Să facem din siguranța femeilor o prioritate reală a statului român
Zilele trecute o femeie a fost împușcată în plină stradă. Avea 23 de ani și era însărcinată. Ținea de mână o fetiță de trei ani – fetița ei. S-a întâmplat chiar aici, lângă noi, într-o suburbie a Bucureștiului.
A fost o crimă cu autor cunoscut, cu antecedente, cu plângeri depuse, cu ordin de protecție emis. Cu toate acestea, justiția și instituțiile de forță au eșuat. Cum măsurăm interesul public? În câți lei? În câte gloanțe? În câte vieți distruse?
Acesta nu e un caz izolat. Este a 25-a femeie ucisă de un bărbat în România, în doar 5 luni. Și nu, nu vorbim de asa-zise „conflicte de cuplu”, cum greșit se insinuează. Vorbim de femicid. De un fenomen sistemic, profund și letal, întreținut de nepăsarea sau neputința autorităților din justiție și poliție.
Avem zeci de mii de cazuri de violență domestică anual. Mii de femei sunt victime ale abuzului sexual. Centrele pentru victime fie nu au buget, fie nu există. Justiția clasează cazuri pe bandă rulantă. Poliția se ascunde în proceduri. Statul e complice.
Statistici oficiale recente arată că între 2015 și 2023 au fost raportate 426 de femei ucise de parteneri, foști parteneri sau membri ai familiei. Gândiți-vă la acest număr cutremurător: peste 400 de vieți pierdute în mai puțin de un deceniu – aproape o viață curmată în fiecare săptămână, an de an. Aceasta este realitatea dură în țara noastră: o rușine națională și o urgență de grad zero.
Cazul Teodorei este un eșec profund al sistemului de justiție, al instituțiilor de forță și al societății din România. Și știți ce este și mai revoltător? Că acest criminal mult mai în vârstă își abuza victima încă de când aceasta era minoră, iar autoritățile și pe alocuri societatea au acceptat acest abuz deghizat în “relație de cuplu”.
Avem nevoie urgent de o reformă reală în justiție și poliție!
Teodora nu a fost protejată. A fost ignorată! A fost ucisă și pentru că autoritățile responsabile și-au întors cinic privirea.
Reforma justiției și a poliției este o urgență! Mai ales pentru zecile de mii de femei invizibile, a căror suferință este ignorată.
În memoria Teodorei și a sutelor de femei care și-au pierdut viața, să nu lăsăm acest moment să treacă fără o schimbare. Să arătăm că am înțeles lecția dureroasă a acestei tragedii. Această crimă oribilă nu este un accident izolat, ci expresia unui fenomen sistemic: violența împotriva femeilor în România.
Fiecare astfel de victimă este dovada unui stat care a eșuat până acum în misiunea sa fundamentală de a-și proteja cetățenii.