Astăzi, România celebrează două dintre cele mai profunde simboluri ale identității sale: Sânzienele și Ziua Universală a iei.
Sărbătoarea Sânzienelor, transmisă din vechime, este o expresie a legăturii noastre sacre cu natura, cu ritmurile pământului și cu forțele nevăzute care veghează destinul acestui popor. Florile de sânziană, înrădăcinate în mitologia și spiritualitatea noastră, aduc în fiecare an speranță, purificare și renaștere sufletească.
Tot astăzi, sărbătorim și ia românească — recunoscută oficial prin Legea nr. 102/2023 privind instituirea Zilei Naționale a Iei — ca simbol al patrimoniului nostru imaterial, al demnității culturale și al identității de neam. În Moldova și în județul Galați, ia nu este doar o piesă vestimentară; este o punte între generații, o carte nescrisă a neamului, cusută cu migală și încărcată de sensuri. Modelele de aici — cusute cu fir roșu, negru sau albastru, pe pânză albă țesută în casă — poartă cu ele poveștile și rugăciunile femeilor de odinioară, tăria familiilor care și-au apărat rădăcinile în fața vremurilor grele, graiul, credința și firea oamenilor locului — blânzi, dar demni, tăcuți, dar hotărâți.
Pentru mine, ca reprezentant al gălățenilor în Parlamentul României, această zi este și un prilej de reafirmare a unei poziții politice ferme: tradiția este un act de suveranitate. A-ți purta ia, a-ți cinsti strămoșii, a-ți învăța copiii limba, doina și simbolurile românești – acestea nu sunt simple obiceiuri, ci fapte care apără demnitatea unui popor. Sunt gesturi discrete, dar esențiale, prin care ne declarăm liberi, conștienți și uniți.
Îmi exprim respectul față de toți cei care, în Galați și pretutindeni, aleg astăzi să poarte ia, să împletească sânziene, să ducă mai departe cântecele și obiceiurile din bătrâni sau să rostească o rugăciune pentru neamul românesc, să transmită copiilor lor sensul acestor gesturi tăcute, dar puternice. Voi sunteți România care nu a fost învinsă niciodată în suflet.
Să ducem mai departe aceste rădăcini cu mândrie și respect, cu încredere în ceea ce suntem, și cu datoria de a apăra ceea ce ne definește: spiritul românesc.