Doamna Oana Țoiu, trimiteți bărbații ucraineni la război, nu băieții noștri!

Am citit cu atenție și uimire declarația doamnei ministru Oana Țoiu profund strategică, prin care propune ca România să treacă „de la a sprijini Ucraina să reziste, la a o ajuta să câștige”.
Frumos! Patriotism regional curat, învelit în geopolitică și presă de după-amiază.
 
Dar ne-a rămas o nedumerire, cu ce anume să ajutăm Ucraina să „câștige”?
Cu ce? Cu trupe românești? Cu copiii noștri? Cu rezerviștii noștri? Sau poate cu voluntarii din Olt?
 
Nu de alta, dar avem deja, în România și în restul Europei, sute de mii de bărbați ucraineni între 18 și 60 de ani, plecați, refugiați, „relocați”, „protejabili temporar” și foarte sănătoși.
Bărbați ucraineni apți de muncă și de front, pe care Zelenski încă nu i-a văzut de mult.
Îi păzim, îi hrănim, le dăm casă, masă, carduri, consiliere, protecție. Nicio problemă. E uman. E european.
 
Dar dacă Ucraina are nevoie de trupe să câștige, poate că înainte de a trimite trupe românești, ați putea susține în Parlament o inițiativă curajoasă, mobilizarea bărbaților ucraineni din România și trimiterea lor înapoi în țară, ca întăriri pentru armata ucraineană (din 50 de mii, ies două divizii bune).
Ba chiar îi puteți însoți la graniță, în semn de solidaritate concretă. Că teorie avem destulă.
 
Mai mult, poate îi convingeți și pe colegii din Bruxelles, Berlin și Paris să facă același lucru.
S-ar putea strânge vreo 10-15 divizii de soldați proaspăt bărbieriți, gata de instrucție.
Un ajutor real. Practic. Legal.
Fără să fie nevoie să moară vreun tânăr din Vaslui sau Caracal pentru Kiev.
 
Până atunci, lăsați ideile cu „România trebuie să...”. România trebuie să aibă grijă de fiii ei, înainte de a-i da altora pe tavă.
 
Un militar în rezervă,