Plecarea dintre noi a lui Ilie Ilașcu marchează pierderea unui om care a purtat, cu o demnitate rar întâlnită, lupta pentru românism în Transnistria. Destinul său, marcat de suferință, curaj și verticalitate, rămâne o mărturie a forței spiritului românesc într-un teritoriu în care libertatea și cultura națională au fost adesea amenințate.

În momentele critice ale anului 1992, când Republica Moldova nou independentă se confrunta cu separatismul armat susținut de forțe externe, Ilie Ilașcu s-a ridicat în apărarea compatrioților săi, refuzând să accepte subjugarea și negarea identității românești. Pentru această poziție principială, a plătit cu ani grei de detenție în condiții inumane, devenind un simbol al rezistenței împotriva opresiunii. Curajul său a inspirat generații întregi și a atras atenția comunității internaționale asupra dramei umaniste din Transnistria, demonstrând că spiritul românesc nu poate fi înfrânt prin violență și intimidare.

Astăzi, când privim cu îngrijorare spre ceea ce se întâmplă în Ucraina, vedem cum ocupanții ruși repetă același tipar de ingerință pe care l-am cunoscut și în 1992, în Republica Moldova. În acest context, mesajul de demnitate și rezistență al senatorului Ilașcu capătă o rezonanță profetică. Dispariția sa mă obligă să reflectez asupra fragilității libertății și asupra responsabilității pe care o avem față de cei care au luptat pentru ea. 

Dumnezeu să-l odihnească în pace!