Digitalizarea justiției ca garanție a statului de drept: transparență, trasabilitate, predictibilitate
Dezbaterea publică recentă, amplificată de materialele jurnalistice care au readus în prim-plan vulnerabilități de funcționare și de guvernanță în arhitectura justiției, obligă instituțiile statului la o reacție care să depășească registrul defensiv și să intre în zona măsurilor structurale. Într-un stat de drept matur, nu este suficient să constatăm disfuncționalități; este necesar să construim mecanisme care reduc sistematic spațiul pentru arbitrar, întârziere, opacitate și tratament neuniform.
În această cheie, afirm fără echivoc: digitalizarea justiției nu reprezintă un proiect tehnic auxiliar, ci un instrument de politică publică, cu incidență directă asupra accesului efectiv la justiție, asupra predictibilității procedurilor, asupra calității actului jurisdicțional, precum și asupra încrederii publice în instituții. Digitalizarea, concepută corect, are vocația de a consolida garanțiile procesuale, nu de a le relativiza; de a întări responsabilitatea instituțională, nu de a o dispersa.
Problema României nu este absența unor declarații de intenție, ci fragmentarea soluțiilor, lipsa interoperabilității și inconsistența standardelor între instanțe, parchete și actorii conexi. În practică, cetățeanul și profesionistul dreptului întâlnesc proceduri diferite, termene diferite, canale de comunicare diferite, uneori chiar în materii identice. Or, o justiție care funcționează neuniform generează, inevitabil, percepția de impredictibilitate.
În consecință, consider necesară o abordare legislativă și administrativă coerentă, articulată pe câteva principii: unicitatea standardului, trasabilitatea operațiunilor, auditabilitatea decizională, securitatea informației și incluziunea digitală.
În mod concret, propun următoarele direcții:
Consacrarea dosarului electronic la nivel național, cu valoare juridică deplină, ca regulă și nu ca excepție. Dosarul electronic nu trebuie să rămână o funcționalitate incrementală sau dependentă de proiecte pilot; el trebuie să devină infrastructura procedurală comună a instanțelor, cu regim clar al actelor, termenelor, comunicărilor și accesului.
Instituirea unui portal unic, unificat, pentru instanțe și parchete, care să permită depunerea electronică, consultarea dosarului, comunicarea actelor, notificări automatizate și plăți aferente taxelor, acolo unde este cazul. Unitatea de interfață nu este un detaliu; este o garanție de tratament egal, o reducere a costurilor de conformare și o limitare a erorilor procedurale.
Reglementarea comunicării electronice ca standard pentru instituții și profesioniști, în paralel cu mecanisme asistate pentru cetățeni (puncte de suport, ghișee digitale, asistență procedurală). Digitalizarea nu trebuie să producă excludere; dimpotrivă, trebuie să reducă barierele de acces și să crească capacitatea statului de a servi.
Jurnalizare completă și auditabilitate tehnică a operațiunilor din sistemele judiciare: orice acces, modificare, încărcare sau transmitere de documente trebuie să fie înregistrate, cu log-uri imuabile, controale de integritate, audit extern periodic și reguli clare de păstrare. Într-un climat în care suspiciunea publică se hrănește din opacitate, singurul răspuns instituțional credibil este verificabilitatea.
Standardizarea înregistrării ședințelor și a managementului probelor digitale, cu utilizarea instrumentelor de transcriere asistată, acolo unde cadrul legal permite, în condiții stricte de protecție a datelor și cu mecanisme de anonimizare. Nu este vorba despre „spectacularizare”, ci despre calitate, acuratețe, arhivare și control.
Guvernanță instituțională și responsabilitate publică pentru programul de digitalizare: un cadru de coordonare interinstituțională (Ministerul Justiției, CSM, Ministerul Public) cu obiective măsurabile, termene, bugete, indicatori de performanță și raportare publică periodică privind stadiul livrabilelor, riscurile și măsurile de remediere.
Stimați colegi,
Digitalizarea, în sensul său autentic, nu este despre „a introduce calculatoare în instanțe”, ci despre a transforma procedura într-un sistem coerent, verificabil și predictibil. Este despre reducerea întârzierilor nejustificate, despre uniformizarea practicilor administrative, despre securizarea probelor și a actelor, despre trasabilitate și, în ultimă instanță, despre recâștigarea încrederii sociale.
În calitate de președinte al Comisiei pentru Comunicații, Tehnologia Informației și Inteligență Artificială din Senat, îmi asum inițierea și susținerea unui pachet de măsuri care să asigure: interoperabilitate reală, standarde tehnice și juridice unice, finanțare condiționată de rezultate și control parlamentar efectiv asupra implementării. În fața unei crize de credibilitate, instituțiile nu se pot limita la reacții; trebuie să livreze mecanisme care fac abuzul imposibil, întârzierea intolerabilă și opacitatea inexistentă.
Justiția nu se consolidează prin retorică. Se consolidează prin reguli clare, infrastructuri robuste și prin proceduri care lasă urme, nu loc de interpretări convenabile.