„Această lege s-a născut imediat după ce a ieșit la iveală intenția Guvernului de a vinde o parte din companiile de stat românești profitabile pentru a reduce deficitul bugetar. Prezentul act normativ are o utilitate uriașă pentru că instituie un mecanism real și practic pentru protejarea companiilor strategice și blocarea preluărilor ostile. Proiectul se bazează pe trei piloni: dreptul statului de a prelua cu prioritate controlul asupra companiilor strategice având drept de preempțiune, obligația de notificare înainte de orice cedare și controlul transferurilor către entități străine. Ce înseamnă concret asta? Înainte ca o companie de interes național să treacă în mâini străine, statul are dreptul să spună: «stai, eu o cumpăr mai întâi». Aceasta este o formă pură de suveranism economic.”

Totodată, inițiatoarea legii a subliniat că state precum Franța, Germania, SUA sau Japonia își protejează cu înverșunare activele esențiale și a avertizat majoritatea parlamentară că blocarea sistematică a proiectelor bune ale opoziției închide orice cale de dialog politic: „Gândiți-vă la crizele energetice din ultimii ani. Ne-am descurcat pentru că statul avea controlul asupra unor companii precum Romgaz, Hidroelectrica, Nuclearelectrica sau Transgaz. Când le ții în mână, poți supraviețui unei crize; când le pierzi, ești la mâna altora. Respingând pe bandă rulantă proiecte bune pentru țară, cum este și acesta, majoritatea parlamentară nu face altceva decât să ne arate că nu poate fi un partener de dialog pentru viitor.”