România are nevoie de un stat care controlează inteligent, nu de instituții care se calcă pe atribuții
Vorbim des despre reforma statului. Vorbim despre digitalizare, despre reducerea birocrației, despre sprijinirea mediului economic și despre respectul față de cetățean. Dar există o zonă despre care vorbim prea puțin, deși afectează zilnic firme, autorități locale, instituții publice și cetățeni: modul în care statul controlează, verifică, avizează și autorizează.
Astăzi, în România, prea multe instituții publice acționează uneori în paralel. Cer aceleași documente. Verifică aceleași situații. Folosesc proceduri diferite. Aplică interpretări neunitare. Iar, de multe ori, bazele lor de date nu comunică între ele.
Nu spun că statul nu trebuie să controleze. Dimpotrivă. Statul trebuie să controleze acolo unde legea trebuie respectată, unde sănătatea publică trebuie protejată, unde siguranța alimentelor contează, unde mediul trebuie apărat, unde drepturile consumatorilor trebuie garantate, unde securitatea la incendiu sau disciplina în construcții nu pot fi tratate superficial. Dar controlul statului trebuie să fie inteligent. Trebuie să fie coordonat. Trebuie să fie predictibil. Trebuie să fie digitalizat. Și, mai ales, trebuie să fie corect față de cei controlați.
Un antreprenor nu ar trebui să fie pus în situația în care mai multe instituții îi cer aceleași documente, în momente diferite, fără să știe una de cealaltă. O autoritate locală nu ar trebui să fie prinsă între avize, controale și proceduri care nu se leagă între ele. Un cetățean nu ar trebui să simtă că statul este o sumă de ghișee, inspectorate, direcții și agenții care nu comunică. Problema nu este că există instituții specializate. Într-un stat modern, ele sunt necesare. Problema apare atunci când nu este clar cine coordonează, cine intervine primul, cine deține datele, cine solicită documente, cine comunică mai departe și cine răspunde pentru coerența intervenției administrative.
De aceea, România are nevoie de o reformă serioasă a modului în care sunt coordonate activitățile de control, verificare, avizare și autorizare.
Avem nevoie de reguli clare privind cooperarea între instituții. Avem nevoie de proceduri comune. Avem nevoie de practică unitară, inclusiv la nivel teritorial. Avem nevoie ca autoritățile să știe dacă aceeași firmă, aceeași investiție, același obiectiv sau aceeași situație de fapt a mai fost verificată.
Și avem nevoie de digitalizare reală.
Digitalizarea nu înseamnă doar să mutăm un formular din hârtie în PDF. Digitalizarea înseamnă arhitectură, interoperabilitate, trasabilitate și responsabilitate. Înseamnă ca statul să știe ce date are, cine le folosește, ce instituție a verificat, ce măsuri s-au dispus și cum evităm să punem aceeași povară administrativă de mai multe ori pe umerii acelorași oameni.
Un stat care controlează inteligent nu este un stat slab. Este un stat mai puternic. Pentru că își folosește resursele acolo unde există risc real, nu acolo unde birocrația se repetă mecanic.
Un stat modern nu trebuie să trimită cinci instituții diferite să ceară aceleași documente. Nu trebuie să transforme antreprenorul, cetățeanul sau primăria în curier între instituții. Nu trebuie să funcționeze ca o colecție de insule administrative.
De aceea, voi iniția un demers parlamentar prin care voi solicita instituțiilor publice relevante să clarifice unde se intersectează atribuțiile lor, ce protocoale și proceduri comune există, câte controale comune au avut, cum se stabilește autoritatea coordonatoare, ce sisteme informatice folosesc și ce modificări legislative consideră necesare.
Scopul acestui demers nu este să arătăm cu degetul spre o instituție sau alta. Scopul este să punem ordine într-o zonă esențială a administrației publice.
Trebuie să trecem de la controale paralele la controale coordonate.
De la instituții care lucrează izolat la instituții care cooperează.
De la cerut hârtii la folosit date.
De la birocrație repetitivă la trasabilitate digitală.
De la suspiciune generalizată la prevenție, risc și conformare voluntară.
Aceasta este direcția unui stat european modern.
Nu putem cere mediului privat să fie eficient, digitalizat și competitiv, în timp ce statul funcționează fragmentat. Nu putem cere cetățenilor să aibă încredere în administrație, dacă administrația nu este capabilă să se coordoneze intern.
România are nevoie de un stat care vede ansamblul. Un stat care nu își irosește energia în suprapuneri. Un stat care nu îi pedepsește pe cei corecți prin proceduri greoaie. Un stat care folosește tehnologia nu ca decor, ci ca instrument real de guvernare. Un control public mai clar, mai coordonat, mai digitalizat și mai predictibil înseamnă respect pentru cetățean, sprijin pentru economie și o administrație care își face treaba mai bine.