România complet nepregătită în fața efectelor crizei climatice
Luni, Bucureștiul a fost sub ape. La Filaret – 50 de litri pe metru pătrat într-o oră. La Băneasa – 42 în doar 30 de minute. Străzi transformate în râuri. Oameni prinși în mașini, infrastructură paralizată, copaci doborâți la pământ. În România fiecare ploaie torențială poate deveni o tragedie. Câte mașini trebuie să mai plutească pe bulevardele Capitalei, ca să înțelegem că avem de-a face cu o urgență climatică? Nu mai plouă ca-n manualul de geografie, plouă ca-n filmele cu dezastre.
Schimbările climatice nu mai sunt doar o predicție. Sunt aici! Ne aflăm în plină criză climatică. Nu mai vorbim de excepții, ci de o nouă normalitate a fenomenelor extreme.
Galati, Harghita, Covasna - sunt doar câteva dintre județele afectate de inundații catastrofale în ultima perioadă. Afaceri ruinate si comunități distruse precum în cazul dureros al Salinei Praid.
Și este cu atât mai dureros că în România nicio autoritate, niciun minister, nicio agenție de mediu nu a depus până acum vreun proiect pentru a accesa fondurile europene de peste 250 de milioane de euro alocate țării noastre pentru reducerea riscului la inundații.
Vor mai fi furtuni extreme. Vor mai fi inundații. Schimbările climatice nu mai sunt o ipoteză – sunt o realitate care ne testează infrastructura, administrația și capacitatea de reacție. Iar România, din păcate, pică test după test. Între timp, alte țări din Europa investesc în infrastructură verde, în educație climatică și în prevenirea dezastrelor.
E nevoie să ne mișcăm. USR are deja un plan concret pentru adaptare climatică: folosirea fondurilor europene, modernizarea infrastructurii urbane, protejarea zonelor vulnerabile și adaptarea planificării urbane. Nu mai putem trata această temă ca pe un subiect de “vreme capricioasă”. E o politică publică vitală.
Ploaia extremă care a inundat Bucurestiul nu e un accident. Din păcate, este viitorul. Și se va repeta. Autoritățile de mediu trebuie să treacă de la reacție la prevenție. De la indiferență birocratică la curaj administrativ.
Nu ne mai putem permite autorități de mediu care așteaptă să treacă furtuna ca să-și reamintească ce au de făcut.
Cei care încă neagă criza climatică sau spun că e o “făcătură” fie nu înțeleg știința, fie aleg deliberat să mintă și să propage dezinformare. Iar minciuna, în fața unor realități ca cea de pe 9 iunie, devine o formă de inconștiență criminală. Negarea realității nu ne salvează – doar ne scufundă mai repede.