dificile a aromânilor din Grecia, unde limba română nu este folosită în educație, iar comunitățile se confruntă cu dificultăți în păstrarea și afirmarea identității naționale. Acesta a subliniat importanța sprijinului acordat de statul român pentru menținerea limbii, culturii și tradițiilor aromânești.
„Cei mai afectați au fost românii de pe teritoriul Greciei. Pe de o parte, acesta este arealul de bază al aromânilor, unde se găsesc cele mai numeroase comunități și cea mai mare răspândire geografică. Pe de altă parte, sunt și cei mai puțin vizibili sau cei mai tăcuți în ceea ce privește afirmarea identității.
Din punctul de vedere al situației etnoculturale actuale, drepturile elementare privind afirmarea identității etnice nu sunt recunoscute în Grecia.
În educație, cu regret, limba română nu este folosită deloc, așa cum nu sunt folosite nici celelalte limbi minoritare din Grecia, cu excepția limbii turce, care are un statut special, determinat de contextul politic.
În ceea ce privește emisiunile radio și TV, cel mult se pot auzi câteva piese folclorice sau texte etnografice la anumite posturi regionale. Există, așadar, câteva apariții ale limbii române, dar nu emisiuni propriu-zise în dialect.
Trebuie să ne amintim că România, în secolul al XIX-lea și în perioada interbelică, a avut mult mai mult curaj să susțină populația românească din întreaga regiune balcanică. Au existat sute de școli organizate pentru românii din aceste teritorii. Din păcate, această activitate s-a întrerupt foarte brusc.
În urma cercetărilor, am identificat 358 de localități din Grecia în care există sau a existat element românesc. Dintre acestea, în 110 localități, românii sunt încă absolut majoritari”, a subliniat Dorin Lozovanu.
Prof. univ. dr. Adina Berciu a subliniat rolul esențial al școlilor, bisericilor și familiei în păstrarea identității macedoromânilor, arătând că acestea au reprezentat principalele mijloace prin care comunitățile au rezistat de-a lungul timpului.
„Au câștigat bătălia cu școlile și cu bisericile, pentru că prin școli, prin biserică și prin familie au rezistat timp de 2.000 de ani.
Dacă nu erau școlile, bisericile, traiul familial, vorbitul și închinatul în familie, nu ar fi rezistat 2.000 de ani, în ciuda opresiunii, crimelor și martirajului acestor macedoromâni”, a afirmat Adina Berciu.
Aceasta a amintit că, în anul 1900, existau în Balcani 113 școli, 75 de licee, 3.500 de elevi și peste 150 de profesori, iar prin Iradeaua din 1905 macedoromânilor li s-a permis să aibă școli și biserici în limba română. Adina Berciu a atras atenția și asupra închiderii și confiscării acestor instituții după 1945: „în Grecia au închis tot. Dar, repet, au închis și au confiscat absolut tot”.
În final, aceasta a susținut că România ar trebui să revendice bunurile construite cu sprijinul statului român, subliniind că există documente care pot susține aceste demersuri.
„Ar trebui să revendicăm bunurile care au fost realizate cu banii noștri. Există documentație”, a afirmat Adina Berciu.
Deputatul Dragana Zivkovic-Obradovic, membră a Partidului Neamului Românesc din Serbia, a atras atenția asupra lipsei școlilor în limba română și asupra nevoii de a proteja limba, tradițiile și cultura comunității românești din Valea Timocului.
„Noi nu avem școli în limba română. Pentru prima dată avem un deputat în Parlamentul de la Belgrad, membru al Partidului Neamului Românesc. Cred că vocea noastră se va auzi în Parlamentul de la Belgrad și vom putea spune care sunt problemele pe care le avem.
Mă bucur că sunt româncă. Cred că vom avea o comunicare bună cu dumneavoastră, aici, la București, pentru a obține școlile pe care nu le avem și pentru a păstra limba, tradiția și cultura. Să mergem pas cu pas și să facem un lucru important.
Cred că împreună putem face mult bine și putem merge înainte”, a declarat Dragana Zivkovic-Obradovic.
La rândul său, senatorul Gheorghe Ștefănache, membru al Comisiei pentru românii de pretutindeni din Senat a subliniat: „Doar împreună cu instituțiile statului român putem găsi soluțiile care să vă dea posibilitatea ca, atunci când vă întoarceți în casele dumneavoastră, să păstrați vie limba română și viu sufletul românesc care v-a îndemnat astăzi să fiți prezenți în acest loc.
Îmi doresc ca, la următoarea întâlnire, să vorbim despre copiii care au primit cărți, despre profesorii care au primit sprijin și despre proiectele care au prins viață, așa cum spunea Pano Bakalli.
Vă doresc să plecați de aici cu încrederea că vocea dumneavoastră a fost auzită, că vocea dumneavoastră contează și că legătura cu România este o responsabilitate pe care o purtăm cu toții în suflet”.
Mircea Perpelea, fost ambasador al României în Albania, a evidențiat legătura comunității aromâne cu România și importanța continuării sprijinului pentru românii din Balcani, mai ales prin apropierea reprezentanților statului român de comunitățile românești.
„Problemele sunt reale! Ele există! Am descoperit aproape peste tot câte un aromân sau măcar un albanez care a făcut școala în România. Ei sunt curelele de transmisie, oamenii de legătură, patrioții care ar trebui să continue și să preia aceste inițiative.
Avem o resursă emoțională extraordinară în Albania. Nu ducem până la capăt ceea ce facem și ceea ce statul român, cu efort, poate susține.
Problema Casei Iorga din Saranda trebuie rezolvată. Din punct de vedere juridic, situația este clarificată din 2007, dar de atunci și până acum continuăm cu promisiuni și discuții. Este o problemă tehnică, rezolvabilă, aproape de rezolvare.
De aici am putea porni cu idei pentru o școală a Balcanilor destinată românilor și am putea duce mai departe gândul lui Iorga”, a adăugat Mircea Perpelea.
Senatorul Laurențiu Plăeșu, vicepreședinte al Senatului și membru al Comisiei pentru românii de pretutindeni, a subliniat că una dintre principalele cauze ale pericolului în care se află comunitățile istorice românești este lipsa unei implicări constante a Bucureștiului: „Bucureștiul ignoră de prea mult timp, din punctul meu de vedere, românii din aceste comunități. Ei au nevoie de susținere politică permanentă și de sprijin financiar pe trei direcții principale: păstrarea identității, educația în limba română, adaptată în mod firesc specificului fiecărei comunități, și organizarea comunitară, inclusiv în plan spiritual, cultural și religios, elemente identitare esențiale”.
Acesta și-a reafirmat sprijinul pentru păstrarea identității românești în comunitățile istorice, afirmând că voința politică este definitorie pentru orice acțiune.
„Vreau să spun că, în limita puterilor mele, voi susține permanent necesitatea unor politici de sprijin pentru păstrarea identității și pentru dezvoltarea armonioasă a acestor comunități românești.
Soluțiile le știm. Este suficient să ne uităm la politicile altor state din jurul nostru, să le evaluăm eficiența și să ne inspirăm din ele. Este nevoie doar de voință politică, de asumare responsabilă față de neamul și națiunea română și de determinare”.
Senatorul Andra Bica, membru a Comisiei pentru românii de pretutindeni, a subliniat rolul esențial al profesorilor și preoților în transmiterea identității românești către generațiile tinere, în special în comunitățile mici, vulnerabile în fața procesului de asimilare.
„Profesorii și preoții au un rol esențial în transmiterea limbii, a credinței și a tradițiilor către copii, mai ales acolo unde comunitățile sunt mici și riscul asimilării este ridicat. România are responsabilitatea de a sprijini această muncă prin proiecte educaționale și culturale adaptate nevoilor comunităților.
Păstrarea legăturii cu românii din afara granițelor presupune prezență, dialog și sprijin constant, fiecare școală, biserică și copil care învață limba română contribuind la continuitatea identității naționale”, a declarat Andra Bica.
„În numele colegilor mei, vă mulțumesc pentru toată dăruirea dumneavoastră față de comunitățile românești din zonele istorice.
Este un eveniment extrem de important și vreau să felicit organizatorii, în primul rând Comisia pentru românii de pretutindeni din Senatul României, pentru dăruirea și dedicarea cu care au organizat acest congres, aflat la prima ediție.
Sperăm ca, la anul, să fim și mai mulți în această sală și să ducem mai departe dorințele, mesajele și doleanțele dumneavoastră către decidenții din această țară și către Guvernul României.
Ne dorim să facem mult mai mult pentru frații noștri din afara granițelor, pentru oamenii care simt, gândesc și vorbesc românește”, a subliniat senatorul Andra Bica.
Senatorul Petrișor Peiu, a susținut că statul român trebuie să adopte o abordare modernă și să sprijine mai activ comunitățile românești din Balcani, atât prin investiții economice, cât și prin protejarea drepturilor acestora și extinderea oportunităților educaționale.
„Aș vrea să spun că sunt partizanul unei abordări cât se poate de contemporane a acestei problematici, care să includă o prezență economică susținută a companiilor românești în spațiile populate de comunități de români, aromâni și macedoromâni, indiferent cum vrem să-i numim. Această prezență nu trebuie să existe fără sprijin guvernamental.
Al doilea instrument important pe care statul român trebuie să îl folosească este cel al condiționalității. Acordarea de ajutoare internaționale pentru dezvoltare sau de permisiuni referitoare la relațiile din Uniunea Europeană, fără a pune condiții statelor-gazdă privind respectarea drepturilor civile și religioase ale minorităților românești, este o greșeală majoră pe care guvernele României o fac de ceva timp și care ar trebui să înceteze.
Al treilea instrument modern pe care statele îl au la dispoziție, inclusiv România, și pe care nu îl aplică la intensitatea necesară, este integrarea culturală și educațională cu comunitățile din afara granițelor”, a declarat Petrișor Peiu.
Senatorul Mircia Chelaru, președinte al Comisiei pentru drepturile omului, egalitate de șanse, culte și minorități, a vorbit despre importanța transmiterii limbii, educației și credinței de la o generație la alta, avertizând că lipsa acestei continuități conduce la degradarea identității naționale.
„Vă atrag atenția că există o adevărată boală: boala stratificării memoriei. Uitarea generează sau reprezintă sursa degenerării identitare”, a punctat Mircia Chelaru.
Acesta a explicat că valorile naționale trebuie transmise permanent între generații: „Fiecare generație biologică trebuie să învețe ceea ce a fost, ceea ce este și ceea ce trebuie să fie. În caz contrar, uită! Limba, educația și credința nu se transmit ereditar. Ele trebuie transmise în mod ciclic, de la generația veche către generația aflată în formare”.
Referindu-se la situația românilor din Timoc, senatorul a susținut: „Problema nu provine din incapacitatea noastră genetică sau biologică de a răspândi valorile românității, ci tocmai din această stare de uitare, de lâncezire și de comoditate administrativă, de compromis cu stăpânul”.
Mesajul transmis de reprezentanții comunităților românești din Balcani a fost unul clar: identitatea românească nu poate fi păstrată doar prin eforturile celor care trăiesc în afara granițelor țării. Este nevoie de implicarea activă a statului român, de sprijin instituțional și de măsuri concrete pentru apărarea limbii, culturii, tradițiilor și drepturilor românilor din comunitățile istorice.
În încheiere, senatorul Cristina Dumitrescu a subliniat necesitatea unei diplomații românești care să acorde prioritate intereselor comunităților românești din afara granițelor: „Nu trebuie să mai avem o diplomație de carton, în care spunem în rapoarte că totul este bine, în timp ce românii, oriunde trăiesc, ne spun cât de multe probleme au și cât de puțin le sunt respectate drepturile în țările în care locuiesc.
Ei sunt cetățeni model, respectă statul în care trăiesc și vorbesc limba acestuia, dar își doresc și ei școală, biserică și presă în limba română”, a declarat Cristina Dumitrescu.
La sfârșitul lucrărilor, Congresul a adoptat o Rezoluție ce urmează a fi trimisă autorităților din România, Uniunii Europene, Consiliului Europei și OSCE.