La CCR judecătorii țin cu specialii, nu cu românii care le plătesc leafa!
E o tăcere grea care cade peste ideea de dreptate.
Pentru că nu mai vorbim doar despre pensii speciale, ci despre o ruptură între cetățeni și instituțiile care ar trebui să-i slujească.
Curtea Constituțională a decis că o lege care trebuia să aducă echitate nu merită măcar să fie discutată.
Că o chichiță la dosar, și aceea discutabilă, cântărește mai mult decât o nedreptate uriașă.
În loc de curaj, am primit amânare.
În loc de claritate, birocrație.
Și în loc de o decizie dreaptă, o nouă rană în încrederea publică.
România nu mai are nevoie de gardieni ai privilegiilor, are nevoie de gardieni ai principiilor. De oameni care înțeleg că legea nu e o pavăză pentru sine, ci o responsabilitate față de toți ceilalți.
Pentru fiecare român care muncește și plătește corect, dreptatea nu e un moft, ci o promisiune. Ieri, promisiunea asta a fost din nou amânată. Dar nu va fi uitată.