La o săptămână după ce PSD a votat alături de AUR pentru abrogarea legislației antifasciste, vedem din nou aceeași alianță toxică lucrând, de data aceasta, împotriva societății civile.
PSD și AUR și-au mai găsit un punct comun: disprețul față de societatea civilă. La o săptămână după ce PSD a votat alături de AUR pentru abrogarea legislației antifasciste, vedem din nou aceeași alianță toxică lucrând, de această dată împotriva societății civile.
Luni, în plenul Senatului, PSD, AUR și sateliții lor au adoptat o lege care instituie un mecanism de intimidare a ONG-urilor. Acestea vor fi obligate să publice identitatea donatorilor, inclusiv a persoanelor fizice, iar orice abatere de la această obligație va atrage automat suspendarea activității și, în final, dizolvarea de drept a organizațiilor.
Inițiatorii invocă principiul transparenței. Dar cei care au susținut această lege în Parlament sunt exact cei care se opun transparenței în cazul declarațiilor de avere și de interese ale demnitarilor. USR este singurul partid care a propus o soluție pentru ca declarațiile de avere și de interese să fie din nou publice, în urma deciziei CCR din 2025. Parlamentarii care cer transparență ar trebui să susțină acest principiu, în primul rând, în cazul propriu.
ONG-urile au deja obligații clare de raportare, iar inițiativa care le vizează nu are nimic de-a face cu transparența. În realitate, se urmărește intimidarea și descurajarea cetățenilor de a mai face donații. În momentul în care numele celor care susțin o cauză devine public, apare un risc real ca aceștia să fie etichetați sau chiar hărțuiți pentru o alegere civică. În unele cazuri, vorbim inclusiv despre expunerea unor persoane la riscuri reale, în domenii sensibile, cum sunt organizațiile care luptă împotriva traficului de persoane, unde donatorii pot deveni ținta rețelelor de criminalitate organizată.
Este un model pe care l-am mai văzut în regimuri precum cele din Rusia, Belarus, Georgia sau Ungaria lui Viktor Orbán, unde societatea civilă a fost tratată de-a lungul timpului ca un adversar, nu ca un partener.
Mai mult decât atât, vorbim despre o formă de execuție administrativă, în care statul nu mai judecă proporțional și nu mai cântărește faptele, ci trece direct la suspendarea, apoi la desființarea organizațiilor care nu se conformează. Un astfel de model nu are nimic în comun cu democrația europeană.
ONG-urile au ținut România în picioare în multe momente în care statul nu a fost acolo. Au construit spitale, au apărat păduri, au expus cazuri de corupție, au sprijinit victime ale violenței, au ajutat copii și familii vulnerabile și au dus educația acolo unde instituțiile publice au lipsit.
Societatea civilă este astăzi împinsă de AUR și PSD într-o zonă de vulnerabilitate și suspiciune, ca și cum ar fi o problemă, nu o resursă. Or, într-o democrație sănătoasă, politicienii protejează și susțin societatea civilă, chiar și atunci când aceasta critică deciziile lor.