În timp ce la ONU s-a vorbit despre securitatea României, în țară unii caută să protejeze agresorul
Există momente în care o țară trebuie să vorbească răspicat. Să spună adevărul pe nume. Să nu se ascundă în spatele ambiguităților.
Un astfel de moment a fost cel de săptămâna trecută când o dronă rusească a lovit un bloc din Galați. O mamă și copilul ei au fost răniți. Zeci de oameni au fost evacuați. Proprietăți au fost distruse.
Ieri, pentru prima dată în cei 70 de ani de apartenență la Organizația Națiunilor Unite, România a solicitat convocarea de urgență a Consiliului de Securitate al ONU pentru o problemă care ne privește direct. A fost un succes diplomatic major reușit de ministra Oana Țoiu și echipa Ministerului de Externe.
Este cel mai grav incident produs pe teritoriul României de la începutul războiului declanșat de Federația Rusă împotriva Ucrainei.
Aseară, în fața întregii comunități internaționale, ministra Afacerilor Externe, Oana Țoiu, a prezentat faptele.
România a spus clar că responsabilitatea aparține Federației Ruse. A prezentat concluziile analizelor militare și ale raportului tehnic. Drona este de tip Geran-2. De origine rusă. Fără dubii. Fără interpretări. Fără teorii conspiraționiste.
În timp ce statul român aducea dovezi în fața Consiliului de Securitate al ONU, la noi acasă au apărut din nou vocile care încearcă să relativizeze adevărul.
Am văzut comentatori care pun sub semnul întrebării originea dronei. Am văzut propagarea unor teorii absurde. Am văzut oameni care încearcă să transforme agresorul în victimă și victima în agresor. Am văzut oameni care atunci când statul lor a fost atacat, au preferat să huiduie președintele și autoritățile.
În loc să condamne agresorul, preferă să atace statul român. Și avem exemple chiar aici, în această sală.
Aceiași politicieni care au votat împotriva legii care permite Armatei Române să intervină împotriva dronelor care intră ilegal în spațiul nostru aerian sunt astăzi primii care cer explicații și postează indignați pe Facebook.
Votează împotriva instrumentelor de apărare și apoi se plâng că statul nu este suficient de puternic. Sabotează soluțiile și apoi exploatează politic consecințele. România nu are nevoie de astfel de jocuri.
Așa cum granițele noastre trebuie apărate, tot așa trebuie apărat și adevărul. Pentru că vor exista întotdeauna cei care încearcă să îl deformeze. Și pentru că propaganda nu vine doar cu minciuni. Vine și cu îndoială, cu confuzie și cu încercarea de a-i face pe oameni să nu mai știe ce să creadă.
România a ales să nu tacă. A ales să folosească toate instrumentele diplomatice pe care le are la dispoziție. A ales să spună lumii întregi ceea ce s-a întâmplat la Galați. Și a ales să apere adevărul. Pentru că o țară care nu își apără adevărul riscă să nu își mai poată apăra nici securitatea.