Senatul României
Limba:
RO EN
Tipareste Micsoreaza litera Mareste litera
Vlad Alexandrescu publică un Raport despre situația copiilor instituționalizați și înaintează 21 de propuneri și recomandări premierului României

După o documentare amplă în centrele de plasament din România și o analiză atentă a sistemului de protecție a copilului în ansamblul său, documentare efectuată pe parcursul a mai bine de un an, senatorul USR Vlad Alexandrescu publică Raportul cu privire la situația copiilor instituționalizați. Totodată, Vlad Alexandrescu formulează, într-o scrisoare adresată premierului României, 21 de recomandări și propuneri născute din nevoia urgentă a unei reforme profunde a sistemului de protecție a copiilor.
Raportul este publicat sub forma unei cărți intitulate „Copiii lui Irod. Raport moral asupra copiilor lăsați în grija statului” și lansate, marți, la Librăria Editurii Humanitas. Toate veniturile obținute din vânzarea acestei cărți vor fi donate unei organizații a cărei misiune este să ajute și să protejeze copiii și tinerii aflați în dificultate.
Raportul descrie în amănunt centrele de plasament și spitalele de psihiatrie pentru copii vizitate de senatorul USR Vlad Alexandrescu în perioada ianuarie 2018 – aprilie 2019, dar și numeroasele discuții cu tineri și copii aflați sub diferite măsuri de protecție specială.
„Raportul conține analiza pe care am realizat-o și concluziile la care am ajuns cu privire la ce se întâmplă, în fapt, cu cele 53.393 de vieți aflate sub măsura protecţiei speciale la nivel naţional. Raportul este, totodată, o mărturie despre realitatea nevăzută şi necunoscută a copiilor crescuţi în instituţii de protecţie, realitate pe care doresc să o aduc, spre conştientizare, în atenţia societăţii civile şi a instituţiilor abilitate ale statului român”, declară senatorul USR Vlad Alexandrescu.
Deoarece se impun măsuri urgente pentru reformarea sistemului de protecție a copiilor, senatorul USR îi solicită premierului României să constituie un comitet interministerial care să analizeze toate aspectele semnalate în raport și să identifice instrumentele viabile prin care sistemul să-și atingă menirea esențială, aceea de a asigura copiilor din grija sa suportul afectiv-emoțional, ocrotirea sănătății și educația adecvată.
Câteva din recomandările și propunerile cuprinse în raport:
– Instituțiile care au în grijă copii ar trebui să iasă din logica birocratizării şi s‑o înfrângă, să fie pentru copil o şansă şi un garant, totodată, la o dezvoltare normală. Repoziţionarea copilului ca individ şi centru în acest sistem, şi nu tratarea lui laolaltă cu toţi ceilalţi, ca o simplă unitate într-o statistică, ar fi demersul fundamental, pornind de la care ar trebui gândită remodelarea integrală a creşterii şi protecţiei copilului încredințat statului în România. Acest lucru ar presupune reevaluarea situaţiei fiecărui copil din sistem şi trasarea unui parcurs nebirocratic, nestandardizat, creativ şi lipsit de prejudecăţi, potrivit căruia dezvoltarea capacităţilor, aptitudinilor, temperamentului şi identităţii fiecărui copil să fie mereu privită ca un obiectiv în sine care să fie verificat periodic.
– Organizațiilor societății civile și altor persoane care justifică un interes ar trebui să li se permită accesul inopinat și anunțat în centrele de plasament. Un asemenea acces, în baza unui regulament aplicabil la nivel naţional, ar duce la diminuarea semnificativă a abuzurilor care se petrec în aceste centre şi la îmbunătăţirea respectării drepturilor acestor copii.
– Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități, Ministerul Educației Naționale, Ministerul Muncii și Ministerul Sănătății ar trebui să colecteze şi să publice permanent date despre copiii şi tinerii din sistemul rezidenţial, dar şi familial, pentru fiecare judeţ: vârste, tipuri de dizabilităţi, probleme de sănătate mintală, unităţile de învăţământ în care sunt şcolarizaţi etc.
– Este necesară asigurarea de urgenţă a unor programe coerente procesului de formare profesională, faţă de persoanele interesate să asigure condiţii de îngrijire şi ocrotire în familia proprie, precum şi a salariaţilor din centrele rezidenţiale publice, pentru copiii aflaţi într‑o situaţie de abandon sau neglijare. Serviciile de specialitate privind formarea vocaţional‑profesională ar trebui asigurate în regim de externalizare, iar formarea profesională ar trebui obligatoriu completată de un stadiu de practică prin care să se urmărească nivelul abilităţilor şi deprinderilor de înţelegere a particularităţilor individuale ale copilului/tânărului instituţionalizat.
– Auditarea centrelor de plasament şi a asistenţilor maternali profesionişti ar trebui să constituie o prioritate pentru ANPDCA. Un audit extern ar trebui să vizeze accesul la sănătate asigurat copiilor din sistemul de protecție specială, precum și diagnosticele și tratamentele primite de copiii cu handicap sau cu probleme cronice de sănătate și tot un audit extern ar trebui să vizeze accesul la educație asigurat copiilor din sistemul de protecție specială.
– Diversificarea hranei şi a îmbrăcămintei primite, precum şi o reconfigurare a spaţiilor de locuit astfel încât acestea să asigure nevoile copiilor de intimitate şi confidenţialitate sunt măsuri extrem de necesare pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor.
– Organizarea, cu caracter permanent, prin personalul centrelor de plasament, de activități vocaționale sau sportive sistematice.
– Instituirea unor mecanisme clare și eficiente de monitorizare a evoluției post-instituționalizare a tinerilor este urgentă și necesară. Asemenea mecanisme ar trebui să poată releva și analiza câți tineri care părăsesc sistemul de protecție specială se angajează după 18 ani, câți își găsesc o locuință, câți îți întemeiază o familie sau, dimpotrivă, câți ajung într-o stare de eșec socio-profesional, mai exact pe străzi sau în alte situații-limită de supraviețuire. De asemenea, este nevoie de mecanisme de formare, consiliere și asistență financiară a acestor tineri pentru a le facilita integrarea în societate, consolidându-le deprinderile de viață independentă.
– Acordarea unei atenţii sporite copiilor mici în ce priveşte evaluarea, intervenţia terapeutică precoce cu obiective care să vizeze formarea unui ataşament cât mai securizant.
– Elaborarea de protocoale de îngrijire, stimulare cognitivă, susţinere terapeutică şi medicală, mai ales pentru categoriile mici de vârstă, atât prin activităţi individuale, cât şi prin activităţi de grup. Cu cât copilul provine dintr-o familie/situaţie de viaţă mai defavorizantă, cu atât intervenţia precoce va scădea riscul de a evolua spre dificultăţi/diagnostice grave mai târziu, precum şi necesitatea unor scheme medicamentoase multiple.
– Întocmirea şi adoptarea de către toate DGASPC-urile a unui protocol general de evaluare şi reevaluare periodică a copiilor;
– Existenţa unor protocoale terapeutice pe fiecare diagnostic (de prescriere şi de reevaluare). Reevaluarea de către medicii specialişti pedopsihiatri a tuturor cazurilor, mergând până la revizuirea eventuală a diagnosticului şi adaptarea periodică a schemelor terapeutice pe baza unor controale periodice efectuate la intervale regulate de timp.
– Creşterea nivelului de calificare/selectare a personalului de îngrijire printr-un program de evaluare psihologică premergător acceptării ca persoane de îngrijire pentru aceşti copii, cu protocol de evaluare periodică şi criterii de excludere. Acest personal ar trebui, de asemenea, să parcurgă un program de formare, evaluare şi susţinere specific nevoilor copiilor care cresc în lipsa unei familii organizate, abandonaţi sau expuşi unor traume precoce în timpul vieţii.
– Echipele din centrele de plasament ar trebui să primească o formare de bază în psihoterapie de grup. Ca urmare, echipa centrului ar introduce în practica ei discuţii săptămânale despre câte un copil, ca un fel de management de caz, din care să reiasă în mod specific trăsăturile distinctive ale fiecărei situaţii şi măsurile de intervenţie pe care echipa de monitorizare din centru le va lua, în fiecare săptămână, în beneficiul copilului. Asemenea echipe ar trebui să fie supervizate de un psiholog din afara centrului, cu formare în psihoterapie, iar la şedinţele săptămânale ar trebui să participe tot personalul centrului.
Mai multe detalii în Scrisoarea integrală adresată premierului României de senatorul USR Vlad Alexandrescu.





Go to top