În perioada 29 octombrie – 2 noiembrie 2025, o delegație a Comisiei pentru Românii de Pretutindeni a Senatului României condusă de senatorul Cristina Dumitrescu, președinte al comisiei, și compusă din senatorul Ionuț Sandu, senatorul Ștefan Geamănu, senatorul Laurențiu Plăeșu și consilierul Eugen Popescu, a întreprins o vizită de lucru în Serbia.
În cadrul vizitei, delegația a avut întâlniri cu membrii relevanți ai Consiliului Național al minorității naționale române din Serbia, Comunității Românilor din Serbia, Asociației pentru cultura românilor/vlahilor din Serbia „Ariadnae Filum”, Partidului Nemului Rumânesc din Serbia, reprezentanți ai Episcopiei ortodoxe Dacia Felix a românilor din Serbia, autorități locale, cadre didactice de limbă română, presa de limbă română și sârbă, membri ai corpului consular român acreditat în Serbia.
În discuțiile avute în Voievodina, la Vârșeț, Covacița, Alibunar, Satu-Nou și Sân Mihai, membrii comunității românești au reclamat următoarele:
- lipsa burselor identitare acordate de statul român pentru elevii și cadrele didactice care învață sau predau în limba română. Fără aceste burse identitare, ca ajutor minimal, învățământul în limba română nu va mai avea elevi și se va stinge, iar cadrele didactice vor migra ca și elevii, către învățământul în limba sârbă;
- susținerea Casei de editură „Libertatea” în cumpărarea cladirii în care își desfășoară activitatea;
- finanțarea mass-mediei de limba română din Voievodina;
- retrocedarea către comunitatea românească a clădirii „Luceafărul”, clădire construită prin contribuția comunității românești, transmisă de statul sârb în proprietatea statului român. Finanțarea refacerii acestei clădiri aflată în stare avansată de degradare, o parte a acesteia putând fi dată în flolosință gratuită ca sediu a Consulatului României la Vârșeț;
- instituirea unui parteneriat româno-român, cu județele din România care sunt în apropierea frontierei, pentru susținerea unor proiecte culturale și educaționale, de turism cultural și istoric pentru elevii și cadrele didactice de limba română din Serbia, proiecte educaționale de pregătire metodică a profesorilor care predau în limba română în Serbia;
- reprezentanții românilor cu care s-a discutat au subliniat lipsa de cooperare cu ambasadorul României la Belgrad.
În discuțiile avute în Timoc, la Bor, Criveli și Malainița, membrii comunității românești/vlahe au reclamat următoarele:
- tratamentul discriminatoriu la care cei 300.000 de români/vlahi din Timoc sunt supuși de către autoritățile statului sârb, care nu aplică Rezoluția 1632 (2008) privind situația minorităților naționale din Voievodina și a minorității etnice române din Serbia precum și Protocolul România-Serbia (2012) de la Bruxelles;
- lipsa burselor identitare acordate de statul român elevilor care studiază la cursurile opționale de limba română (2 ore pe săptămână) în cadrul unor școli publice unde s-a permis organizarea unor astfel de cursuri. Lipsa burselor pentru profesorii care predau cursurile de limba română;
lipsa unor instituții de învățământ de stat sau private care să predea în limba română de la toate nivelele de învățământ;
- impactul grav asupra comunității românești a activității companiei chineze Zi Jin care în complicitate cu statul sârb distruge fizic propietățile și localitățile românești care stau în calea exploatării de cupru și aur pe care această companie le face în Timoc;
- lipsa oricărui ajutor din partea Ministerului de Externe de la București sau a ambasadei României la Belgrad în speța legată de daunele provocate de dislocarea comunităților românești provocate de compania chineză și autoritpțile sârbe;
- insuficienta finanțare de către Departamentul pentru Românii de Pretutindeni (DRP) pentru creearea de instituții și susținerea culturii românilor/vlahilor din Timoc;
- nerecunoașterea oficială a Vicariatului Ortodox Român al Timocului, parte componentă a Episcopiei Daciei Felix a Patriarhiei Române de către autoritățile laice sârbe și hărțuirea la care este supusă instituția în acordarea autorizațiilor de construcție dar și în taxarea propietăților;
- lipsa completă a mass-mediei în limba română, factor agravant care duce la asimilarea etnicilor români/vlahi din Timoc;
Reprezentanții românilor din Timoc au cerut, retragerea de la post a ambasadorului României la Belgrad și trimiterea unui diplomat care să se implice într-un dialog constant atât cu comunitatea românilor/vlahi din Timoc cât și cu autoritățile sârbe și să reprezinte cu adevărat interesele românești în Serbia.
Minoritatea română din Republica Serbia înregistrează o prezență semnificativă în 241 de localități, distribuite geografic astfel:
• 202 localități în Serbia de Răsărit (văile Timocului, Dunării și Moravei), dintre care 154 de localități preponderent românești și 48 de localități etnic mixte (româno-sârbești);
• 39 de localități preponderent românești sau mixte în Provincia Autonomă Voievodina.
Minoritatea română din Serbia este estimată la circa 330 000 de persoane, distribuite geografic aproximativ astfel:
• circa 300 000 în Serbia de Răsărit (cca 90,1% din total), care se autoidentifică în limba maternă ca români, iar în limba sârbă sunt numiți cu exonimul „vlahi”;
• circa 30 000 în Provincia Autonomă Voievodina (cca 90,9% din total), care se autoidentifică în limba maternă ca români, iar în limba sârbă sunt numiți cu același termen - români.
Legea nr. 299 din 13 noiembrie 2007 privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni
(1) Prezenta lege reglementează:
a) drepturile persoanelor care își asumă în mod liber identitatea culturală română - persoanele de origine română și cele aparținând filonului lingvistic și cultural românesc, care locuiesc în afara frontierelor României, indiferent de modul în care aceștia sunt apelați (armâni, armânji, aromâni, basarabeni, bucovineni, cuțovlahi, daco-români, fărșeroți, herțeni, istro-români, latini dunăreni, macedoromâni, macedo-români, maramureșeni, megleniți, megleno-români, moldoveni, moldovlahi, rrămâni, rumâni, valahi, vlahi, vlasi, volohi, macedo-armânji, precum și toate celelalte forme lexicale înrudite semantic cu cele de mai sus), denumite în continuare români de pretutindeni;